766 matches
-
accepta În ruptul capului. — De ce nu? s-a interesat Armanoush. Chiar În clipa aia briza și-a schimbat direcția și Armanoush a prins mirosul Înțepător al mării. Orașul era un amestec de arome, unele puternice și râncede, altele dulci și Îmbietoare. Aproape fiecare miros Îi amintea lui Armanoush de un fel de mâncare, În asemenea măsură Încât a Început să perceapă Istanbulul ca pe ceva comestibil. Se afla aici de opt zile și cu cât stătea mai mult, cu atât Istanbulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se vedea o lumină albăstrie stranie. — Beth ? — Sunt aici, Norm. Ajuns sus, o văzu lungită pe spate, goală, sub o baterie de lămpi de ultraviolete, prinse În perete. Pe ochi avea niște calote opace. Își răsuci corpul Într-un mod Îmbietor. — Da. — Mulțumesc mult. Pune-l undeva lângă banchetă. — Bine, zise el și-l puse pe spătarul scaunului. Ea se răsuci din nou, cu fața către lămpi, și oftă. — M-am gândit că nu mi-ar strica puțină vitamina D, Norm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dădu seama că nu mâncase nimic la prânz, nici măcar un sendviș. Nu era de mirare că se simțea ciudat. O luară pe îngustele străduțe lăturalnice din Woodbury, pe lângă catedrală și prin vechea piață de lână, până când zăriră luminile strălucitoare și îmbietoare ale restaurantului italian. „Mamma“ de la Mamma Cucina se dovedi a fi o femeie sfrijită și acră la vreo cincizeci de ani și nu păru câtuși de puțin încântată să vadă o duzină de persoane zgomotoase care dădeau năvală în restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sau două, adormi buștean. Jack, care o privise amuzat, se aplecă spre Stevie. — Cred că ar trebui să o ducă cineva acasă pe domnișoara redactor-șef. Stevie oftă și se întinse să-și ia haina. Din bucătărie veneau cele mai îmbietoare arome. — Ai dreptate. I-a dat târcoale o răceală toată săptămâna și a lăsat-o fără vlagă, mititica. Ăsta e cel mai frumos mod de-a descrie pierderea cunoștinței pe care l-am auzit vreodată. Jack îi luă haina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Jack i se păru că simte o notă infinitezimală de regret în vocea ei. — Nimic-nimicuț. De fapt, mi s-a părut că erai foarte nefericită. Vrei să vorbești despre asta? Căldura compasiunii lui se revărsa asupra ei în valuri adânci, îmbietoare. Tot ce-și dorea era să se cufunde în ele și să le simtă desfătarea. — Aveam o relație. Îmi închipuiam că o să devină ceva permanentă Nu-i venea să creadă că i se destăinuia în felul ăsta lui Jack Allen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cerut scuze și totul s-ar fi rezolvat dacă Ben, Ben cel sfios, cu suflet mare, n-ar fi dat iar totul peste cap dând buzna tocmai în acest moment în cameră în căutarea câinelui. — Rover! strigă el, scuturând lesa îmbietor. Rover se băgă sub canapea și încercă s-o facă pe jucăria de pluș. — Cursuri de bună purtare! Wild Rover se năpusti spre ușa din spate și se strecură cu greu prin gaura pentru pisici, rămasă de la proprietarul dinainte. — Face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
i se păruse destul de subversivă. — Grozav, Rover, uite! Arătă spre lumina de la etaj. — Tata e acasă. Băiatul și câinele intrară în goană pe ușă, oprindu-se doar cât îi luă lui Ben să-și scoată rolele. Îi întâmpină o aromă îmbietoare de sos bolognez și pâine cu usturoi, combinația lui preferată. În cameră răsuna jazul lui Keith Jarrett, dat mai tare decât i se permitea lui, observă malițios. Urcară scările într-o viteză demnă de Grand National. În biroul lui, Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spaimele și speranțele lor și depunându-le înaintea acestui altar. Fran își dădu seama că nu se deosebea deloc de ei. Ajută-mă ca tata să fie bine sau măcar să facem ce e mai bine pentru el, șopti în penumbra îmbietoare. Și ajută-mă să fac ce e mai bine pentru copilul meu. Și-ar fi dorit doar să poată ști cu siguranță ce era cel mai bine. Aproape spre ușurarea ei, un grup de turiști gălăgioși invadă lăcașul, întrerupându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
capul mesei, dar se aștepta ca el să împartă friptura. Chiar dacă se simțea stânjenit de o încercare atât de fățișă de a crea impresia unei familii fericite, Jack nu putu să nu recunoască faptul că masa era delicioasă, iar atmosfera îmbietoare. La începutul căsniciei lor, visase îndelung la astfel de scene. Dar Carrie avusese alte idei. Doar Ben părea stângaci și țâfnos. Jack simțea nevoia să-l îmbrățișeze și să-i spună: „Legătura dintre noi doi dăinuie, va dăinui întotdeauna“, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
