962 matches
-
recunoaște-o nici chiar pe mama. Dac’ am pățit ceva? Ce s-a-ntâmplat? - Nimic. Mi i-am distrus făcând ore de clasă: Lumina proastă, soarele, Veninoasa lună mizerabilă. Și la ce bun? Ca să câștig o pâine fără nici o scuză, Împietrită cum e și chipul burghezului Cu gust și cu miros de sânge. De ce ne-om fi născut ca oameni Dacă ne dau o moarte de animale! Din pricina excesului de muncă, uneori Văd forme ciudate plutind prin aer, Aud alergări nebune
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
beneficiază astfel de șansa unui paradoxal acces la impactul metafizic, ocultat de versificația de ,,poante", de ,,spirite" spectaculare, gen Prevert sau Sorescu. I se potrivesc vorbele lui Artaud: ,,Sîntem aici și ne trezim brusc în toiul luptei metafizice, iar partea împietrită a corpului aflată în transă, înăsprită de refluxul forțelor cosmice care o asediază, este admirabil transpusă în acest dans frenetic, dar totodată stăpînit de unghiuri încordate, în care imediat simțim cum începe căderea liberă a spiritului". Materializat, spiritul se manifestă
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
gloria mai mare a literaturii. Micul cioclu împinge apoi sicriul așezat pe rotile în încăperea de-alături, de unde va fi, fără îndoială, expediat fără întârziere în flăcări. Își împinge mașinăria încet, recules, iar noi privim acest lucru într-o liniște împietrită. Ieșind - e noapte - văd coșul înalt al crematoriului ca un enorm deget negru". Continuarea jurnalului îi este dedicată tot lui Lucian Raicu. "Miercuri. Regăsit exemplarul din cartea lui Raicu despre Gogol, publicată la Editura L'Âge d'homme, unde nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
și posibilităților noastre, dovedite, o glaciațiune survenită într-o lungă perioadă de timp. Prezentul, evident, trece... Și abia așteptăm să treacă. Viitorul, neformat încă, poartă în cârcă, din naștere, germenul aceleiași deveniri. În urma tuturor, se înalță Masivul, abia răcit, Himalaya împietrită a tuturor dogmelor, Utopia de granit pe care scrie, în sanscrită: Am fost, dar fiindcă nu am fost cum trebuie, vom reveni mai bine organizați, stăpânind lumea cu cele mai bune mijloace, - și, în mod sigur, pe veci!... Lumea pune
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
al meu, ci altul, Că n-am să pot din brațu-i dur Să iau tot ce mi-i drag cu mine, (Oricât m-ași zbate s-o conjur, S-o-mbun cu lacrimi și suspine): Nici ochii fiului privind Ca două spaime împietrite, Nici porțile-nchisorii, când În urmă-i s-au închis cumplite, Nici mâinile atât de reci, Nici norii, plutitoare turmă, Nici pașii lui, pierind pe veci, Și nici cuvântu-i de pe urmă.... 4 mai, 1940 X RĂSTIGNIREA Nu mă boci
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
raclă. 1 Ceas nalt slăvit-au îngerii cei repezi, Și prins-au ceru-n foc a-mboboci. El Tatălui i-a spus: "De ce mă lepezi?" : Iar Mumei sale: " O, nu mă boci!..." 2 Magdalena se zbătea pierdută, Ucenicul drag părea-mpietrit, Iar la Muma unde sta tăcută, Nimeni a privi n-au îndrăznit. EPILOG 1 Eu am văzut cum fețe se diformă, Cum de sub gene spaima cată mut, Cum aspre pagini scrise-n cuneiformă Lipește chinul pe-un obraz bătut. Cum
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
sau renga e liber să o facă, atâta timp cât se limitează la a scrie în terține, respectiv în alternanta de secvențe de două și trei versuri. Cand însă are pretenția că ceea ce face el este "lirica nipona" și, mai mult, stă împietrit ore întregi numărând la silabe și potrivind cuvintele pentru ca totul să fie conform cu teoriile poeților medievali ai Japoniei, atunci cred că poezia lui nu e nimic altceva decât fanfaronada. În întreaga lume poemele în stil japonez cunosc o imensă răspândire
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
nunta Rhodei cu James, astfel că apar în scenă pe rând Rhoda și părinții ei, care vor fi personaje importante ale textului. Dar nici de data asta relația tatălui nu merge bine și curând o vom regăsi pe Rhoda stând împietrită în grădină, pe Roy întrebând-o dacă are să-i părăsescă și pe tată spunând că ea nu mai este femeia cu care s-a căsătorit. În a treia parte se schimbă personajele, dar suntem în aceeași poveste: cunoaștem „bărbații buni
Exorcizarea prin ficțiune by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2927_a_4252]
-
scînteierea vie de zăpadă. Bătut acum de soarele de-amiază, Omătul cade năruit din zadă. Trosnesc crenguțe sub un fag înalt Și frunzele uscate de stejar, Da-n loc de așteptatul solitar, Un țap făcu în fața lui un salt. Rămase împietrit ca-ntr-o minune. Doar gura țevii se-aplecă în jos, Și cel din stînga-l auzi cum spune: - "Te du cu bine, că prea ești frumos!"
