66,018 matches
-
prindă razele soarelui ce le împrumuta nuanțele de culoare ce încântă ochiul celor ce le privesc zborul nebunatic. Odată cu ivirea soarelui, broboanele de rouă atârnate de firele de iarbă, se înălța ca un abur, ca o răsuflare a pământului spre cer, ca o chemare a nevăzutului, menite să ceară iertarea păcatelor nopții. Pe întreaga întindere a pământului, din poieni, ogoare, pășuni, păduri se auzea, se simțea un freamăt de chemare la viață, la frumos, la reînvierea naturii așa cum a zidit-o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de parcă își presimțeau soarta lor de a munci în pereche când vor ajunge buni de jug. Stăpânul lor, Costache Gheorghiu, stătea pe o buturugă de stejar bătrân ce căzuse doborât de vânt, și privea în preajmă la frumusețea pădurilor, a cerului albastru închis, ascultând glasurile păsărilor ce parcă ridicau imn de slavă spre Dumnezeu pentru bunătățile ce le lăsase pe pământ. Asculta glasul cucului pe care îl plătise cu un bănuț de argint, după datina pământului. Costache Gheorghiu era un om
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu puii de curcă atât de gingași la mâncare când îs mici, cu cei doi copilași mărunți, Gheorghiță și Maricica care mai mult o încurcă la treburi. Ajuns la poarta casei o deschide, lăsând juncanii să intre apoi privi spre cer unde soarele strălucea acum puternic luminând dealul Măgura deasupra văii Racovei. Casa lui Gheorghiu „cel tânăr” cum era numit de consăteni, era formată din două camere cu sală la mijloc, învelită cu tablă iar în spate așa numitul „chiler” care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
progres, sunt cerințe ale civilizației și trebuie să continuie și în asemenea condiții, când, întregul popor român, se afla în grele lupte pentru apărarea granițelor patriei lor. Ca în fiecare an și acum se apropia marea sărbătoare de înălțare la Ceruri a Domnului nostru Iisus Cristos în care se comemorează și eroii neamului. Această zi trebuia întâmpinată și sărbătorită cum se cuvine și în acest sens s-au început pregătirile și pe teritoriul plasei Pungești. Inspectorul de învățământ al județului Vaslui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
adevărat excepțional. Capitolul XXIV Neamurile Ileana Gâza se trezi. Se frecă la ochi cu mâinile ce mai simțeau încă oboseala zilei de ieri, de la prașila a doua la porumbul semănat, la locul numit «în Speia». Soarele trimitea primele raze pe cerul pe care se mai întrezăreau stelele nopții iar luna, cât era de mare și frumoasă, păli sub strălucirea tumultuoasă a acestuia. Ileana deschide mai bine ochii după somnul adânc dat de oboseala zilei de ieri, aruncă ochii spre copiii ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe urmele fiului. La îndoita înmormântare, toată lumea a fost martoră la purtarea acelei asistente medicale, Clara Ionescu, ce fusese prietena lui Dumitru: a venit îmbrăcată în mare doliu și cu părul despletit, plângând cu mare jale pe prietenul plecat spre ceruri, Nu numai Maria și surorile lui Dumitru au rămas mirate de purtarea ei ci și pungeștenii care nu-și puteau închipui că această fată l-a iubit atât de puternic pe tânărul consătean, răpus de născocirile drăcești ale războaielor. Misterul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mai îndepărtată, dar întâmplător a trebuit să-i primesc și să le creez condiții omenești de dormit pentru trei nopți. Cu primarul satului aranjez să fie găzduiți într-un grajd al fostului colhoz, fiind feriți de neplăcerile unei rămâneri sub cerul liber. Cu primarul am hotărât ca localnicii să nu urce prețurile la produsele ce vindeau, ferindu-i pe acei năpăstuiți de o eventuală speculă. Majoritatea lor erau bucureșteni, mi s-au dat unele adrese din București, i-am tratat omenește
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lumânarea fiecăruia din ei. La miezul nopții, ca la o comandă, bălțile Nistrului s-au aprins arătându-ne mii și mii de lumini. „Iată măi băieți! Avem și lumânări pentru noaptea Învierii lui Iisus”. Apoi trasoare de diferite culori brăzdează cerul acestei nopți sfinte. Rămânem pe poziție la locul nostru. Dimineața de Paști e luminoasă, cu soare chiar și cu oarecare pace în sufletele noastre de ostași aflați la datorie! Până la ora aceea fusesem plimbat și fixat într-un loc poreclit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din vecinătatea satului. Cu tot adăpostul nostru suntem surprinși de un infernal bombardament al katiușelor rusești. S-au aprins râpile din jur! La nici doi ani fetița noastră iese pe buza râpii, încrucișează brațele, apoi se roagă cu ochii spre cer și a rămas cu o teribilă spaimă ce a marcat-o pentru viitor. Războiul continuă, iar sovieticii, acum aliații noștri, se poartă cu noi sub orice critică și nu ne consideră aliați, deși noi românii am angajat peste 20 de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
