1,072 matches
-
sălașului. În tăcerea deplină din jur, i se păru că aude o voce care îi poruncește: "Așteaptă! Am spus că e a ta. Nu-mi iau cuvântul înapoi!" Coborî privirea și începu să se roage. Într-un târziu, cu sufletul împăcat, se ridică și ieși. Ajuns în stradă, în mulțimea de trecători grăbiți, Ștefan știu că nu mai era singur. În sfârșit, înțelesese. Debarcarea în București i-a adus un nod în stomac. Teama că nu e suficient de bine pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Radak, după cum vezi, ne așteaptă zile grele. E timpul să ne retragem pe la casele noastre și să ne bucurăm de calmul dinaintea furtunii. Mergea pe un drum. Era lumină și Bica, la braț cu o bătrânică, venea spre ea zâmbind, împăcată, fericită. Fără un motiv anume, știu că cea agățată de brațul Bicii e mama acesteia, străbunica, pe care nu apucase s-o cunoască. Bica o întrebă: "De ce plângi?" " Pentru că merg la înmormântarea ta". "Și eu tot într-acolo merg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Dar, pentru a ajunge la așa ceva, era nevoie de o simțire comună, o cultură, o credință și o politică în care să te poți recunoaște dincolo de diferențele de nație. O utopie. Iată de ce nici unul dintre noi nu era cu totul împăcat. Îmi cumpărasem o casă și făcusem din ea un mic palat unde puținii învățați și artiști din oraș se bucurau întotdeauna de o primire cordială. Ușa era deschisă și pentru cele mai frumoase prostituate, pentru femeile bogate libere de moravuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atunci nu știam. Simțeam că e foarte, foarte important să mă mărit. Aidan se însurase cu Nieve - sau cel puțin așa credeam - și mă gândeam că dacă mă așezam și eu la casa mea, m-aș fi... m-aș fi... împăcat mai bine cu situația. Clătină din cap neajutorată. Ideea e că și el era foarte de acord. Voia să se însoare cu mine. Cred că mă iubea sincer. Și tu de ce nu l-ai iubit? —Pe scurt? Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Cu ajutorul tău, firește! Dar, Theo, doctorul, Anul trecut, izbucnește mânios, după operație, puteam s-o termin, când încă mai aveam un firicel de lumină în ochi, Judecata de Apoi o puteam termina într-o săptămână și acum eram mult mai împăcat sufletește, doar știi ce importantă e pentru ansamblu și pictura din pronaos! Aș mai fi avut nevoie doar de o săptămână de lumină! Și nu mi s-a îngăduit! își încleștează cu putere degetele în brațul meu, Trebuie să terminăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ani, m-am înfățișat înaintea lui și mi-a dăruit cartea asta și toate cartoanele lui, abia dacă știa să citească și-l vedeam zilnic cât am lucrat cu el citind din cartea asta, era Biblia lui, dar a murit împăcat că a avut cui să lase moștenire această neobișnuită avere a lui, Și meșterul Luca se întunecă acum în barbă și degetul lui arătător e tot îndoit între filele cărții, Eu cui am să le las?! mâhnit meștetrul Luca, Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a acesteia constat cu dreaptă uimire că sunt incapabil, aici, 5 aprilie, își poartă feminitatea cu o tulburătoare naturalețe, taina nelămurită a, Theo ar fi văzut din prima clipă dacă Diana, feminitate?! XXII 25 iunie, m-am întors la mănăstire împăcat oarecum cu destinul acesta de pustnic la care mă supune pictura, atât de egoistă și posesivă cu sufletul meu, maestre Dűrer ce pretindeai ca ucenicii tăi să fie feriți de ochi de femeie și sperai să-i ții în dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
În cumpănĂ, ba chiar și oamenii reușeau cumva să țină pasul cu trecerea timpului, căci Întot- deauna le ajungea ziua să ducă la bun sfârșit ceea ce era de făcut peste zi, iar dacă cumva nu terminau, se duceau la culcare Împăcați, tărĂgănând un unduios ardelenesc „No, las’ că-i vreme și mâine !“. Chiar și tata, care muncea singur atâta amar de pământ, intra seara În casă senin și liniștit, ca un Înțelept care coboară din munți printre oamenii de rând, cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
deschis o sticlă de Cabernet În cinstea veștii celei mari. Veselia ei Îmi făcea bine, era plăcut să vezi că În jurul tău viața merge mai departe, În ciuda frământărilor tale circumstanțiale, până la urmă, insigni- fiante. Începusem deja să mă simt mai Împăcată, pasămite vinul Începuse să-și facă și el efectul, și i-am mărturisit Danei : — Cândva Îi disprețuiam pe drogați și pe bețivi, acum Încep să-i Înțeleg. m-a privit cam strâmb, ba chiar s-a scuturat ușor, ca și cum ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
