64,222 matches
-
el a fost denumit bosonul. Deși s-au acordat mai multe premii Nobel pentru cercetările legate de conceptele de boson, statistica Bose-Einstein și condensatul Bose-Einstein — ultima dată chiar în 2001, când s-a acordat Premiul Nobel pentru Fizică pentru dezvoltarea teoriei condensatelor Bose-Einstein, Bose însuși nu a primit niciodată Premiul Nobel pentru Fizică. Printre alte calități ale sale, Bose vorbea mai multe limbi străine și știa să cânte la "Esraj", un instrument muzical similar cu vioara. În cartea sa, "The Scientific
Satyendra Nath Bose () [Corola-website/Science/310058_a_311387]
-
apoi "Liceul Carmen Sylva" din același oraș, între 1944 și 1952. Facultatea a făcut-o la "Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara" (secția română-germană) între anii 1958 și 1963. A susținut un doctorat în filologie în 1976, cu teza "Teoria versului românesc. Privire istorică”. În 1990, a fost primită în "Uniunea Scriitorilor". Debut: "Scrisul bănățean", Timișoara, 1963. Este căsătorită cu poetul Eugen Dorcescu. practică o critică de factură universitară, întemeiată atât pe cunoașterea teoriilor și procedurilor clasice din domeniul umanistic
Olimpia Berca () [Corola-website/Science/310067_a_311396]
-
în filologie în 1976, cu teza "Teoria versului românesc. Privire istorică”. În 1990, a fost primită în "Uniunea Scriitorilor". Debut: "Scrisul bănățean", Timișoara, 1963. Este căsătorită cu poetul Eugen Dorcescu. practică o critică de factură universitară, întemeiată atât pe cunoașterea teoriilor și procedurilor clasice din domeniul umanistic (prozodie, retorică, tropi, figuri etc.), cât și pe metodologiile suple, oferite de cuceririle moderne din stilistică, poetică, semiotică. Proba cea mai concludentă o reprezintă monumentalul Dicționar istoric de rime (Dosoftei - Arghezi), 1983, întreprindere temerară
Olimpia Berca () [Corola-website/Science/310067_a_311396]
-
mai bun roman" pentru "Zanzibar" (1968). În același an, a primit și premiul British Science Fiction la aceeași secțiune. Romanul exploatează stilul de organizare fragmentată inventat de John Dos Passos pentru "U.S.A. trilogy", dar o aduce la zi în ceea ce privește teoria media popularizată de Marshall McLuhan. "Orbită Periculoasă" a primit premiul BSF în 1971. Romanul "Oile privesc în sus" 1972) a constituit un avertisment profetic în legătură cu dezastrele ecologice. Brunner este creditat cu inventarea termenului vierme și cu previziunea apariției virușilor informatici
John Brunner (romancier) () [Corola-website/Science/310066_a_311395]
-
fost încoronat într-o zi de duminică. Ascultând de sfatul soției sale, le-a dat putere unchiilor ei de Guise. Francisc a declarat Parlamentului că a dat Ducelui de Guise controlul armatei în timp ce Cardinalul a preluat administrarea și finanțele. În teorie, mama sa, Ecaterina de Medici, trebuia să fie întotdeauna consultată, dar autoritatea reală a revenit fraților de Guise, care au devenit lideri ai regatului. Ecaterina a început să nutrească ranchiună împotriva Mariei.. Situația a fost excelentă pentru familia Guise, dar
Maria Stuart () [Corola-website/Science/310063_a_311392]
-
la exagerările autorului romanului. Istoriografia oficială rusă a pus un accent deosebit pe ideea că Hmelnițki a hotărât să intre în uniunea cu Țaratul Rusiei ca urmare a dorinței de a „reunifica” Ucraina cu „patria mamă”. Această viziune corespundea cu teoria oficială a Moscovei asupra dreptului de a se considera moștenitoarea Rusiei Kievene și a teritoriilor pe care le stăpânise aceasta. Dat fiind acest punct de vedere, Hmelnițki a fost privit ca un erou național al Rusiei, pentru faptul că a
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
soclul monumentului se citește: „Lui Bogdan Hmelnițki, de la una și indivizibila Rusie”. Imaginea lui Hmelnițki de erou al istoriei Rusiei a fost subliniată din nou de Mikeșin în Monumentul Mileniului Rusiei din Novgorod. Istoriografia sovietică a continuat în multe privințe teoria ruso-țaristă a „reunificării”, adăugând dimensiunea luptei de clasă. Astfel, Hmelnițki nu era glorificat doar pentru „reunificarea” Ucrainei cu Rusiea, dar și pentru organizarea luptei de clasă a ucrainenilor oprimați de aristocrații polonezi.
