34,380 matches
-
cu toți curtenii, la plimbare. Cum mergea împăratul așa în alaiul său, aclamat, un copil care îl vede, strigă tare: ÎMPĂRATUL E GOL! Tatăl lui vrea să-i astupe gura. Nimic, - poporul începe și el să strige, ca și copilul, ÎMPĂRATUL E GOL! Sau Jos Utopia!... Dragă Frederik,... dacă, ajungînd aici, vei auzi un hohot de rîs zgîlțîind toată planeta, cu munți, cu fluvii, cu tot, cu miliarde de supuși, cu mii de palate de regi și împărați sau de Comitete
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
ca și copilul, ÎMPĂRATUL E GOL! Sau Jos Utopia!... Dragă Frederik,... dacă, ajungînd aici, vei auzi un hohot de rîs zgîlțîind toată planeta, cu munți, cu fluvii, cu tot, cu miliarde de supuși, cu mii de palate de regi și împărați sau de Comitete Centrale după caz, - dragul nostru prinț, Frederik, în noaptea ta, în bezna ta cea mai adîncă, fiindcă știm că împlinești 32 de ani, noi îți spunem cu toții La mulți ani! și îți mulțumim.
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
Andreea Deciu Dintr-o generozitate a întîmplării, care întotdeauna leagă prin nenumărate fire tainice de semnificație episoade aparent distincte din existență noastră, am văzut, cu doar cîteva zile înainte de lectura cărții lui Edward Behr Ultimul împărat, o expoziție de pictură chineză de secol XIX, Școala Shanghai. Nu sînt o cunoscătoare a artei chineze, dar am rămas minute lungi în fața cîtorva dintre pînze, nu atît sau nu doar impresionată de frumusețea lor discretă, calmă și parcă depărtată
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
fapt, ne-o punem cu toții atunci cînd vrem, din diverse motive, să vedem lumea cu ochii altcuiva decît noi înșine. Și este, din păcate doar în subsidiar, întrebarea pe care și-o pune Edward Behr scriind o biografie-reportaj a ultimului împărat al Chinei. Cum va fi arătat lumea Chinei de sfîrșit de epocă și început de alt ev, văzută de ultimul ei conducător? Povestea e prea bine știută, grație filmului lui Bertolucci. Cred că apariția volumului lui Behr mizează tocmai pe
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
că Edward Behr nu e un Henry Troyat. E un jurnalist pasionat de istorie și de civilizații îndepărtate, erudit și apt să intuiască, fără a izbuti să meargă prea departe, un potențial narativ și filozofic deopotrivă remarcabil în povestea ultimului împărat al Chinei. De pildă, scena încoronării lui Pu Yi, împăratul, descrisă atît din perspectiva celui ce și-o amintește mai tîrziu (profund neconvingătoare, de altfel, dată fiind vîrsta extrem de tînără la data respectivă), cît și dintr-una obiectivă; copilul plîngînd
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
jurnalist pasionat de istorie și de civilizații îndepărtate, erudit și apt să intuiască, fără a izbuti să meargă prea departe, un potențial narativ și filozofic deopotrivă remarcabil în povestea ultimului împărat al Chinei. De pildă, scena încoronării lui Pu Yi, împăratul, descrisă atît din perspectiva celui ce și-o amintește mai tîrziu (profund neconvingătoare, de altfel, dată fiind vîrsta extrem de tînără la data respectivă), cît și dintr-una obiectivă; copilul plîngînd, extenuat și speriat de grandoarea ceremoniei, alinat de tatăl care
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
de grandoarea ceremoniei, alinat de tatăl care, neinspirat, îl asigură că "totul se va sfîrși în curînd", spre oroarea superstițioșilor. Spre deosebire de Bertolucci, care, dacă-mi amintesc eu bine, reușește să construiască în film un contrast impresionant între simpla umanitate a împăratului, un copil privat de copilărie, care aleargă pe lungile coridoare ale palatului încercînd să dea viață unei scene de western, și impersonalitatea crudă a etichetei, Behr nu are forță evocatoare. Comentariile lui sînt modeste, epicul devine previzibil (nu doar pentru că
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
privat de copilărie, care aleargă pe lungile coridoare ale palatului încercînd să dea viață unei scene de western, și impersonalitatea crudă a etichetei, Behr nu are forță evocatoare. Comentariile lui sînt modeste, epicul devine previzibil (nu doar pentru că știm povestea), împăratul pare să aibă, mereu, aceeași vîrstă, cea a unui om matur simbolizat în vocea din autobiografia pe care o citează frecvent autorul. Ce-i drept, cîteodată lansează ipoteze relativ interesante, cum e aceea referitoare la cruzimea copilului Pu Yi, care
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
documenta oricît, și poate scrie chiar cu reală vervă, dacă nu își asumă și un plan metadiscursiv, altfel spus dacă nu meditează asupra propriilor sale opțiuni stilistice, rămîne prizonierul întîmplării. Și nu neapărat al unei întîmplări generoase. Edward Behr, Ultimul împărat, traducere din engleză de Florin Șlapac, Ed. Humanitas, București 1999, 334 pagini, preț nemenționat.