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
e bine așa! Și astfel s-a scurs prima oră pe străzile Sfîntului Gheorghe! (Lorena se duce să vadă o trupă sosită de la Budapesta, vata de zahăr se agață, ca niște maimuțe de ceață sau ca un val de lapte împietrit, în crengile arborilor seculari, ceramică de Korunt, kertescolaci colorați cu șofran, scoși direct de pe sulurile acelea ca niște falusuri de neam prost, muzică îndrăcită, chestiile astea de in se poartă acum în draci, în oglinjoara unui iepuraș de turtă dulce
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
apei în vin, știind prea bine că are ochii spionilor ațintiți asupra lui, după cum o avertizase Marcu, iar apoi a pornit spre casă, știind prea bine că ar fi trebuit să se întoarcă, pentru a fi lângă el. A stat împietrită fără să caute o salvare, fără să înfrunte pericolul de pe deal, a ascultat și s-a supus, acceptând că ucenicii ar fi împlinit dorințele fiului ei. În rememorările ei, fiul apare prins în mai multe rețele de interese și intrigi
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
Efes, Maria merge la templul lui Artemis, la celălalt templu merge însoțită de altă femeie. Ea îndură tot mai greu întrebările celor doi ucenici, pe care nici nu-i numește, nu suportă nici miros de bărbat în preajma ei. Maria cea împietrită în durerea și judecata aspră față de sine pare că nu înțelege și nu vrea să înțeleagă spusele ucenicilor care judecă toate cele petrecute cu fiul ei ca voința tatălui. Tacit, ea privește totul cu ochii unei mame al cărei fiu
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
cu obiecte și cu frisonantele lor legende. Un cult de vrăjitor, obișnuit să descînte fiecare mărgică în care lucește o forță care nu-i a sticlei și nu-i a luminii, pune Andrei Oișteanu în descrierea unui bestiariu de fiare împietrite. Fierătanii care deodată se mișcă singure, deși n-au viață de la Dumnezeu, aducînd necaz pe generațiile dintr-o casă. Instalații de care oamenii fug cît pot, obiecte aruncate ca să se rupă zale de blestem. Pe ele, toate, le-adună, ca
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
din primul moment și tot ce poate face acesta e să se tînguie fastuos: "Cumplit de lipsit de rușine, aidoma lor, te cred zeii/ În stare să divulgi boala pe care toți se feresc s-o numească;/ Cînd dedesubtul lavei împietrite ești doar un hohot de plîns nesfîrșit amînat;/ Îți vine să fugi, să dezertezi dinaintea privilegiului cu care te-au momit/ Departe de poemul pustiitor ce te lasă fără strop de aer în plămîni;/ Trupul în întregime o rană să
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
survolat cu privirea obiectele expuse, mai ceva ca la maraton. Obișnuitele, de-acum, obiecte de ceramică, din lemn, de diferite mărimi și culori, soiuri de vinuri, carpete. Dintre obiectele de ceramică se detașează ceramica figurativă înfățișând țărani și animale (trăsături împietrite în lut) premiate la festivaluri internaționale. Ce m-a impresionat la toate aceste figurine a fost expresia generală, necăjită a țăranului român.Nici unul nu zâmbea. Contrastau puternic cu tablourile caricaturale ale altui autor, o colecție de picturi rurale, caricatura figurii
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
morții pretimpurii și, deci, reîntoarcerii la starea de nenăscut. Gunther și „tribul Grodeck” fac parte din spițe umane diferite, opuse: „făptură albastră”, cel sortit să moară de timpuriu aparține seminției pure a „nenăscuților”, în vreme ce tribul Grodeck reprezintă „seminția degenerată”, despiritualizată, împietrită. Într-o discuție, înregistrată în jurnal, dintre scriitor și Zoe Ricci, din timpul lucrului la Accidentul, pictorița are o excepțională intuiție inconștienttrakliană: „Gunther trebuie să moară - spune Zoe - dar moartea lui va fi o victorie ș...ț pentru el fiindcă
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
idei și mai ales cu pânze/ în care se prind muștele înmormântându-se de vii/ în interiorul infinitului din care nici una nu scapă/ pierzându-și încrengătura de gânduri încă negândite în apă/ căci părând înlănțuit îmi risipesc ideile înfrunzite/ peste pământul împietrit și plin de pietre desțelenite/ pe care se depun uneori încremenind deodată/ sedimente de sentimente sentimentale/ printre acele linii întrerupte prin dezintegrare/ în care materia își caută orbită atomii celulari/ pe toate străzile văzduhului bătătorite mereu/ de picioarele sugestive ale
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