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
unul din cele mai importante și celebre experimente din istoria fizicii, a fost efectuat în 1887 de Albert Michelson și Edward Morley la ceea ce este astăzi Case Western Reserve University. Este în general considerată ca fiind prima dovadă solidă împotriva teoriei eterului. Experiența aceasta a fost numită și "punctul de plecare al aspectelor teoretice ale celei de-a doua revoluții științifice." Pentru munca sa, Albert Michelson a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1907. Teoriile din fizică de la sfârșitul secolului al
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
ca fiind prima dovadă solidă împotriva teoriei eterului. Experiența aceasta a fost numită și "punctul de plecare al aspectelor teoretice ale celei de-a doua revoluții științifice." Pentru munca sa, Albert Michelson a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1907. Teoriile din fizică de la sfârșitul secolului al XIX-lea postulau că, așa cum undele de apă au nevoie de un mediu prin care să se deplaseze (apa), iar undele sonore au nevoie de un mediu prin care să se deplaseze (aer sau
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
Potrivit "Dicționarului estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației"..., de Ion Pachia Tatomirescu, «într-o cultură / literatură, prin avangardă se înțelege „detașamentul“ de oameni de știință, de artiști - poeți, prozatori, dramaturgi, sculptori, pictori, muzicieni ș. a. - ce acționează violent-novator pe un domeniu, explorând „terenuri“ necunoscute, turbionările / curentele stârnite numindu
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
Relativitatea restrânsă ( sau teoria restrânsă a relativității) este teoria fizică a măsurării în sistemele de referință inerțiale propusă în 1905 de către Albert Einstein în articolul său Despre electrodinamica corpurilor în mișcare. Ea generalizează principiul relativității al lui Galilei — care spunea că toate mișcările uniforme
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
Relativitatea restrânsă ( sau teoria restrânsă a relativității) este teoria fizică a măsurării în sistemele de referință inerțiale propusă în 1905 de către Albert Einstein în articolul său Despre electrodinamica corpurilor în mișcare. Ea generalizează principiul relativității al lui Galilei — care spunea că toate mișcările uniforme sunt relative, și că nu
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
acest lucru, Einstein nu s-a oprit la a lărgi postulatul relativității, ci a adăugat un al doilea postulat: acela că toți observatorii vor obține aceeași valoare pentru viteza luminii indiferent de starea lor de mișcare uniformă și rectilinie. Această teorie are o serie de consecințe surprinzătoare și contraintuitive, dar care au fost de atunci verificate pe cale experimentală. Relativitatea restrânsă modifică noțiunile newtoniene de spațiu și timp afirmând că timpul și spațiul sunt percepute diferit în sensul că măsurătorile privind lungimea
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
a masei și energiei "E" = "mc", unde "c" este viteza luminii în vid. Relativitatea restrânsă este o generalizare a mecanicii newtoniene, aceasta din urmă fiind o aproximație a relativității restrânse pentru experimente în care vitezele sunt mici în comparație cu viteza luminii. Teoria a fost numită "restrânsă" deoarece aplică principiul relativității doar la sisteme inerțiale. Einstein a dezvoltat relativitatea generalizată care aplică principiul general, oricărui sistem de referință, și acea teorie include și efectele gravitației. Relativitatea restrânsă nu ține cont de gravitație, dar
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
relativității restrânse pentru experimente în care vitezele sunt mici în comparație cu viteza luminii. Teoria a fost numită "restrânsă" deoarece aplică principiul relativității doar la sisteme inerțiale. Einstein a dezvoltat relativitatea generalizată care aplică principiul general, oricărui sistem de referință, și acea teorie include și efectele gravitației. Relativitatea restrânsă nu ține cont de gravitație, dar tratează accelerația. Deși teoria relativității restrânse face anumite cantități relative, cum ar fi timpul, pe care ni l-am fi imaginat ca fiind absolut, pe baza experienței de
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
restrânsă" deoarece aplică principiul relativității doar la sisteme inerțiale. Einstein a dezvoltat relativitatea generalizată care aplică principiul general, oricărui sistem de referință, și acea teorie include și efectele gravitației. Relativitatea restrânsă nu ține cont de gravitație, dar tratează accelerația. Deși teoria relativității restrânse face anumite cantități relative, cum ar fi timpul, pe care ni l-am fi imaginat ca fiind absolut, pe baza experienței de zi cu zi, face absolute unele cantități pe care le-am fi crezut altfel relative. În
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
