1,021 matches
-
Acum, în ultimele dumneavoastră momente, cel puțin, toți cei care vi se află alături sunt uniți cu trup și suflet. Acum puteți crede atât în om, cât și în lume, și trece prin portalurile morții cu grație și cu sufletul împăcat. Sozo se îndreptă de spate și merse spre soția sa, care era împreună cu doamnele ei de onoare. Dintr-o dată, se auzi țipătul sfâșietor al unui copil, iar Katsuyori răcni înnebunit: — Sozo! Ce-ai făcut? Sozo își înjunghiase propriul fiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din viață. — Orice-ai spune, nu se lăsă Muneharu, nu te voi lăsa nici pe tine, nici pe altcineva, să-și facă seppuku în locul meu. Deși refuzase oferta lui Gessho, Muneharu îi permise să-l însoțească în barcă. Se simțea împăcat. Chemându-și pajii, le ordonă să-i pregătească un kimono albastru subțire, ceremonial, în care să moară. Și aduceți-mi o pensulă și cerneală, ceru el, amintindu-și să le scrie o scrisoare soției și fiului său. Ora Calului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
conform unor călători, din regiunea Castelului Azuchi se înălțaseră, în ultimele două zile, flăcări și fum negru, iar cineva raportă că Seniorul Hideyoshi își condusese o parte a armatei spre Nagahama. A doua zi, Katsuie nu era cu cugetul mai împăcat decât înainte. Încă îi era greu să se decidă ce avea de făcut în continuare. Era copleșit de rușine. Își adusese armata atâta drum tocmai din miazănoapte și nu suporta să stea pe margine, în timp ce Hideyoshi se avânta în miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că Nagahama ar fi un loc avantajos de unde să-și stânjenesc întoarcerea acasă. În scopul de a contrazice asemenea bârfe mișelești, l-am trimis pe fiul meu adoptiv să te întâmpine și îl poți lua ostatic până treci, cu cugetul împăcat. Aș dori să te primesc la Nagahama, dar sunt bolnav de când am plecat din Kiyosu... Încurajat de cuvintele mesagerului și de scrisoare, Katsuie nu se putu abține să nu se gândească la propria sa timiditate. Înainte, se temuse de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acestea fiind zise, își luă rămas bun. Inuchiyo, care-l însoți până afară, observă imediat că avea calul frânt de oboseală. Ordonându-i unui paj să scoată propriul său cal sur rotat, i-l oferi lui Katsuie. — Fiți cu cugetul împăcat, îi mai spuse Inuchiyo. Vom ține această poziție până ajungeți la Kitanosho. Katsuie dădu să plece, dar, apoi, își întoarse calul și se apropie de Inuchiyo, ca și cum și-ar fi amintit, dintr-o dată, ceva. — Inuchiyo, tu și Hideyoshi sunteți prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
după ce discută cu Nobuo mai multe, îl întrebă: Cum v-ați simțit în ultima vreme? — Am o sănătate de fier! Și sunt sigur că aceasta se datorează faptului că nu mă încearcă nici un gând neplăcut și că am cugetul complet împăcat. Nobuo afișă un râs vesel și strălucitor, iar Hideyoshi încuviință din cap de câteva ori, ca și cum ar fi ținut un copil mic pe genunchi. — Da, da. Îmi închipui că războiul acela fără sens v-a obosit, stăpâne. Dar, știți, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
conversație, limbajul medical. Un fel de recompensă pentru anii când slugărise, tăcută și resemnată, pe cei obsedați de carieră și bani și ierarhie. La despărțire, oferise colectivului șansa de a lichida convenabil conturile. Fuseseră plăcut surprinși de inițiativă. O credeau împăcată cusine, picotind între dulapul de lenjerie și borcanele de murături. Se serviseră de ea atâția ani, fără menajamente, cu o tot mai uitată vină. Buna Veturia, tot ea le oferise prilejul generozității târzii, un fel de rapidă iertare a păcatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
inițial. Vreo 30 de sticle de dizolvant zac pe jumătate pline în fundul șifonierului meu. Și cutii peste cutii de pastile: care să mă mențină slabă, cu părul strălucitor, picioare curate, sinusuri desfundate, dinți albi, voioasă, cu ciclu regulat și conștiința împăcată. Nu știi niciodată când ai putea avea nevoie de aceste mici comori, nu? Până la urmă, într-o bună zi nu o să mai zbor, și cum o să mai fac atunci rost de tuburi foarte mari de cremă de mâini și ser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
