1,047 matches
-
aripa deschisă se ridică Din stuf, sfâșietor de trist scâncind, Sau cai tătari, dând roată fără frică, Sălbăticiți, nechează pe un grind. Amurgu-mbracă Delta toată-n aur Cu turla unui sat lipovenesc, Dar umbrele ostroavelor de plaur Albastrul cenușiu îl împânzesc. Vaporul taie noaptea șoptitoare, Și valul ce se-ntunecă-ntruna, Când cele cinci coline cresc în zare, De aur vânăt cum e pruna. Cerințe: 1. Selectați expresiile artistice 2. Scrieți cinci adjective din text și alcătuiește cu ele propoziții 3
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
înălțase brațele, voind să cuprindă soarele. Buraticul tăcuse deodată, observându-l poate de pe frunza lui nevăzută. În tăcerea cuprinsurilor porni mormăitul depărtat al unei batoze. Își călăuzi din hățuri calul pe lângă grâie în care începuse secerea. Linii de secerători erau împânziți prin ploaia de lumină; se înălțau, se aplecau, făceau să strălucească instrumentele grațios curbate ca un craiu nou, agitau o clipă deasupra capului un mănunchiu de spice. O femeie stătea cu mâinile în șold și începu un cântec tânguitor, îndulcit
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
că mușc!”... - 20 -România lui Ițic și Ștrul M-am născut în timpurile în care evreii de pe la noi se aflau încă în stadiul de jidani. Așa le spuneam noi, țăranii de pe acolo, acestei populații slinoase dar ahtiate după bani, care împânzea târgul Pungeștilor vorbind românește cu un accent ciudat. Când ieșeam de la școală, în drumul de peste trei kilometri spre casă, treceam de obicei chiar prin cimitirul jidănesc, cimitir care în acest târg era cam de patru ori mai mare decât cel
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o Îmbrăcase ca pe o târfă, atârnându-i de gât o mulțime de mărgele sclipitoare și-i pusese În mână și un evantai? Oare nu cumva bunul Dumnezeu orbise În ceruri sau căzuse În mrejele nenumăraților Subotini de care era Împânzit acum pământul și nu mai judeca faptele oamenilor după dreapta Sa măsură, ci se lua după vorbele pe care I le sufla unul sau altul În ureche, lăsându-se călăuzit de toți acești oameni fără căpătâi ce aveau să ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o risipă incredibilă În timp ce nota de plată nu valora mai mult decât o sticlă cu apă minerală. Această mană Cerească ce era oferită celor ce trândăvesc și asuprescc, era bine păzită de ochiul curios al cetățenului În calitate de pieton, strada fiind Împânzită de agenți Îmbrăcați cu haine civile care aveau misiunea să păzească, să observe totul dirijând trecătorii să circule pe partea opusă a trotuarului. Iar pentru a masca valoroasa instituție, gardul din fier a fost ornamentat cu plante specifice de o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sigură...!” „Puțin probabil...!!” - opinie Tony Pavone. În arestul miliției de unde am fost adus aici, am cunoscut mulți tineri care au Încercat ecaladarea frontierei Jugoslave, fiind prinși cu destulă ușurință...!” „Întradevăr, preciză tânărul - zona de frontieră cu țara vecină Jugoslavia e Împânzită cu grăniceri analfabeți special instruiți și tot felul de civili informatori ce te vând pentru o mizerabilă bucată de pâine...!! Fi-ți fără grijă...! Am experiență și data viitoare nu voi mai greși. Prefer riscul unei morți onorabile decât umilirea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu s-a prăvălit În ce-a mai Înfiorătoare prăpastie. Te voi iubesc, veșnic...!” Tony Pavone,se precipită. O luă de mână pe Atena, parcurgând distanța pe jos din Piața Matache Măcelaru până În Str. Nicolae Iorga, alergând. Această stradă fiind Împânzită cu agenți informatori Îmbrăcați În haine civile, opriră după colțul unei alte intersecții ce cădea perpendicular pe strada pașapoartelor. Fără să aibă un motiv special, acești indivizi te puteau acosta și legitima, iar În lipsa buletinului de indentitate ce fusese predat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