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
Am văzut apoi un eșafod uriaș pe care era tras pe roată însuși Horea, dar lângă el mai erau și alții care nu păreau oameni în carne și oase, ci fantome scheletice, strigoi fără consistență, implorându-i pe călăi, pe împărați și arhierei să-i lase să bea sângele jertfitului. Nimeni nu-i lua însă în seamă. Râdeau, târând în hău tot eșafodul împreună cu roata torturii care părea un soare al mai multor galaxii..." Trebuie să spunem că viziunea nu este
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
își așteaptă/ înălțarea la cer/ ca nevăzutul călător!// oare cîtă viață au zilele anii/ de cînd mă sfidez?// atît mai spun: am fost aici/ înainte de a mă naște" (Nevăzutul călător). Vasile Proca e un autor care, înveșmîntat în "mantia de împărat" a damnării, își compune textele cu o grijă meșteșugărească ce se străduiește a urma meandrele "inspirației" mărturisitoare de libertate, săpîndu-le în "inima cuvîntului". Vasile Proca - Ambigua, Ed. Moldova, Iași, 1998, 92 pag., preț nemenționat. Vasile Proca - Abatorul îngerilor, Ed. Cogito
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
spiritul său independent, fin, original, și plin de umor a fost foarte apreciat; cu timpul succesul său scade, ceea ce-l determină să părăsească Atena și să ajungă la Alexandria unde a îndeplinit înalte funcții judiciare; a murit spre sfîrșitul domniei împăratului Commodus, adică puțin înainte de 192. Spiritul ironic și sarcastic, tendința de a-și bate joc de toate obiceiurile, de credințele religioase i-au determinat pe critici să-l considere "un Voltaire al Antichității" (invers, Wieland îl numea pe Voltaire "un
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
acestui gest incorect; deși, totuși, i-aș fi lăsat ca bacșiș restul; însă el nu spunea nici un mulțumesc, scăpînd astfel și de datoria lui, servilă... Ies afară din bar și trec de poarta practicată în zidul vechi de cărămidă al împăratului Aurelian spre bazilica greoaie, a cărei fațadă dreaptă și restul, fuseseră refăcute mai tîrziu de Borromini... Mai tîrziu, sau foarte tîrziu. Fiindcă bazilica a fost înălțată de Constantin cel mare în anul 324, și abia peste zece secole și ceva
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
curat de pe rue de Rivoli, scrîntindu-mi glezna. De astădată, calculasem bine săritura și nu pățisem nimic, revenind pe trotuarul, istoric, al acelei artere ilustre ce poartă numele celei dintîi bătălii din tinerețea lui Napoleon, cu mult înainte de a fi ajuns împărat. "Mare greșeală!" - făcea răposatul meu profesor de istorie, domnul Dobrică, Dumnezeu să-l ierte, mare republican!, și care pretindea că, o dată, fusese prezent, în vis, la urcarea pe eșafod a Mariei Antoaneta, cea care îi zicea poporului "să mănînce cozonac
Mesaje din Egipet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17380_a_18705]
-
asemenea unui scamator. în Hotel, un călător ajunge la un hotel nemaiîntâlnit: toate camerele au vedere la mare, nu există uși, iar cine închiriază o cameră nu mai pleacă niciodată (ceea ce îl și determină pe protagonistul piesei să plece!). în împăratul și călușeii, un împărat ajunge împărat numai pentru a-și împlini un vis din copilărie: să ajungă să aibă banii necesari, pentru a se putea da și el în călușei. în Execuția nu va fi amânată, ultima formalitate pe care
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
Hotel, un călător ajunge la un hotel nemaiîntâlnit: toate camerele au vedere la mare, nu există uși, iar cine închiriază o cameră nu mai pleacă niciodată (ceea ce îl și determină pe protagonistul piesei să plece!). în împăratul și călușeii, un împărat ajunge împărat numai pentru a-și împlini un vis din copilărie: să ajungă să aibă banii necesari, pentru a se putea da și el în călușei. în Execuția nu va fi amânată, ultima formalitate pe care trebuie să o îndeplinească
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
călător ajunge la un hotel nemaiîntâlnit: toate camerele au vedere la mare, nu există uși, iar cine închiriază o cameră nu mai pleacă niciodată (ceea ce îl și determină pe protagonistul piesei să plece!). în împăratul și călușeii, un împărat ajunge împărat numai pentru a-și împlini un vis din copilărie: să ajungă să aibă banii necesari, pentru a se putea da și el în călușei. în Execuția nu va fi amânată, ultima formalitate pe care trebuie să o îndeplinească un condamnat
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