momente arzând în mine aproape scandalos pentru o înmormîntare. Păstram a aparență cuviincioasă, de reculegere, cum se cădea într-o asemenea împrejurare, dar eram, mărturisesc, fericit uitîndu-mă la marea care strălucea și la valurile care se spărgeau foarte aproape de noi, îmbietoare și sfâșietor de tandre. Eu mă mai puteam bucura de toate astea! Simțeam și în rândul bătrânilor un freamăt de satisfacție. Din moment ce se inaugura cimitirul de pe țărm, puteau fi siguri acum că aveau să-și doarmă somnul de veci cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am renunțat să mă mai frământ. După-amiază, când ne-am întîlnit, ne-am dus dincolo de terenul pârjolit de incendiu. Înaintam, ferindu-ne de mărăcini. În jurul nostru, ierburile înalte, în parte verzi, înspicate, în parte uscate de căldură, foșneau tainic și îmbietor. Am găsit o adâncitură și acolo Laura și-a dezbrăcat halatul. Apoi, tăvăliți între mirosurile grele, de bălării cu sucuri amare și iuți, am uitat de toate în beția plăcerii. Mai lunecam încă în această beție când am auzit un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să reprezinte Trandafirul României. Profesor, Luminița Săndulache 3 Motto: “Trandafir de la Moldova, Te-aș iubi, dar nu-ți știu vorba.” I. ISTORIC Din câte soiuri de trandafiri înfloresc pe lume, Trandafir de la Moldova reprezintă încununarea măiestriei divine, parfumul cel mai îmbietor, culoarea cea mai autentică și sunetul cel mai îmbietor, o adevărată floare rară printre nestematele folclorice ale lumii : „Pe frământatele pământuri ale Moldovei și, mai ales ale Vasluiului, unde semnul cerului a făcut să aibe loc cea mai clară victorie
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
Trandafir de la Moldova, Te-aș iubi, dar nu-ți știu vorba.” I. ISTORIC Din câte soiuri de trandafiri înfloresc pe lume, Trandafir de la Moldova reprezintă încununarea măiestriei divine, parfumul cel mai îmbietor, culoarea cea mai autentică și sunetul cel mai îmbietor, o adevărată floare rară printre nestematele folclorice ale lumii : „Pe frământatele pământuri ale Moldovei și, mai ales ale Vasluiului, unde semnul cerului a făcut să aibe loc cea mai clară victorie împotriva cuceritorilor, scria poetul vasluian Ion Enache, pe aceste
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
după un tărâm în care constrângerile lumii reale să fie suspendate, și aceasta pentru că sufletul nostru își amintește, halucinat, de matricea lui ideală, din care s-a coborât în trup. Invitația poetului la călătoria sacră: "Sora mea de dor, Vis îmbietor, Să fugim departe împreună! Spre a ne iubi Spre a-nveșnici Țara ce cu tine se-ncunună!" (Charles Baudelaire, Invitație la călătorie) stă sub semnul acestui bovarism nevindecabil. Numai în această "țară de dincolo" poate fi găsită împlinirea, pentru că, numai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
minunat și trist în felul său, avorton al testelor maestrului și ale fiului sau, sensei secund, cum îl numeam eu în glumă, care tocmai experimenta noi tehnici de producere a unor culori speciale, marca Nanatsumori. Noi încă aduceam vase aburind îmbietor, pe când bărbații se apucaseră deja să mănânce, vorbind și râzând tare, nepăsători. "Ce neciopliți" schimbam priviri cu Reiko, iar ea, cu demnitatea trufașă a unei regine exilate, părea ca răspunde "ce vrei, suntem la țară aici, foarte la țară, sugoi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
prăvălie la stradă, cu ferestrele neastupate și ușa larg deschisă, încât poate intra oricine, să vadă și să cumpere, și aștepți în spatele tejghelei oamenii care nu intră și nici măcar nu se opresc să privească prin geamurile curate spre lumina vag îmbietoare dinăuntru și după o vreme înțelegi că nimicurile pe care le-ai fi dăruit, nu vândut, dar nu se știa asta, nu interesează pe nimeni și tragi obloanele, închizi ușa pe care n-o încui pentru că nimeni nu va intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în care realitatea se preschimbă în vis, iar visul în realitate. În scopul creării acestei aiuritoare confuzii dintre identitatea reală și cea „fabricată”, sunt folosite o serie de mijloace „vrăjitorești”. Lui Sly i se oferă atracții care de care mai îmbietoare: ...Nu vreți muzică? Vă rog Să ascultați: Apollo însuși cântă. Privighetori, în colivii de aur Cânta-vor. Vă e