810 matches
-
o rochie de voal cu flori roșii. Era sâmbătă, mă plimbam prin piață, dar mă întorceam mereu la masa aceea să privesc rochia. Era la prânz, piața era pe jumătate goală, cei de la tarabe își strângeau deja lucrurile. Un bărbat împăturea niște tricouri. „Vrei s-o încerci?“ îmi spune, eu îi răspund că n-am bani. „Nu te costă nimic să încerci.“ Mă urc în camionetă, bărbatul mă ajută. Încerc rochia după un fel de perdea. Bărbatul vine și el după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în brațe. O iau de mână și o conduc spre pat, vreau să stea comod, să se odihnească. Îi scot pantofii. Are ciorapi deschiși, de nylon dur, îi mângâi coapsele, picioarele care par ale unui manechin. Își scoate fusta, o împăturește cu grijă și o așază pe marginea de metal a patului. Face la fel cu bluza. Gesturile îi sunt lente, încearcă să câștige timp, să amâne momentul de intimitate. Mă dezbrac repede, îmi arunc hainele pe jos. Profit de privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
desface materialul, atinge volanele. — Ce păcat, să sperăm că n-a intrat la apă. O întoarce pe dos, caută eticheta internă. — Nu, din fericire, se poate spăla cu mâna... Ce face? Ce spune? — ... trebuie doar călcată, va fi perfectă. O împăturește. Ia mânecile, le întoarce spre interior, cu grijă, ca și cum n-ar reuși să se desprindă de materialul acela. Ochii ei nu vor să mă privească, se uită dincolo de mine, între oamenii care se mișcă în cealaltă parte a localului. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
femeie dragă, te rog... — Porunciți... Dar pe dumneata cum te cheamă? — Pe mine? Margarita. — Foarte bine, foarte bine... mulțumesc! — N-aveți de ce. Și Augusto își reluă drumul, ajungând în scurt timp pe bulevardul Alameda. Burnița contenise. Își închise umbrela și, împăturind-o, și-o vârî în husă. Se apropie de o bancă și, punând mâna, își dădu seama că era umedă. Scoase un ziar, îl întinse pe bancă și se așeză. Apoi blocnotesul, și-și agită în aer stiloul. „Iată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
celălalt. Alexander Hamilton și Dwight D. Eisenhower și Averell Harriman se uitau în jos cu severitate, din ramele lor aurite. Păreau serioși și onești. Găseam atmosfera încurajatoare. M-am așezat în spate, mi-am dat jos paltonul și l-am împăturit în poală, dar chiar când mă făceam comod, intră judecătorul și a trebuit să ne ridicăm cu toții. Nu-mi place fastul, dar în acest caz îl găseam liniștitor. Ne-am așezat și eu mi-am aranjat din nou paltonul voluminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
prinzi câte ceva, pe ici, pe colo. Știam, în timp ce închideam ușa de la mașină, că o căutam cu lumânarea. Pe aceste străzi desfundate, mărginite de clădiri gata să cadă, desfigurate de furie, un Cadillac era o invitație la furt. Bărbații deja își împătureau șalurile de rugăciune, își strângeau filacterele când am ajuns eu. Nu îmi părea rău că pierdusem rugăciunile. Roșcatul veni pe culoar ca să mă salute. — Trec ani, și tu nu te apropii de acest loc. Acum dintr-odată ești un vizitator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
frenetic un volum gros după altul, observă deodată că tatăl său se ridicase, fredonând Încet o melodie hasidică simplă, amestecată cu o tuse ușoară, Își recuperase pălăria și bastonul, iar În timp ce-și lua rămas-bun, strecură abil o bancnotă Împăturită În buzunarul pantalonilor lui Fima, care bâigui: —E pur și simplu imposibil. Nu pot să cred. Nu poate fi real. E curată nebunie. Dar nu Încercă să explice ce anume era imposibil, căci tatăl său adăugă din ușă: —Eh, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
s-o cauți pe Liat? Sau pe Elya? Sau să pleci În Grecia? Uneori mi se Întâmplă să rămân două zile consecutiv la serviciu, să lucrez singură toată noaptea, să mănânc În picioare, ca să economisesc timp, și deodată am...“ Fima Împături scrisoarea fără Început și fără sfârșit și o puse Înapoi În plic. Introduse plicul În dosarul Ministerului de Interne, Departamentul de Servicii Municipale. Băgă dosarul Înapoi În sertarul de jos. Era deja trecut de trei și jumătate. Un cocoș cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