canon. Și, apoi, brusc reanimat, aflăm capitolul intitulat " Femei vagabonde în Germania", o izbutita reconstituire a unei călătorii cu trenul prin Germania cu "belele localității prin care trecurăm", în care apar o baroneasă, un rus, bogasieri și o anecdotă cu împăratul Frantz Ioseph. ("Franz Iosif", în transcrierea autorului). Apoi, iar brusc, amintită descriere a muzeului de la Dresda, pe camere, cu enumerarea tablourilor expuse, fără nici o judecată de evaluare, mereu tern și nici măcar expozitiv. După care urmează, în aceeași manieră, descrierea tuturor
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
franceză. Putem percepe națiunea wilsoniană că pe o reluare mai adecvată a conceptului imperial, concept care a dominat secolul 18 și 19 în Europa, în care contractul de stat cuprindea popoare care "acceptau" conviețuirea și mai ales își delegau competența împăratului și poporului dominant. Criză imperiilor europene a dus la noua Europa a națiunilor. Nu în toată Europa națiunile au știut să reziste presiunilor părților componente, mai ales dacă respectivele părți componente sufereau de o anume criză de creștere a conștiinței
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
prea în plin, sunt încă, pentru cititorul de azi, o sursă de umor. Personajele care se perinda au iz de epocă, dar și permanentă de caracter: hoți și păgubiți, țigani isteți și evrei hâtri, fete frumușele și prefăcute, neveste cicălitoare, împărați înțelepți cu gărzi ticăloase sau miniștri zavergii, călugări "șireți", chiar o "franteză" și o "actrița" și, bineînțeles, filozofii și poeții care nu-și pot dobândi "dămîncarea". O întreagă recuzita de epocă întregește atmosferă, de la "cersaful da cel mai supsire lino
Cărticică de învătătură by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18001_a_19326]
-
civilizație. Rapacii mecenați ai modernismului, trebuie să se fi simțit într-un fel urmașii acelor teribili almogàvars" mercenari medievali constituiți într-un soi de consorțiu capitalist - la Companyia catalana -, care, după ce au luptat în slujba Bizanțului, s-au răsculat împotriva Împăratului, au jefuit Tracia și coastele Asiei Mici și în cele din urmă au pus stăpânire, pentru aproape un secol, pe Atica și Beotia. Însă, odată încheiat acest brutal episod de ăacumulare primitivă a capitaluluiă, catalanii așezați în Grecia și-au
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
într-o asemenea măsură parte din existența noastră încît greu le putem detașă de experiență pentru a le transforma în obiect de investigație. Pornind de la un episod istoric înregistrat de un călugăr pe nume Richer, cel al gestului făcut de împăratul Otto al II-lea în timpul unei conversații aparent particulare și dedicate unui scop oarecare, dar care în realitate avea semnificația unei investituri simbolice, Schmitt comentează raționamentul implicit al călugărului care notează povestirea cu pricina. Faptul că gesturile au o semnificație
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
Ovidiu va deveni prin exilul sau cel mai modern poet al antichității. De unde, pentru moraliștii de azi și de totdeauna, se vede că morală nu face casă bună cu arta; de cele mai multe ori, din contră. v v v Livia, soția împăratului Octavian era o ferventa a misterelor zeiței egiptene Isis. Se zice că Ovidiu ar fi fost legat prea mult de Fabius Maximus care, în calitate de curtean, încercase să-l susțină că moștenitor al tronului pe Agripa Postumus, împotriva lui Tiberiu, fiul
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
devine rînd pe rînd triumvir, decemvir, centumvir, diverse funcții sociale, dar el nu se gîndește decît la poezie. Frecventează cercul lui Messala, prefectul Romei, unde îi întîlnește pe Horațiu, Virgil, Propertius, Tibul. Se cultivă elegia. Genuri grave, serioase, potrivite austerității împăratului. Ovidiu, în acest context, se arată ceva mai îndrăzneț și scrie cu prudență Amores, ca-n zilele noastre, Amoruri, să spunem. Țiț Liviu este cu 5 ani mai tînăr decît Augustus, fiind prieten cu el. Țiț Liviu, printre stelele celelalte
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
amorului, sfaturi tot în versuri pentru inimile sfărîmate. Căsătorit de trei ori. Prima însurătoare, nefericită. A doua, nepotrivită. A treia, perfectă, nevasta respectivă, Atia, fiind, după mama, mătușa lui Octavianus și legată de casa lui Fabius Maximus, unul din favoriții împăratului, căruia Ovidiu îi va trimite scrisori disperate de la Tomis ca să fie iertat. Că și la noi, pe vremuri, din cauza austerității împăratului, care a răbdat cît a răbdat, temele literare se schimbă brusc. Poetul monden, usuratec devine serios. Scrie Metamorfozele, poem
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]