frumos, într-o cutie colorată, și i l-a pus în mașină. După ce s-a încheiat ședința de redacție la care a participat, Negru a ieșit la mașină și a găsit surpriza. Emoționat, a ridicat capacul cutiei și a rămas împietrit când a văzut șarpele viu care se încolăcea în ea! Cei care l-au scos din starea de șoc au fost colegii săi care, ieșind din ascunziș, i-au urat ”La mulți ani!” în hohote de râs. Până la urmă, Dan
Dan Negru, păcălit de ziua lui. Află ce cadou a primit () [Corola-journal/Journalistic/23514_a_24839]
-
serviciu, lîngă Hubertus - / în timp ce lăuntricul meu copil a luat, deja, / formă de lift..." (Lunecînd). Sau într-o panoramare sentimental-geologică, parodica în ondulația îndrăznelilor asociative: "viorile curg printre mari straturi / de lucruri - / trupurile lor ard pînă la sărut: apoi tac - / săracă, împietrita cunoaștere.../ privesc între mascotele mele / și mă văd: ba fluture, ba cal, ba ghiulea - / ce să-ți mai spun, prietene? // Spania - o curgere împietrita..." (aLaa minor...). Dar scriitura, Forma a cuvîntului, nu e incapabilă a îmbrățișa doar universul, ci și
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
viorile curg printre mari straturi / de lucruri - / trupurile lor ard pînă la sărut: apoi tac - / săracă, împietrita cunoaștere.../ privesc între mascotele mele / și mă văd: ba fluture, ba cal, ba ghiulea - / ce să-ți mai spun, prietene? // Spania - o curgere împietrita..." (aLaa minor...). Dar scriitura, Forma a cuvîntului, nu e incapabilă a îmbrățișa doar universul, ci și incapabilă a-și epuiza propriile virtualități. Limitativ, prin natura să, scriptorul se simte frustrat și în zona de posibilități, teoretic nelimitată, a poemului, "interzis
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
de pod. Mai sunt 50 de metri până la șanțul antitanc, apărat de căpitanul Ioan Fătu și o companie de elevi, între care și elevul pușcaș-grenadier Galea Pavel. Puternic foc de întâmpinare al elevilor. Coloana inamică este scăldată în fum, honvezi împietriți acoperă lunca. Derutat, dușmanul se retrage. La întunericul nopții își regrupează forțele, pregătind atacul de a doua zi. Soarele găsește pământul înroșit de sângele primelor jertfe. Se dau lupte grele. Au loc atacuri la baionetă. Elevii-mitraliori Ion Ecovescu și Ion
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
au fost o parte importantă a închinării publice începând cu Reforma Protestantă din secolul al XVI-lea, Sankey a introdus un nou stil al cântecului congregațional care avea scopul de a trezi sentimentul grijii față de semeni, de a înmuia inimile împietrite și de a îndrepta sufletul către Hristos<footnote Kenneth W. Osbeck, 101 Hymn Stories, (ed. Kregel P. P. Box 2607, Grand Rapids, MI 49501, SUA, 1982). footnote>. Când a luat ființă în anul 1878, Armata Salvării a urmat același model
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
tunel orange..., risipit printre raze..., însetat de dragoste, îmi împart cu tine rănile amintirilor... Încă ne mai iubim..., încă ne mai uram... Învăluiți în disperare, ne mințim împovărați de cuvintele nerostite la timpul potrivit... Așteptăm, în amurg, întâlnirea cu Diavolul... Împietriți, într-o așteptare muta, suntem două umbre ce se contopesc, orbecăind în lumina, două umbre acoperite de stele..., două umbre încătușate într-o bătrânețe fără de margini... În fiecare zi ne îndepărtăm, întemnițându-ne unul în altul până la arderea totală..., până la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
în concediu, atunci chipurile omului sînt ilicite și impostura are inimă Ajunge un măr înflorit, în legea înfierată și inima se întoarce de pe un drum înghețat *** Azi, soarele a apus normal, n-am iertat, n-am fost iertat, prin zid împietrit ne privește Fața răbdătoare *** Acolo plîng muzicile, acolo muzica picură însîngerată acolo e un fel de a-ți trece un deșert prin trup la marginile lui picură muzica, însîngerarea e ceea ce ni se arată, dacă e un înțeles, nu e
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
doinei și sugestia simbolistă pînă la improvizația sincopată a jazzului sud-american. Aici apar pentru prima oară îngerii și păsările ce străbat mai tîrziu cerul poeziei sale, intrînd în vorbă cu poetul. Bestiarul stănescian cu inorogi străvezii, cai în cavalcadă sau împietriți, cu lupii săi flămînzi alergînd pe omătul cristalin al unor peisagii sticloase, cu rîuri înghețate, dominate de zăpezi strălucitoare și sori de gheață deasupra codrilor oglindiți de cerul rece, limpede și sur, într-o împărăție a gerului veșnic, a prins
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]