cantități relative, cum ar fi timpul, pe care ni l-am fi imaginat ca fiind absolut, pe baza experienței de zi cu zi, face absolute unele cantități pe care le-am fi crezut altfel relative. În particular, se spune în teoria relativității că viteza luminii este aceeași pentru toți observatorii, chiar dacă ei sunt în mișcare unul față de celălalt. Relativitatea restrânsă dezvăluie faptul că "c" nu este doar viteza unui anumit fenomen - propagarea luminii - ci o trăsătură fundamentală a felului în care
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
viteza unui anumit fenomen - propagarea luminii - ci o trăsătură fundamentală a felului în care sunt legate între ele spațiul și timpul. În particular, relativitatea restrânsă afirmă că este imposibil ca un obiect material să fie accelerat până la viteza luminii. Această teorie a fost formulată pentru a explica aspecte legate de electrodinamica corpurilor în mișcare, acesta fiind titlul articolului original al lui Einstein de la care a pornit formularea teoriei. Puterea argumentului lui Einstein reiese din maniera în care a dedus niște rezultate
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
este imposibil ca un obiect material să fie accelerat până la viteza luminii. Această teorie a fost formulată pentru a explica aspecte legate de electrodinamica corpurilor în mișcare, acesta fiind titlul articolului original al lui Einstein de la care a pornit formularea teoriei. Puterea argumentului lui Einstein reiese din maniera în care a dedus niște rezultate surprinzătoare și aparent incredibile din două presupuneri simple bazate pe analiza observațiilor. Un observator care încearcă să măsoare viteza de propagare a luminii va obține exact același
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
în vid este mereu măsurată ca fiind "c", chiar și măsurată din sisteme multiple, mișcându-se cu viteze diferite, dar constante. Einstein a spus că toate consecințele relativității restrânse pot fi derivate din examinarea transformărilor Lorentz. Aceste transformări, și deci teoria relativității restrânse, a condus la predicții fizice diferite de cele date de mecanica newtoniană atunci când vitezele relative se apropie de viteza luminii. Viteza luminii este atât de mult mai mare decât orice viteză întâlnită de oameni încât unele efecte ale
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
predicții fizice diferite de cele date de mecanica newtoniană atunci când vitezele relative se apropie de viteza luminii. Viteza luminii este atât de mult mai mare decât orice viteză întâlnită de oameni încât unele efecte ale relativității sunt la început contraintuitive: Teoria relativității depinde de "sisteme de referință". Un sistem de referință este o perspectivă observațională în spațiu în repaus sau în mișcare uniformă, de unde se poate măsura o poziție de-a lungul a 3 axe spațiale. În plus, un sistem de
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
referință cu periodicitate uniformă). Un eveniment este un lucru căruia i se poate asigna un moment în timp și o locație în spațiu unice în raport cu un sistem de referință: este un "punct" în spațiu-timp. Deoarece viteza luminii este constantă în teoria relativității în orice sistem de referință, impulsurile luminoase pot fi folosite pentru a măsura neambiguu distanțele și a da timpul la care evenimentele au avut loc pentru ceasul sistemului, deși lumina are nevoie de timp pentru a ajunge la ceas
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
poate fi considerată un "eveniment". Putem specifica complet un eveniment prin cele patru coordonate spațiu-timp: Momentul la care a avut loc și locația spațială în 3 dimensiuni definesc un punct de referință. Să numim acest sistem de referință S. În teoria relativității se dorește adesea calcularea poziției unui punct dintr-un alt sistem de referință. Să presupunem că avem un al doilea sistem de referință S', ale cărui axe spațiale și ceas coincid exact cu ale lui S la momentul zero
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
de referință S', ale cărui axe spațiale și ceas coincid exact cu ale lui S la momentul zero, dar care se mișcă cu o viteză constantă formula 2 în raport cu S în jurul axei formula 3. Deoarece nu există sistem de referință absolut în teoria relativității, conceptul de "în mișcare" nu există în sens strict, întrucât toate sunt mereu în mișcare în raport cu alte sisteme de referință. Să definim evenimentul de coordonate spațiu-timp formula 4 în sistemul S și formula 5 în S'. Atunci transformările Lorentz specifică faptul
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
cantități fizice cam în același fel în care arată că spațiul și timpul sunt interconectate. Există câteva moduri echivalente de a defini impulsul și energia în relativitatea restrânsă. O metodă folosește legile de conservare. Dacă aceste legi rămân valide în teoria relativității restrânse, ele trebuie să fie adevărate în orice sistem de referință posibil. Însă, dacă se fac niște simple experimente imaginare folosind definițiile newtoniene ale impulsului și energiei, se vede că aceste cantități nu se conservă în relativitatea restrânsă. Ideea
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]