carte mi a și spus-o hotărât: „Ori carte, ori moarte!” Câtă hotărâre în aceste cuvinte, conștient fiind de marea răspundere ce-și luase în încercarea lui de a face din mine un om realizat. Ochii lui albaștri ca seninul cerului s-au închis pentru totdeauna! Vrând nevrând, ne supunem în fața legilor Firii! Cel care a muncit din greu pentru mine își încrucișa brațele trudite, pentru veșnicie! Colectivizarea, cu pensia de doi poli pe lună, îl adusese la sărăcie și aprecia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
35 de ani în urmă... Încep să se dezlege limbile apropiind distanța dintre profesori și elevi. Eram oameni căliți, trecuți prin vitregiile vremii, însă eram în același timp cu suflete de copii! Era început de iulie cu mult soare pe cer, și cu multă lumină în inimi și suflete! Strașnic moment emoțional trăit de noi toți! S-au reamintit multe și multe întâmplări, cu altă semnificație după atâția ani! Eu însumi relatez profesorului Todicescu de un moment greu al ultimului an
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a luptei de clasă... Așa strâmb acționa societatea care se pretindea cea mai dreaptă orânduire socială! Așa intrau în școli și facultăți elemente slabe cu dosar bun, în timp ce elemente valoroase erau sistematic marginalizate, trimise la munca de jos. Strigător la cer!... Nefiind admis ca student, nepotul este încorporat. I-am dat unele sfaturi de felul cum va trebui să se poarte cu unii gradați și comandanți spre a nu avea neplăceri, așa cum mi se întâmplase în timpul războiului. În februarie 1981 stau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
muncitoresc... Secretarul nou, fost colonel, ne considera și pe noi ca pe niște soldați, cărora le putea ordona, le putea dirija viața. Vădit lucru - nu-i plac ochii mei! Puțin cam brunet la figură, am impresia că e „negru în cerul gurii”, deci om care poate face mult rău! În iunie 1987, planificasem ultima noastră adunare de promoție la împlinirea a 50 de ani de la absolvire. Scriu în dreapta și în stânga, primesc răspunsurile așteptate. Dacă până acum aveam alături om de nădejde
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o caracteristică asprime și bestialitate, bătătoare la ochii deprinși ; e un rudiment de om : e, cum am zice, fiara, care de-abia de curând a reușit să stea numai pe labele dinapoi și să-și ridice capul în sus, spre cer, cătră lumină !” Comentariul ironic al nara- torului stabilește un ecart semnificativ față de vehicularea vulgatei lombrosiene și putem identifica aici o atitudine ambiguă a naratorului față de verdictul științei moderne. Însă ceea ce subliniază prozatorul este capacitatea ima- ginii de a se difuza
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de acum înainte un sens, este cea care va călăuzi evoluția umanității, și această înaintare, care va deveni curând un marș forțat, va sfârși, în cele din urmă, prin a contraria, iar ulterior prin a distruge perspectiva omului întoarsă spre cer. Troțki îl va descrie pe supraomul sovietic al viitorului ca pe un „om obișnuit” ă...Ă care va căpăta statura unor Goethe sau Marx. (...) Imagine inaugurală a Timpuri- lor Moderne, care ne aruncă din rațional în irațional, în imposibilitatea de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se cere citită prin antifrază este citatul decupat din Schopenhauer pe care Naratorul îl identifică la studentul medicinist. Știința face corp comun cu filo- zofia. „Entuziastul tânăr, între Darwin și Lombroso, găsise vreme să miroasă (s.n.) și puțin Schopenhauer - «spre cer, cătră lumină !»”. Numai că în ciuda decupajului „optimist” și olfactiv, Schopenhauer este unul dintre filozofii care marchează prin filozofia sa un scepticism profund în ce privește natura umană, un pesimism activ care contribuie la profilul gândirii și sensibilității romantice. Iată-l reluat într-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