iar pe sub cămașa albă murdară purta jambiere și apărătoarea pentru dosul mâinilor. Purta sandale de paie direct pe picioarele goale. Era la vârsta adolescenței. Zăcea pe spate sub cerul liber, cu roua nopții pe gene și pe sprâncene. Părea complet Împăcat cu lumea. — Mă, n-auzi?, Încercă soldatul să-l deștepte, dar, cum omul nu dădu nici un răspuns, Îl bătu ușurel cu coada lăncii În piept, strigând din nou. Tu de colo, trezește-te! Hiyoshi deschise ochii, Înhăță coada lăncii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sinceră pentru Tokichiro. — Te-ai gândit la ceea ce crede Yamabuchi Ukon? Întrebă Inuchiyo. — Probabil că-mi poartă pică. Deci, știi ce gândește și ce face Ukon? — Da. — Așa? i-o reteză scurt Inuchiyo. Dacă Înțelegi asta, atunci sunt cu cugetul Împăcat. Tokichiro Îl privi atent. Apoi, Înclină capul Într-un mod care arăta consmițământul: — Mare figură ești, Inuchiyo. Când Îți pui mintea la ceva, nu te joci, nu? Nu, dumneata ești cel ager. Ai dovedit ascuțime când l-ai citit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Îți va fi mai bine cu Kinoshita, care este cel mai bun dintre noi. Plec, lăsându-te În grija lui. Te rog să-i arăți această scrisoare și Domnului Mataemon și te rog, te rog mult să fii cu conștiința Împăcată. Nu sunt sigur dacă ne vom mai Întâlni vreodată. Pe ici pe colo, ideogramele erau umezite de lacrimi. Ale lui Nene sau ale lui Inuchiyo? Nu, observă el, erau chiar propriile-i lacrimi. Castelul Narumi era pregătit pentru război și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
va face să visez frumos. Apoi, chicotind În sinea lui, Închise ochii și, În sfârșit, pe când pajul stingea, una câte una, numeroasele lămpi, surâsul ușor de pe chipul lui se șterse ca zăpada care se topește. Adormi adânc, cu o expresie Împăcată, printre sforăituri. Tohachiro se furișă afară să-i informeze pe samuraii din camera de gardă. Paznicii erau posomorâți, considerând că sosise sfârșitul. Aveau convingerea, desigur, că nu-i mai aștepta altceva decât moartea. Oamenii din castel priveau moartea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
neglijență. Foarte des, când armatele se confruntau Între ele, patrulele inamice se Îndepărtau de taberele lor și, când descopereau pe cineva Într-o asemenea postură, Îl Împușcau mai mult ca să se amuze. Prin urmare, Tokichiro nu se putea simți complet Împăcat În timp ce privea cerul. Uitându-se spre poala muntelui, văzu că râul șerpuia ca o panglică, spre a se vărsa În mare, lângă Peninsula Chita. Mai vedea și drumul alb și singuratic care mergea În serpetine către miazăzi, pe malul răsăritean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
le observe. — Mă duc oricum. Okoi, pregătește-mi hainele cele mai bune. Stând În lumina puternică a soarelui de toamnă, Mataemon se Întoarse o dată În loc să privească Înapoi spre casă. Nene și Okoi veniseră până la poartă. Își simțea inima neobișnuit de Împăcată, recunoscător că existau asemenea zile, chiar și În acea lume de haos. Zâmbi la acest gând și observă că Nene și Okoi surâdeau și ele. Întorcându-se sprinten, se Îndepărtă. Vecinii Îl salutau, iar el le răspundea din mers. Casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Osawa, haideți să bem o ceașcă de rămas bun. După aceea, mă resemnez. Vă garantez că nimeni nu se va atinge de dumneavoastră. Puteți pleca de-aici la adăpostul Întunericului. Nu vă faceți griji pentru mine, fiți doar cu sufletul Împăcat! Osawa ascultă În tăcere tot ceea ce-i spuse Hideyoshi, dar avea ochii plini de lacrimi. În contrast cu ferocitatea care-i atrăsese porecla, acelea erau lacrimi diferite de cele ale unui om de rând; se vedea limpede că avea un profund simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