felul următor: Astoria, grecii cu restaurante și produse culinare Încât poți mânca ieftin până ce-ți pleznește burta; Greenpoint, polonezii cu produsele lor animalice În care salamul preparat e prea dulce; Middle Village, italieni cu asigurări, construccții și precum chinezii au Împânzit orașul cu Pizza lor, În prezent de slabă calitate ducând dorul clienților și mai pot adăuga, alte ocupții nu prea ortodoxe; Coney Island rușii cu produse din mobilă și birouri de plătit taxe guvernului american și, Delancey cu produse din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un sac militar verzui, Îndesat, aruncat din camion pe nisipul alb. Trase de pe drum, cufundate În nisip, naufragiate pe dune, multe ardeau - toate aceste vehicule, transportoarele de trupe, tancurile, camioanele, mașinile ușoare făcute una cu pământul, roți eliberate, scăpate; și Împânzind zona În jurul acestor mașini, morții. Erau În jur poziții săpate, amplasamente, tranșee și În ele de asemenea, se aflau sute de cadavre. Mirosul era ca de carton ud. Hainele morților, maro-verzui, pulovere, tunici, cămăși, erau Întinse de umflare, de gaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în haine de camuflaj, iar în mână ținea o pușcă. Anu’ ăsta sunt elani din belșug, a anunțat Ellis coborând de pe verandă. Seceta i-a împins înspre nord. Zach și-a luat pușca din gabară. În Kimberly împușcase iepurii care împânzeau câmpurile de găuri. Pe unii îi țintise de la douăzeci de metri. Zach știa cum să țintească în sus, cu boltă; în mod normal, de la distanța aia, gloanțele se pierd. L-a urmat pe Ellis pe cărarea care ducea la Lucky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
câmpie unde să facă asta. Ăsta nu era însă un loc unde să-ncepi o nouă viață; ăsta era un loc unde să ți-o închei sau să-i dovedești valoarea. Nu era deal sau vale care să nu fie împânzite cu tăblițe de avertizare sau cu morminte de dimensiunile unui copil. Coy Lansbury era înmormântat la Lantz Bar, Rose Cook și copilul ei născut mort la Campbell’s Ferry și, doar un pic mai încolo, bietul Normal Wolfe, de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Într-un colțișor din peisajele suprapuse ale orașului se aflau și găuri negre neastupate... Umbre ale CELUI ce nu mai există... Și dacă priveam astfel lucrurile, orașul era plin de astfel de găuri și el nu era singurul; nenumărați EL Împînzeau locul... EL din mine, din ea, din alt el... Începeam să văd totul cu alți ochi... Am tras lîngă un telefon public. Nici n-am apucat să cobor bine din mașină, că soarele a și intrat În nori de parcă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din produsele pe care le importam în trecut din străinătate sunt acum fabricate în țara noastră; ba, mai mult, și exportăm. Dezvoltarea industriei a oferit posibilități pentru transformarea socialistă a agriculturii". Erau apoi evidențiate noile cartiere de locuințe, școlile care ,,împânzesc întreg cuprinsul țării", extinderea electrificării, eradicarea analfabetismului etc. În continuare, dr. Petru Groza vorbea despre sine însuși. Dacă partea a doua a conferinței (expunerii) trezea resentimente împotriva imperialiștilor și agenților lor, precum și sentimente patriotice, de iubire față de popor, cea de-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și-mi luceau ochii de bucurie. Atunci mâni, o să vin mâni negreșit. Să vii, boierule, că n-o să-ți pară rău!... Și începu a vâsli mai vioi, trecându-mă prin tufele de trestii și papură, spre mal. Sara de vară împânzea taina-i fumurie peste Iezer. Marele pod de fier, departe, părea o panglică lungă, albă, întinsă pe sub cerul albastru. Din fund, din urmă, se înălțau aburii ușori, leneși, ai apei stătute; un vânt abia simțit aducea miasmele ascuțite, calde ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
intră în fuga calului în nourii deși de pulbere. Drumul apuca spre coada iazului; vitele umblau domol; tălăngi sunau înainte. Soarele răsărea în nourii de aramă, și deodată pulberile se umplură de o rumeneală ușoară; apoi o lumină lină se împânzi în dealuri și-n văi. Curtea și bordeiele rămăseseră departe în urmă. Balta liniștită rămânea și ea într-o parte, cu cârdurile de lișițe pe ea. Tălăngile își opriră sunetul într-o vreme, iar vitele își plecară capetele și începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la Cluj. Dar altfel, domnul Ionaș Popa îl găsea iarăși voinic și sprinten ca altădată și deosebit de atent la toate ale pădurii. Au pornit la deal pe o vreme lină, fără susur devânt. Era jilavă umbra brădetului; în poieni se împânzea aur rece de soare. La ceasurile cinci, au fost dincolo de pătul, în curmătură. De la locul unde s-au așezat, se deschidea lumina în fund; de-acolo poiana ocolea larg într-o parte și-n alta. În față - ascunzându-i trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