culmea neliniștii. Trebuie să spunem ăurmează autorulă că Petru era una din acele naturi pasionate cari poartă în adâncul sufletului lor mai multe motive de turburare decât le poate da lumea de afară : ele sunt ca marea. Priviți-o sub cerul senin, sub pâcla apăsătoare a ecuatorului, când nicio suflare cât de ușoară nu adie dasupră-i, priviți-o cum începe-a fierbe ; clocotește, se umflă, se ridică uriașă ; se zbate, se smacină, tot mai tare și mai tare, tot mai iute
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vasta anarhie a talazurilor peste talazuri ! Am omorât zeii ! e mort Neptun ! n-are cine să le mai înțelenească cu o singură-ncrun tare, cu un singur semn. Uitați-vă ce zbucium satanic din chiar senin ! Ascultați mugetul acesta zguduitor de ceruri ! Coră- bier, nu-ți pierde vremea, atât de prețioasă pentru mân- tuirea sufletului tău ! lasă sforile velelor și închină-te : adâncul te cheamă nerăbdător ! Uraganul năprasnic e în culme ! Cine ? cine l-a pornit cu așa grozave porunci ? Marea însăși
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a fost un para- dox. Mai mult ca oricine altul, el dezminte faimosul „stilul e omul”. „Câtă deosebire între scriitor și om ! Pe de o parte, un stil lipsit de orice înflorituri, iar pe de alta o grădină bogată. Un cer de iarnă, limpede, oțelit e stilul său, iar omul a fost un uragan cu străfulgerări violente pe culmile norilor fan- tastici. Ce cumpănit e stilul lui Caragiale și ce impetuos a fost omul ! Cât e de rece în tot ce-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acest fapt încercând să precizeze marca identitară a acestei deformări, să-i dea un nume este Horia- Roman Patapievici. Numele pe care l-a primit acest deictic identitar este cel de „bășcălie”, iar titlul eseului care deschide semnificativ volumul intitulat Cerul văzut prin lentilă este „Despre bășcălie”. Trebuie spus că întregul volum constituie pentru autor spațiul de reflecție asupra unei societăți care, departe de a-și regăsi echilibrul după Revoluția din Decembrie 1989, este bântuită de demonii violenței și ai absurdului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu-mi ești alături. Te văd. Te văd continuu, te văd neîntrerupt, te văd în fiecare lucru ce-mi înconjoară ființa. Te simt în tot aerul pe care-l am în jur. Ești în firul de iarbă și norul de pe cer, în soare, în case, în tot ce există ești TU. Și... P. S. Binele și răul sunt nume schimbătoare ale aceleași realități. Dacă acceptăm să trăim în fiecare zi, atunci să lăsăm umbra să întunece lumina, căci a înlătura una înseamnă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
păstrezi florile și după moarte te deosebește de toți cei din jur. Mi-e dor de tine. Aș vrea să mă transform într-o floare care, ajunsă în preajma ta, să nu fie nicicând aruncată la gunoi. Doamne! Aș zbura până la cer dacă aș afla că-ți este dor de mine măcar cât de-o floare. Duminică 25 septembrie 1988 - spital A venit Mama ta! A venit Bucovina... Și o data cu Dumneaei a adus o parte din ființa mea lăsată în vara pierdută
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
aranjate înainte de a pleca la „dans”. A venit Mama Bucovină cu fânul adus spre vale cu grape și nervi, cu Pusa cu păpușa, cu Ramona și cu Dana. Iată-mă rostogolindu-mă la vale dinspre Glossa recitată cu fața spre cer înspre mărturisirile făcute de tine în vârful dealului; iată-mă-s uimită de florile drumului necunoscut de căsuța din poveste, Doamne, iată-mă bucovinându-mă din cap până în picioare cu sete și nesaț. Mi-a adus ploaia din fața mormântului tatălui vostru
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
asta albă. Iar mă întreb ce mai e și cu mine pe pămâtul ăsta și... Mă ține credința că într-o zi voi afla. Mi-am amintit de o întrebare pe care ți-am pus-o astă-vară când urcam spre cer: De ce se spune că fluturii trăiesc doar o zi și seara mor? Nu le-am văzut cadavrele nicăieri. Unde sunt fluturii morți? Prefer să-i cred nemuritori. De ce oare mă obsedează asta? Între Olimpia și Madrid Mănăstirea Kesariani - l4 august
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vestea cea mare de la sonorizatorul care a fost foarte drăguț și m-a ajutat teribil în Festival. Apoi mi-a dat telefon domnul Andrieș. Așa că am adormit liniștită după ce i-am anunțat pe mama și pe tata, cu mâinile spre cer: „Să vă bucurați și mândriți pentru mine”. Dimineața a fost simplu. Și... de-acum gata. Sunt în tren și abia aștept să ajung acasă la Liviu și să ne povestim unul altuia săptămâna care a trecut pentru fiecare în alt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]