complimente și răspunse cu o oarecare ironie: — Nu, nu. Grație virtuții și influenței Excelenței Voastre am putut lupta atât de vitejește, știind că rezultatul nu va fi deloc nefericit. Yoshiaki roși ușor, Îmbujorându-se ca o femeie. — Fii cu cugetul Împăcat. În capitală e liniște, după cum vezi. Dar ai auzit despre vreo Întâmplare necurată? După luptă, ai venit aici cu o iuțeală Înfricoșătoare. — Nu, am venit să-mi aduc omagiile față de reconstruirea Palatului Imperial, să mă ocup de problemele de stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sine. Dacă am tăia căile de alimentare și apoi am clătina dintele, din când În când? — Tatăl meu, Nobunaga, mi-a spus ca, dacă situația nu e favorabilă pentru un atac rapid, să mă retrag la Gifu. — Fiți cu cugetul Împăcat, stăpâne. A doua zi, Nobutada se retrase de pe câmpul de luptă, În compania altor generali. Hideyoshi Își dispuse cei opt mii de soldați În jurul Castelului Miki, plasând câte un comandant de subunitate În fiecare post și Înălțând palisade de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
capabil să ducă țara atât de departe, prin haosul epocii? Dar aceasta nu Înseamnă numai că lumea a fost reînnoită de acțiunile lui. Numai subjugând provinciile de la apus, atacând insula Kyushu și pacificând insula Shikoku, națiunea nu va fi neapărat Împăcată, cele patru clase ale populației nu vor trăi În pace și armonie, nu se va Înființa o nouă cultură, nici nu va fi pusă piatra de temelie a prosperității pentru generațiile viitoare. Hanbei părea să fi reflectat profund la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Acum, În ultimele dumneavoastră momente, cel puțin, toți cei care vi se află alături sunt uniți cu trup și suflet. Acum puteți crede atât În om, cât și În lume, și trece prin portalurile morții cu grație și cu sufletul Împăcat. Sozo se Îndreptă de spate și merse spre soția sa, care era Împreună cu doamnele ei de onoare. Dintr-o dată, se auzi țipătul sfâșietor al unui copil, iar Katsuyori răcni Înnebunit: — Sozo! Ce-ai făcut? Sozo Își Înjunghiase propriul fiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din viață. — Orice-ai spune, nu se lăsă Muneharu, nu te voi lăsa nici pe tine, nici pe altcineva, să-și facă seppuku În locul meu. Deși refuzase oferta lui Gessho, Muneharu Îi permise să-l Însoțească În barcă. Se simțea Împăcat. Chemându-și pajii, le ordonă să-i pregătească un kimono albastru subțire, ceremonial, În care să moară. Și aduceți-mi o pensulă și cerneală, ceru el, amintindu-și să le scrie o scrisoare soției și fiului său. Ora Calului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
conform unor călători, din regiunea Castelului Azuchi se Înălțaseră, În ultimele două zile, flăcări și fum negru, iar cineva raportă că Seniorul Hideyoshi Își condusese o parte a armatei spre Nagahama. A doua zi, Katsuie nu era cu cugetul mai Împăcat decât Înainte. Încă Îi era greu să se decidă ce avea de făcut În continuare. Era copleșit de rușine. Își adusese armata atâta drum tocmai din miazănoapte și nu suporta să stea pe margine, În timp ce Hideyoshi se avânta În miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
că Nagahama ar fi un loc avantajos de unde să-și stânjenesc Întoarcerea acasă. În scopul de a contrazice asemenea bârfe mișelești, l-am trimis pe fiul meu adoptiv să te Întâmpine și Îl poți lua ostatic până treci, cu cugetul Împăcat. Aș dori să te primesc la Nagahama, dar sunt bolnav de când am plecat din Kiyosu... Încurajat de cuvintele mesagerului și de scrisoare, Katsuie nu se putu abține să nu se gândească la propria sa timiditate. Înainte, se temuse de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acestea fiind zise, Își luă rămas bun. Inuchiyo, care-l Însoți până afară, observă imediat că avea calul frânt de oboseală. Ordonându-i unui paj să scoată propriul său cal sur rotat, i-l oferi lui Katsuie. — Fiți cu cugetul Împăcat, Îi mai spuse Inuchiyo. Vom ține această poziție până ajungeți la Kitanosho. Katsuie dădu să plece, dar, apoi, Își Întoarse calul și se apropie de Inuchiyo, ca și cum și-ar fi amintit, dintr-o dată, ceva. — Inuchiyo, tu și Hideyoshi sunteți prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
după ce discută cu Nobuo mai multe, Îl Întrebă: Cum v-ați simțit În ultima vreme? — Am o sănătate de fier! Și sunt sigur că aceasta se datorează faptului că nu mă Încearcă nici un gând neplăcut și că am cugetul complet Împăcat. Nobuo afișă un râs vesel și strălucitor, iar Hideyoshi Încuviință din cap de câteva ori, ca și cum ar fi ținut un copil mic pe genunchi. — Da, da. Îmi Închipui că războiul acela fără sens v-a obosit, stăpâne. Dar, știți, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]