943 matches
-
Șefu'...! Acu' ne aiuresc ăștia, pesemne, cu parabole și cu chestii de Indiana Jones! Ne cred înapoiați, nesimțiții dracului, recidivează zelos Mânecuță. Nu, nu, nu... Deloc! Nici pe departe! Pace și plecăciune vouă, bărbați tari și buni! Dănuț își ridică împietrit privirea, întâlnind ochii luminoși ai Îngerului care vorbise pașnic, apărând drept în mijlocul încăperii în care se prelungea acel interogatoriu-maraton, încrucișat. Tu..., tu..., tu! Tu, de unde-ai picat!? Nu mișca! Nu respira! Nu te-nclina! Că trag...! Actele tăle! somează, uluit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
doua oară! Și, în trei luni, de când e dusă, a primit de la ea exact trei scrisori și în toate trei îi cerea numai bani... Cu becul electric aprins pe noptieră, Grigore privea umbrele imobile ce împestrițau odaia ca niște amintiri împietrite. Din când în când, cu coada ochiului, se uita la Nadina, care surâdea în ramă, încîntată de ea însăși. ― Câte ceasuri să fie?... Două! murmură dânsul amărât. La nouă mă așteaptă Dumescu și eu visez treaz la Nadina!... Doamne, Doamne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
copil somnoros, o așeză în pat și o înveli. Acolo ea rămase cu fața-n sus, cu ochii în ochii lui Titu, care-i potrivea mereu învelitoarea. Apoi deodată se pomeni cu el alături. Mâinile lui reci îi netezeau sânii împietriți, coborau pe pântecele fierbinte. Atunci ea începu iarăși să bolborosească în neștire "nu, nu, nu", răsucindu-se înspre el și încolăcindu-i gâtul cu amândouă brațele. Mai simți un genunchi străin desfăcîndu-i picioarele... Într-un târziu se dezmetici. Titu ședea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-ar fi pătruns cuvintele, nu-și dădu seama îndată de înțelesul lor și întrebă: ― Bine, bine, dar mașina e gata? Fiindcă trebuie negreșit să plec... Când apoi se dumeri, fu cuprinsă de o groază atât de violentă, că rămase împietrită în pat, cu plapuma până sub bărbie, uitîndu-se la Ileana cu niște ochi măriți, în care tremura o lucire sticloasă. Numai într-un târziu începu să bâlbâie cu un glas străin, frânt și neputincios: ― Ce fac eu acuma, Ilenuțo?... Acuma
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
seară senină de august ? în dreapta o bancă, în stînga o vilă, în față vile, numai „lume bună” de jur împrejur, lume care ar privi cu oroare chiar și ideea unor orătănii în vecinătatea ei selectă. Și atunci ? în timp ce eu stăteam împietrit și încercam să găsesc o explicație, Gertrude a mai făcut cîțiva pași legănați, a deschis larg ciocul și a dat să se rățoiască la mine. Din gîtlejul ei nu a ieșit însă nici un sunet. A mai încercat de cîteva ori
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Am întrebat cine e, dar nu mi-a răspuns nimeni. Mi-era puțină frică, s-o mărturisesc, și am aprins lampa. Ventilatorul alerga cu acel zgomot de care îți dai seama numai când îl oprești. Am deschis și am rămas împietrit. Venise Maitreyi, tremurând toată, în picioarele goale, ca să nu facă zgomot, și cu o sari verzuie, subțire. Nu știam ce să fac. ― Stinge lumina, îmi șopti ea, intrând în cameră și tupilîndu-se repede în dosul fotoliului de paie, ca să nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am să merg înaintea ta, adăugă în șoaptă, zâmbind. Adrian o urmase tăcut. Dar după câțiva pași se opri brusc și, întinzînd mâna, i-o trecu blând pe obraji, ștergîndu-i lacrimile. Atunci dădu cu ochii de măștile care-i priveau, împietrite, de la mese, de la estradă. - Ce se întîmplă cu ei? întrebă tulburat. De ce-au rămas așa? De ce ne privesc? Leana îl trase după ea, cu fermitate. - Adrian, Măria-ta, să nu te mai uiți înapoi, șopti apropiindu-și buzele de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să fie satul pe-aproape. Era un câine slab, hămesit, cu părul arămiu decolorat de praf. Se apropie sfios de ei, neîndrăznind să se gudure. Rănitul întorsese capul și-l aștepta. Tremurul buzelor încetase brusc, și fața arăta acum streină, împietrită. - Dacă e bolșevic și nu l-a învățat nimenea, n-are de unde să știe, vorbi Zamfira ridicîndu-se în picioare. Dar de Dumnezeu și Isus Cristos tot trebuie c-a auzit el, și cruce nu se poate să nu știe să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îl intimida. Parcă devenise deodată un alt om. Îngenunchease lângă pat, cu ochii deschiși, dar parcă nu vedea pe nimeni. Se ridica la răstimpuri și se ducea în salon, se plimba de la un capăt la altul, tăcut, palid, cu figura împietrită. Când, câteva zile după înmormîntare, s-a dus la el în cameră și l-a întrebat, Ieronim s-a făcut deodată palid. - Iartă-mă, Oncle Vania, i-am jurat că voi face așa cum mi-a cerut. Mi-a cerut să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