asta, o pălărie de pe vremea Holocaustului? Fima trecu fără să se oprească pe lângă cutia sa poștală, În care văzu ceva, ocoli salteaua rulată, iar când ajunse la lumina scării și scoase cheia, ateriză pe jos o bancnotă de zece șekeli Împăturită Într-un dreptunghi mic; Fima Începu să alerge greoi, sperând să mai prindă taxiul care probabil nu apucase Încă să Întoarcă la capătul străzii. Șoferul zâmbi În Întuneric: — Ce s-a Întâmplat? Ce arde? Te-ai speriat? Ai crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
L-ar putea trimite la el pe Teddy sâmbătă dimineață, pentru două-trei ore, să-l ajute să dea jos... n-are importanță. Știa că toate astea erau ridicole și irelevante. Până se Întorcea ea putea să calce puțin? Sau să Împăturească rufele curate? Cândva, cu altă ocazie, va Încerca să-i clarifice o idee care Îl preocupase destul de mult În ultima vreme, o idee pe care el o denumise „A Treia Stare“. Nu, nu era o idee politică. Era mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mine. Ca s-o iau din loc. Ți-e frică, Yael. Dar de ce ți-e frică? De faptul că va trebui să te Întrebi În sfârșit de ce Dimi a Început să creadă că e un mic bufon? Yael, cu spatele la el, Împăturind prosoapele de bucătărie și băgându-le unul câte unul În sertar, răspunse Încet: —Effy, o dată pentru totdeauna. Nu ești tu tatăl lui Dimi. Termină de băut cafeaua și du-te. Copilul pe care l-ai fi putut avea, eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu suntem rude de sânge și nici altceva de genul ăsta? Deschise ochii și Își văzu fosta soție, slabă, aproape stafidită, o Giulietta Masina Îmbătrânită În pantaloni de catifea reiată gri și pulover roșu, stând cu spatele la el și continuând să Împăturească cu Încăpățânare șervetele de bucătărie. Nu e posibil, Își zise, să aibă atât de multe șervete de bucătărie, Încât să le Împăturească Întruna și să nu se mai termine niciodată. Asta dacă nu le rearanjează pentru că nu i-au ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Giulietta Masina Îmbătrânită În pantaloni de catifea reiată gri și pulover roșu, stând cu spatele la el și continuând să Împăturească cu Încăpățânare șervetele de bucătărie. Nu e posibil, Își zise, să aibă atât de multe șervete de bucătărie, Încât să le Împăturească Întruna și să nu se mai termine niciodată. Asta dacă nu le rearanjează pentru că nu i-au ieșit așa cum voia? Se ridică de pe scaun ca un om care știe exact ce are de făcut, o Îmbrățișă pe la spate, Îi puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să se legene În creștetul capului? Ar fi putut să-l ia de braț și să aleagă Împreună cu el măsline negre și picante În piața Mahane Yehuda? Dar tu? Ai simți oare cu adevărat nevoia să-i strecori o bancnotă Împăturită În buzunar? Sau să chemi zugravii la el? Ceea ce demonstrează că Yael a avut dreptate. Ca de obicei. Că s-a născut având dreptate. Totuși, Își zise Fima cu amărăciune, ar fi putut să fie o fetiță. O Giulietta Masina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
uitase de mult, iar vederea lor Îi trezi furnicături ușoare În abdomen. Intră În bucătărie și inspectă conținutul frigiderului și al cutiei cu pâine, apoi se Întoarse În dormitor și amușină lenjeria care era și ea făcută din mătase și Împăturită la dungă pe rafturi. Pentru o clipă Fima se imagină În rolul unui detectiv meticulos și neobosit, care cercetează locul crimei centimetru cu centimetru, căutând un singur indiciu, infim, dar crucial. Însă ce indiciu? Ce crimă? Fima nu se obosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ORIGAMI“ ȘI VOI DA DE CRACI AFARĂ PERSONAL PE ORICINE CARE ARATĂ CIUDAT SAU DUBIOS SAU CARE SPUNE CEVA CARE NU ARE LEGĂTURĂ DIRECTĂ CU ORIGAMI. POATE AR TREBUI SĂ PUI O CONDIȚIE DE INTRARE CA FIECARE SĂ ȘTIE SĂ ÎMPĂTUREASCĂ CEVA ÎNAINTE SĂ FIE PRIMIT ÎNĂUNTRU, O RAȚĂ SAU CEVA, CA SĂ ȘTIM MĂCAR CĂ NU SUNT PSIHOPAȚI CARE PRETIND CĂ ÎI PASIONEAZĂ ÎMPĂTURITUL, DOAR CA SĂ SE APROPIE DE O FEMEIE CONFUZĂ ȘI VULNERABILĂ. ȘTIU CĂ SIMȚI CĂ TREBUIE SĂ FACI O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