somn? Un pat mai moale Ca al Semiramidei vă așteaptă Cu dulci dorinți. Voiți să vă plimbați? În calea voastră vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fața cu evantaiul pictat. Purta un costum de chinezoaică de culoarea piersicii. La fiecare pas, crăpăturile laterale lăsau să se întrezărească puțin din roșul viu și alunecos al dublurii de mătase. Era ca un surâs discret, dar cu atât mai îmbietor. Își văzuse soțul ieșind din bibliotecă împreună cu Marioritza. Se opriseră în dreptul unei ferestre, destul de aproape de ea. Ciucurii draperiilor dansau pe umerii lor. Când și când, prindea câte ceva din ceea ce discutau. Vorbeau în franceză, dar amândoi o foloseau ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se referă mai precis doamna contesă? ― La ceea ce se oferă în mod atât de plăcut privirii. Umerii, brațele, frunzele înfiorate, dar, mai ales, șalul. Mi-aș dori unul ca acela. Exact ca acela, dacă se poate. Este de-a dreptul îmbietor și ascunde atâtea lucruri care nu se pot rosti. Mă gândesc că ar fi un bun purtător de mesaj. Pentru tandrețe, desigur. Nu credeți? După o pauză meditativă, în care pictorul privi doar într-o parte, veni și răspunsul. ― Sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scrobite, îi așteptau farfuriile adânci, pline cu mucenici. Inele și opturi mici de cocă fierte în apă îndulcită aproape toată noaptea, la foc potolit, ca să nu se zdrobească. După efortul săriturilor în aerul rece al dimineții, nimic nu era mai îmbietor și mai bine primit decât acele porții aburinde, presărate din belșug cu nucă pisată, din care se ridicau arome de vanilie, scorțișoară și coajă de lămâie. Un mic dejun neprotocolar, luat de-a valma, slugi și stăpâni, oameni simpli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu gaze pe care era așezată. — Scuzați-mă, domnule, i se adresă Ignatius, vindeți aici și la bucată? Ochii apoși ai bătrânului se întoarseră spre muntele de om care îi vorbea. — Ce dorești? Aș vrea să cumpăr un crenvurșt. Miroase îmbietor. Mă întrebam dacă aș putea să cumpăr unul. — Bineînțeles. — Pot să mi-l aleg singur? întrebă Ignatius, privind atent în jos spre oală. În apa care fierbea, carnații sâsâiau și se zbăteau ca niște parameci colorați artificial, priviți prin lupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care o știi și vino apoi să cinăm împreună. --Musai așa oi face, bunule părinte. Am intrat în chilioara mea, care m-a întâmpinat cu miros de frunză de nuc și cu sâpetul deschis, de unde, cu tartaje verzi, mă priveau îmbietor cele zece volume cu “Documente privitoare la istoria orașului Iași”. Mi-am așezat lucrurile în ordine și am pornit spre izvorul din coasta chiliei. “Bine te-am găsit, zglobiule” - l-am salutat în gând. “Bine ai venit, prietene” - mi-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
o place, nu se Îngrijorează și nu se schimbă. Dar orice critică a lui ROSALIND Încetează În fața frumuseții ei. Cosițele Îi strălucesc cu luciul acela auriu a cărui imitare stă la baza industriei de vopsele de păr. Gura ei, oricând Îmbietoare la sărut, este mică, ușor senzuală, tulburătoare. Are ochii cenușii și tenul imaculat, cu două pete discrete de culoare. E zveltă, dar atletică, cu corpul dezvoltat armonioș și e o Încântare s-o urmărești cum pășește Într-o cameră, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pentru trupul de nesuportat al divinității. Te anunț, dragă Adrian Alui Gheorghe, că am ajuns de curând la vârsta acelei disperări prielnice și că, în plus, Dumnezeu îmi trimite din ceruri miresme ale morții și chemări suficient de clare și îmbietoare, să înțeleg și eu în sfârșit că mă aflu la acea limită de destin, dincolo de care spiritul meu neliniștit nu va putea trece pragul mai departe decât în brațele propriilor sale cărți și creații. Dar poate că n-am publicat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Creția constituie cazuri, aș spune, flagrante de traducere „etnocentrică”, adică hiperpersonalizată. Sună splendid, mai ales Creția, dar la ce bun? Sunt ca frazele din Biblia lui șerban, de care se extaziază unii amici de-ai mei, dar al căror sunet îmbietor nu-i totuși suficient pentru a transmite autenticitatea și acuratețea teologică a textului biblic. Noi încercăm să evităm cele două extreme și să îmbinăm firesc și inteligent, pe cât posibil fără să se simtă, „eticul” cu „etnocraticul”, rigoarea cu policromia stilistică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]