repetă fata cu o surdă deznădejde în glas. Încercase din nou să-l tragă după ea, dar, cu un gest brusc, Antim izbuti să-și elibereze mâna. Auzi iarăși cele trei bătăi scurte ale baghetei în pupitru, apoi aceeași tăcere împietrită a sălii, prelungindu-se nefiresc. - De ce n-o fi începînd? Ce mai așteaptă? o întrebă. Dar nu mai era nimeni lângă el și Antim întoarse speriat capul în toate părțile. Atunci, parcă ar fi apărut de după coloana de marmoră, Generăleasa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
despre miile de morți din București, despre eroismul de care bucureștenii au dat dovadă noaptea trecută cînd au Înfruntat trupele lui Ceaușescu. Ni se spune că toate aceste informații vor fi centralizate și ni se vor comunica niște statistici. Ascultăm Împietriți toată această deversare de știri uluitoare. Românii l-au Înfruntat cu curaj pe Ceaușescu. Începem să aflăm și noi ce s-a Întîmplat. Vorbesc apoi pe rînd despre democrație și alegeri libere și o schimbare de regim politic alți oameni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
des. Îi plăcea însă mai mult să se uite de afară la mobila de modă veche, încremenită, din camerele tăcute, acum atât de întunecate și de singuratice. Cu un plăcut fior de groază, își imagina că vede o făptură ciudată, împietrită, care se afla înăuntru și privea afară. După aceea se porni să inspecteze diverși copaci, fagul arămiu și mestecenii și bradul al cărui falnic trunchi roșcat se avânta în sus, abia vizibil, ici-colo, printre masele de ace negre. Îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mulțumire pentru cadoul de nuntă, foarte scump, expediat lui și Lindei. Dar, firește, nu era nevoie să i se spună cine era „el“. Nu rosti nici un cuvânt și strecură scrisoarea în poșetă. Își continuă drumul, alături de Ruby, amândouă cu fețele împietrite, ca două zeități în mers. Robin Osmore, care își scoase pălăria, salutându-le, neobservat, de pe celălalt trotuar, se întoarse și privi în urma lor. Stella McCaffrey, născută Henriques, zăcea pe canapeaua din salonul casei lui Brian și a lui Gabriel. Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în vânt. Îi venea să plângă. Își înălță capul și își pironi privirile pe un punct fix întrebându-se ce naiba căuta ea, ea, în locul ăsta și printre oamenii ăștia. „Vanitatea, își spuse în sinea ei, nici măcar mândria, ci vanitatea. Sunt împietrită de vanitate, ultima mea zdreanță de orgoliu nu-mi îngăduie să mă arăt doborâtă. M-am măritat cu George din vanitate, și am rămas lângă el din vanitate.“ Și totuși, Stella îl iubea pe George. De multe ori poate și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simți mirosul puternic, înfricoșător și știu ce înseamna asemenea apariție. Recunoscu, așa cum nu i se mai întâmplase niciodată, dușmanul absolut. Oamenii înfuriați și câinii arțăgoși erau inamici întâmplători. De astă-dată, însă, era cu totul altceva. Zet, oprindu-se în loc ca împietrit, își simți brusc singurătatea și, împreună cu ea, calitatea lui de câine în care zăceau acum toate șansele sale de salvare. Nu-i trecu nici o clipă prin minte să latre după ajutor. De fapt, în timp ce ochișorii lui negri priveau fix în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Spre muzică vă înălțați, Iadul s-a spart și dracii-s îmbătați... Efectul asupra chefliilor a fost cu adevărat magic. Încremeniră pe dată în tăcere. Ar fi fost cu neputință să articuleze vreun cuvânt pe fundalul acelei voci. Rămaseră cu toții împietriți, ca niște statui, unii chiar în atitudinea în care-i surprinsese izbucnirea glasului, așezați într-un genunchi, sau ținând o mână în sus. S-ar fi zis că toți își țineau răsuflarea. Fețele, atât cât se deslușeau pe sub copacii poleiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