altă dată șalăul. La vremea asta însă, începea să miște crapul. Bătaia în apa liniștită și joasă a lacului se isprăvise și peștele cel mare umbla iar după mâncare. Îndată ce soarele se urcă deasupra cununilor de sălcii, o lumină orbitoare împânzi bălțile. Cătră ora zece, căldura începu să devie copleșitoare. Crapul se arăta leneș. Tovarășii mei îmi dădură câteva explicații, din care puteam înțelege că, în unele zile frumoase, crapul trage deosebit de lesne la undiță; pe când în altele, tot așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nouăzeci și nouă de bucătari, ascuțindu-și cuțitele. În vremea ospețelor stăteau șirag în jurul cortului celui mare nouăzeci și nouă de baclavagii. De la cel dintăi ceas al zilei, nouăzeci și nouă de bărbieri așteptau scularea marelui stăpân al lumii. Oștile împânzeau satele, vămuind oile și grânele. Navrapii ajungeau cu harmasarii lor până în zările cele mai depărtate, împungând cerul cu sulițe, ca să ieie spaimă neamurile. Astfel stăpânul cel înfricoșat al lumii a ajuns la porțile Amasiei și slujitorii împărăției au întins cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochiului, se topeau dacă te întorceai să le privești și apăreau din nou, foșnind asemenea vântului. Dar nu se simțea nici o adiere. Vitellius își ștergea sudoarea care-i scălda chipul și privea înspăimântat în dreapta și-n stânga, la fantomele ce împânzeau pădurea chiar în miezul zilei și îl însoțeau în drumul lui. Se îngrozi când i se păru că vede pete de sânge pe zăpadă și că-i recunoaște pe Caesar înjunghiat de Brutus, pe Octavianus Augustus otrăvit de soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care vin aici din toată Gallia, și din ținutul aeduilor, și din Germania. Julius Caesar nu cheltuia banii pe banchete. — Cât a cheltuit Vitellius pentru cină? întrebă un bărbat cu glas scăzut, uitându-se în jur, de teama spionilor care împânzeau orașul de când împăratul Vitellius se oprise la Augusta, în drumul său spre Italia. Cât a cheltuit? — Un milion de sesterți! Vă spun eu, pentru cină împăratul a cheltuit un milion de sesterți! strigă vânzătorul de melci, care aproviziona bucătăria împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înfrunta pe Skorpius. Dar dacă va pierde? Atunci avea să moară cu pumnalul înfipt în inimă... Și dacă fratele său avea să fie omorât de ucigașii plătiți de Vitellius, iar armata lui avea să fie înfrântă de soldații vitellieni care împânzeau orașul? Privi nisipul, pe care câteva dansatoare presărau petale de trandafiri și unde, peste puțină vreme, el, secutor-ul Valerius, avea să-și verse sângele. Se ghemui, așteptând finalul ceremoniei preliminare, al cărei fast i se părea grotesc. Își simțea nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
B venea de la Beauvoir și C de la Chanakya. Erau nume istorice, nume cu care să faci impresie, iar domnul Jones, deși deloc impresionant, se considera, într-un anume fel, un istoric. Astăzi, ajungând pe plaja gri-argintie a insulei sale preferate, împânzită de cețurile gri-argintii care învăluie întotdeauna marea învolburată ce o înconjoară, era pe cale să trăiască un mic eveniment istoric. Dacă ar fi știut, ar fi filozofat pe îndelete asupra paradei istoriei, asupra neputinței istoricului de a sta deoparte și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
al treptei se întindea orașul K, fixat în peretele reînnoit al muntelui. Pășunile ocupau restul terasei, unele cu cirezi de vite, altele cu oi. Pe altele creșteau grâul și alte cereale. Dar acum era noapte și lanurile stăteau nemișcate. Fermele împânzeau câmpia, strălucind ca licuricii într-o grădină. Deasupra orașului, pe o stâncă ieșind din munte, stătea cocoțată o singură casă. Pereții ei, în contrast cu varul alb, uniform, în care era zugrăvit restul orașului, erau negrii ca tăciunele. Acum nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trei jefuitori de morminte, simțindu-ne niște infractori, deși nu comiseserăm nimic ilegal. Casa lui Grimus se află într-o zonă periferică și mizerabilă din extremitatea sud-estică a orașului. E la fel de murdară pe dinăuntru ca și pe dinafară și e împânzită cu o mulțime uimitor de pestriță de obiecte și cărți. Are aici nenumărate păsări împăiate și mărturii culese din numeroase călătorii. Peste tot sunt și imagini - orientale, cred - iar tema preponderentă este ornitologia. Grimus este interesat de păsările mitice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
telefon. Într-un final, lăsându-mă dusă de instinct, am început să formez numărul lui Tom. Unul dintre noi trebuia să facă efortul. Încă locuia fără chirie într-un subsol în Belsize Park aparținând unei psihanaliste dintre cei mulți care împânzeau zona. Lăsându-și pacienții în grija unui coleg din apropiere, a plecat să studieze la o universitate din America și a considerat, din cine știe ce motiv misterios, că e bine să lase un poet fără succes, căruia îi plac berea Guiness
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]