economisească o mică avere pe factura de telefon. Îmi sorb cafeaua și mă întreb de ce sunt așa de reticentă la ideea de a-l suna pe Tim. Până la urmă suntem împreună de aproape trei ani. Ne-am tot despărțit și împăcat. Mai mult am stat despărțiți, ca să fiu complet sinceră. Când l-am cunoscut pe Tim, era destul de atrăgător, deși nu mai e. Nu chiar, cu toate că, după cum spuneam mai devreme, când și-a ras barba, a făcut clar un pas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de o astfel de dovadă de loialitate? Speră că Mao va fi, în sfârșit, satisfăcut că s-a dus acum pentru totdeauna? Poporul chinez se întreabă în legătură cu reprezentația premierului Zhou. Poporul chinez se întreabă dacă premierul Zhou a părăsit lumea împăcat. Sau și-a dat seama că l-a ajutat pe Mao să pună în aplicare Revoluția Culturală și să îngroape, astfel, șansa Vhinei la prosperitate? Am ajuns la limită. Nu mai pot să stau deoparte față de aventurile soțului meu. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e tăcut. E o zi fără vânt. Trupul lui Mao e depus în Sala Hunan din Palatul Poporului. E mai drept decât atunci când era în viață. Părul lung până la urechi i-a fost pieptănat spre spate. Trăsăturile chipului său par împăcate. Nu e urmă de suferință. Brațele îi sunt pe lângă coapse. Are o jachetă gri, apretată. De la piept în jos e acoperit cu un steag roșu, având pe el simbolul galben cu secera și ciocanul încrucișate. Mincinosule! Doamna Mao Jiang Ching
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din ochi, dându-și seama că aveau aceleași sentimente unul pentru altul, au fost spulberate asemenea unei oglinzi a sufletului când cei doi s au îmbrățișat cu atât de multă pasiune: au format împreună vijelia, dându-și însă ultima suflare împăcați. Chiar dacă povestea de dragoste a durat doar câteva secunde, aceștia au murit cu gândul unul la celălalt și la faptul că vor fi împreună pentru totdeaua.
Iubire imposibilă. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_661]
-
ori, în acele nopți de groază: ― Mărturisesc în fața lui Dumnezeu că i-am dorit moartea acelui demon. Și nu o singură dată. Îți mulțumesc, Doamne, că și Tu ai dorit asta și l-ai luat la timp. Sunt pe deplin împăcată, pentru că m-am smuls din blestemățiile acelui demon și m-ai ținut deasupra, ca să pot deosebi adevărul de minciună, binele de rău, iubirea de curvăsărie. Privi iar pe fereastră spre liniștea străzii. Gânduri vechi, umiliri, siluiri de tot felul, chinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
muncă. Apărătorul se numea George Gordon Byron. Era un lord tânăr, charismatic și, desigur, poet. „Poet?!... La ce te poți aștepta din partea unui poet renumit doar prin excesele sale?” Și, unite într-o majoritate zdrobitoare, bătrânele peruci votară, cu conștiința împăcată, condamnarea la moarte a luddiștilor. Cam în aceeași perioadă, Napoleon se afla la Maloiaroslaveț într-o stare vecină cu lehamitea de tot. Puțin îi păsa de politica de industrializare a Angliei și, cu atât mai puțin, de moartea unor prăpădiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ați făcut, Un metru Înainte de graniță Încă mai trăiau, un metru după erau morți, spune-mi tu când i-am omorât, și cum, Dacă nu i-ați fi dus, Da, ar fi fost aici, așteptând moartea care nu venea. Tăcute, Împăcate, cele trei femei Îl priveau pe vecin. Mă duc, spuse el, Într-adevăr bănuiam că s-a Întâmplat ceva, dar niciodată nu mi-a trecut prin cap că era vorba de asta, Vreau să te rog ceva, spuse ginerele, Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
răceală, sigur că e frumos și îmi este clar că amândoi ne gândeam în clipa aceea la sânul ferm și fin cu sfârcul negru. Dar zilele trec, iar ea nu mai vine, o aștept cu o înfrigurare inexplicabilă pentru mine, împăcată, întotdeauna când se află în fața mea, trezește în mine un sentiment de frustrare, dar în gândurile mele, îmi este aproape dragă, milostivă, caldă și înțeleaptă, o văd șezând și alăptând, suptul fetiței se confundă cu ciripitul păsărelelor și cu torsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