brusc să gâfâie de emoție, să-și despletească, inconștient, coada împletită și să-și descheie nasturii de la gât, mutându-și, frenetic, privirea de la fața mare, boțită de furie și de amărăciune a lui John Robert, la cea înghețată, cu privirea împietrită, a lui Pearl. Pearl refuza să se uite la ea. Ești un copil. Îi spuse John Robert și se pare că nu-ți dai seama de răul pe care ți l-au făcut băiatul ăsta și fratele lui. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fac? John Robert se îndreptă spre ușă, continuând să-și muște încheieturile degetelor. Pearl se dădu la o parte ca să-i facă loc și intrară împreună în hol, continuând să lase ușa deschisă. Fața smeadă a lui Pearl era la fel de împietrită, nasul ei subțire părea un vârf de cuțit. — Pentru moment poți încă rămâne aici; ai să împachetezi, desigur, restul lucrurilor lui Hattie și ai să pregătești totul în vederea mutării. — Unde ne mutăm? întrebă Pearl. Vocea îi suna ferm, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
privească în ochi după acea observație deplasată a mătușii Magdalena, când toate mătușile, fiind de față, nu numai că tăcuseră mâlc, exprimându-și prin tăcere aprobarea lor, dar trufia lucise, iarăși în chip neplăcut, pe buza lor inferioară, în timp ce fețele împietrite nici măcar nu și le întorseseră una către cealaltă? La moartea tatălui lui Tiberiu, fata mătușii Rozalia, verișoara Dora, povestise, cu o pasiune total deplasată, pretinzând că avusese un vis cu doar câteva zile înaintea morții tatălui său. Se făcea că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
răgușit, dar de o forță nepământeană, a cutremurat totul. Satan, diavolul ușii, în persoană, se prefăcuse în mii de așchii luminoase și zăngănea lanțuri infernale. I s-a auzit vocea: - Tu m-ai căutat. Ce vrei de la mine? Biscornet rămase împietrit. Era uluit de cele întâmplate. Sub un prim impuls, a răspuns: - Domnule Satan, eu vreau să forjez fierul la focul diavolilor tăi. Eu nu pot să te ajut - a răspuns ucigă-l toaca - Sfânta Fecioară nu-mi permite acest lucru
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
hoți prinși asupra faptului. O voce de afară strigă. ― Deschide! Eu sânt Cici. I-am șoptit să nu facă nici o mișcare. Trebuia s-o lăsăm pe Cici să creadă că nu-i nimeni acasă. M-a ascultat, supusă. Tăceam amândoi împietriți, scrutând orice zgomot, încît ne auzeam răsuflarea. Ce mi-a năzărit atunci prin minte? Da ce n-aș profita de ocazie ca s-o îmbrățișez? Mihaela n-are să se opună, nici n-o să protesteze, de frică să n-o audă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la copiii lui Israel, la aceste popoare îndărătnice, care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei și părinții lor au păcătuit împotriva Mea, pînă în ziua de azi. 4. Da, copiii aceștia la care te trimit sunt nerușinați și cu inima împietrită. Tu să le spui: "Așa vorbește Domnul Dumnezeu!" 5. Fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, căci sunt o casă de îndărătnici, vor ști totuși că în mijlocul lor este un prooroc. 6. Tu, fiu al omului, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
le poți pricepe. Negreșit, dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta! 7. Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să M-asculte; căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată și inima împietrită. 8. Iată, îți voi face fața tot așa de aspră ca și fețele lor, și fruntea tot așa de aspră ca fruntea lor. 9. Îți voi face fruntea ca un diamant, mai aspră decît stînca. Nu te teme și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
pe bolta cerească; Curcubeul din mine adoarme în ploaie Și marea pustie e în visare... Gândesc la nisipul ce plânge pe maluri; Aș vrea să-l ajut, însă-mi piere curajul. Mă mișc ca o pană pustie și rece, Aștept împietrită, iar timpul tot trece... Mă las pradă mării, purtată de-un val, O ceață-abundentă coboară pe mal Spre raza confuză ce plânge în zare, Speranța apare, dar iute dispare... Și eul din mine, pe ploaia cea goală Se simte-ncolțit, el
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
au prefăcut în șerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 13. Inima lui Faraon s-a împietrit, și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul. 14. Domnul a zis lui Moise: "Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece. 15. Du-te la Faraon dis de dimineață, cînd are să iasă să se ducă la apă și să te înfățișezi înaintea lui pe malul rîului. Să-ți iei în mînă toiagul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]