arătat niciodată lucrurile astea. Fără să-și dea seama, Maria se trăsese cu un pas mai lângă Lisa. Mă amuza să le văd găsindu-și afinități în a mă pune pe mine la zid. — Singurul lucru pe care l-ai împăturit pentru mine a fost broscuța aceea pe care ai făcut-o din cartea mea de vizită și pe care ai aruncat-o pe masa cealaltă, în bar. —Ei bine, voiai să-i atragi atenția tipului ăluia, nu? — S-a plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Mariei față de bărbați a fost motivul pentru care nu a reușit să păstreze nici unul lângă ea. Lisa admira un drăcușor cu arc pe care-l făcusem dintr-un ambalaj de bomboană de ciocolată și o serie de pălării asortate, fiecare împăturită din prima pagină a unui ziar diferit, cu titlul la vedere. Tu știi câți bani le dau eu stiliștilor pentru chestii de genul ăsta, pentru revista mea? mă întrebă. Și-n tot acest timp, tu aveai talentul acesta incredibil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
i-ar fi putut da niște ponturi. Le voi păstra cu drag. Mulțumesc. E plăcut să întâlnesc oameni care au aceleași interese ca și mine. Credeam că sunt singura persoană cu vârsta peste 10 ani căreia îi face plăcere să împăturească hârtie. Cesar se însufleți. —De aceea am și fost atât de entuziasmat când ți-am văzut mesajul pe site. Nu mai văzusem niciodată un anunț de la o femeie în care să menționeze origami, cel puțin nu în ultimii 15 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mă asigur că nu se vedeau pe nicăieri semne ale trecerii lui Mark. După ce am terminat de verificat, m-am lăsat încet-încet pe canapea. Dintr-odată am scăpat de durere și am hotărât să rămân pe canapea cam un an, împăturind hârtie și bucurându-mă de singurătate. Reveria mi-a fost întreruptă de un gând rău în legătură cu Ed. Trecuse ceva timp de când era la baie. M-am ridicat cu greu de pe canapea și am mers șchiopătând până la baie. —E totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
16 ani, la 26 de ani, la 36 de ani. Dacă ar fi apărut chiar atunci un cvartet de violoniști țigani cântând „O Sole Mio“, aș fi plâns chiar. Și nu de râs. Am stat amândoi în liniștea aceea perfectă, împăturiți împreună ca o coală de hârtie, sub pătură, urmărind lumina cum trece de la strălucitoare la difuză, la roșie și apoi se estompează. Se schimba pentru noi. O simțeam amândoi. O, ce ușor era. Făcusem alegerea bună și nu fusese alegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Haide, iubita, mi-a spus el cu tandrețe, în timp ce mă ajuta să intru în apartament. Nu mi-am dat seama că plângeam decât când mi-a dat un șervețel și m-a condus direct spre pat. Cămașa de noapte era împăturită pe pernă, pregătită ca el să mă ajute direct să mă schimb, iar pe partea mea de pat era o sticlă cu apă fierbinte. Nu puteam să vorbesc, dar, în același timp, știam că nu e necesar, că Mark nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
des să mi se ceară să confecționez cadouri speciale din hârtie pentru soți. Uneori o floare din buchetul de nuntă sau simbolul țării vizitate în luna de miere. Ce i-aș putea dărui lui Mark? Știam trucul perfect pentru a împături hârtia în formă de inimă secționată la mijloc foarte realist - inima frântă perfectă. Ce era în mintea mea? Ăsta ar fi fost cadoul perfect pentru mine, nu pentru el. — Ce faci aici? Mark se trezise fără să-l fi auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
era atât de... neconvențional. —E scandalos! Sunt sigură că există mii, milioane de femei care nu se încadrează în modelele restrictive și rigide pe care aceste reviste le creează și le promovează! — Da, dar ele nu cumpără Modern Woman - ele împăturesc hârtie sau se duc la pescuit cu muște. M-a privit pe sub gene, recompunând fotografia principală pe care o folosiseră. —Eu, pe de altă parte, întruchipez idealurile pieței: sunt interesată de modă, ies în oraș, beau, socializez, fac toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Era minunat împăturită. Făcusem și eu cândva una asemănătoare, dar asta era plină cu ceai. —Cum ai reușit? Am luat-o și am întors-o pe toate părțile, mută de admirație. Mark era încântat. — Am găsit pe cineva care să împăturească cana, apoi am luat legătura cu o firmă care produce hârtie și am comandat o hârtie îmbrăcată în silicon. Eram presat de timp, așa că a trebuit să mă duc să o iau de la Reading săptămâna trecută ca să i-o pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]