primordial, prin peșteri, intru încordată în cameră, îmi fac loc printre grămezile de haine, printre caietele împrăștiate pe covor, unde este scrisoarea aceea blestemată. O aud suspinând, se întoarce pe partea cealaltă, fața ei frumoasă este acum îndreptată spre mine, împăcată, ochii ei minunați sunt acum închiși, buzele ei sunt înghețate într-un zâmbet de somnambul, figura unui inocent. Nu știe deocamdată că mâine-dimineață viața ei va fi făcută țăndări, iar lucrul acesta, faptul că eu cunosc întreg adevărul îngrozitor despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îți abandonezi copila, îți vorbesc despre cu totul altceva, despre libertatea interioară, știi că mamele din Tibet își trimit copiii să studieze în India, stau departe de ei ani de zile, uneori pentru totdeauna, dar fac acest lucru cu inima împăcată, deoarece simpla prezență fizică este lipsită de importanță, apropierea sufletească este aceea care contează, iar sufletește nu se despart niciodată, și eu întreb, ce anume încerci să îmi spui prin asta, te referi la Noga sau la Udi, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
legătură am eu cu programul acestei zile. Trec repede prin fața lor și urc în biroul meu, fotografiile din jurul meu mă privesc provocator, holbând la mine ochi plini de ipocrizie, o fotografie cu femei frumoase însărcinate îmbrățișându-și burțile și privind împăcate pe fereastră, cum putusem suporta asta atâția ani, golesc dezgustată pereții, rup fotografiile, pe unul dintre peticele de hârtie îi scriu lui Hava un mesaj, îl pun apoi repede pe biroul ei, înainte de a mă răzgândi. Într-unul dintre dulapuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
prefăcea că doarme. Oricum, era tare frumușică în seara aceea. Arăta ca o fetiță de treisprezece-paisprezece ani care nu cunoscuse nici un moment de supărare de când s-a născut. Văzând-o astfel, m-am liniștit și m-am culcat cu inima împăcată. Când m-am trezit la ora șase, ea nu mai era. Cămașa de noapte fusese aruncată pe jos, dar tenișii, hainele și lanterna pe care o țineam întotdeauna lângă pernă, dispăruseră. Imediat mi-am dat seama că s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
te-ai Învățat și să dormi. — O să mă-nvăț, Îi spuse și goli jumătate de pahar. Face parte din Marele Plan. Știi că așa trebuie făcute lucrurile. Dac-ai pleca și te-ai distra, aș avea și eu conștiința mai Împăcată. Și atunci, cînd aș fi Împăcat cu mine pentru prima oară-n viața mea, aș putea dormi fărĂ probleme. Aș lua o pernă care să reprezinte conștiința mea Împăcată, aș Îmbrățișa-o și uite-așa aș adormi. Dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pleca și te-ai distra, aș avea și eu conștiința mai Împăcată. Și atunci, cînd aș fi Împăcat cu mine pentru prima oară-n viața mea, aș putea dormi fărĂ probleme. Aș lua o pernă care să reprezinte conștiința mea Împăcată, aș Îmbrățișa-o și uite-așa aș adormi. Dacă s-ar Întîmpla să mă trezesc, m-aș gîndi la lucruri frumoase, vesele și perverse. Sau aș lua niște hotărÎri demne de toată stima. Sau mi-aș aminti lucruri. Știi, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
frunze enorme, înalți până la acoperișul de sticlă. Sub razele soarelui, acesta capătă reflexe verzi. În ciuda aglomerației de duminică după-amiază, devin din ce în ce mai relaxată. Când ajungemîn partea cealaltă și ne îndreptăm spre scara circulară ce duce la ieșire, mă simt atât de împăcată, că de-abia îmi mai amintesc ce era așa de urgent încât a trebuit să-l sun pe Jake în mijlocul nopții. —E foarte frumos aici, îi spun. —Nu-i așa? Înțelegi acum de ce vin în fiecare săptămână. Îmi zâmbește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fiind Într-un soi de transept. Dar În plină lumină s-ar fi văzut foarte bine dacă ghereta ar fi fost ocupată de cineva, iar un paznic obișnuit ar fi aruncat neapărat o privire În ea ca să fie cu conștiința Împăcată, după ce ar fi fost evacuați vizitatorii. Nu aveam mult timp, la cinci și jumătate urmau să Închidă. M-am grăbit să mai arunc o privire pe coridor. Nici unul dintre motoare nu putea servi drept refugiu. Nici măcar instalațiile mari pentru vapoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
așternut pe hârtie Sefer Yetzirah. Totuși, ipoteza nu era de neglijat. Ei, dacă existau, ar fi urmărit o inspirație cabalistică, și dacă Belbo se convinsese că existau, probabil că ar fi urmat și el aceeași cale. Ca să fiu cu conștiința Împăcată am Încercat cu cei zece sefiroți: Keter, Hokma, Bina, Hesed, Gebura, Tiphereth, Neza, Hod, Jesod, Malkut și-l adăugai și pe Thekinah pe deasupra... Nu funcționa, bineînțeles, era prima idee care i-ar fi putut veni În minte oricui. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]