852 matches
-
la vasele mari pentru vin. Tehnicile de prelucrare și decorare a lemnului pot fi împărțite în două mari categorii: cele în care nu se intervine în masa lemnoasă, ci se obțin forme și chiar elemente decorative, cum ar fi încovoierea, împletirea sau înfășurarea; cele caracterizate prin intervenția directă în masa lemnoasă. Specialistul în arta populară, Tancred Bănățeanu (2), afirmă: Sculptura, modelarea volumelor este specifică detaliilor arhitecturale: stâlpi de casă (deregi), de poartă, mici obiecte de uz, ceea ce se numește de regulă
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
drumul tradițional către Bârlad, iar președintele C.A.P-ului le distrugea vasele pregătite pentru vânzare. Ceea ce este ciudat, acestea se petreceau când în restul țării începuse deja campania pentru punerea în valoare a tradițiilor populare de după 1965. Din trista împletire a unor cauze de ordin economic vânzări tot mai slabe datorită concurenței și dezinteresuluicu cele de ordin politic s-a ajuns la Brădești în pragul dispariției olăritului. Mai întâi, s-a renunțat la ceramica neagră, de origine dacică, prețuită de
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
în eu. În privința celorlalte două concepte, atitudine și opinie, considerăm că următoarele note sunt mai importante pentru înțelegerea și corecta utilizare a lor. a. Când luăm o poziție (atitudine) față de ceva sau cineva, avem de a face cu o strânsă împletire de procese cognitive, afective și conative: evaluarea, aprobarea sau dezaprobarea obiectului atitudinii noastre (componenta afectiv-apreciativă) se bazează întotdeauna pe informații, informații ce pot fi, bineînțeles, mai mult sau mai puțin ample și corecte (componenta cognitivă). Atitudinea este totodată și o
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
în textele sale instituirea lirică a unui pannaturism legitimat de sentimentul de participare la viața cosmică, perceperea aștrilor, stihiilor și mineralelor, a plantelor și viețuitoarelor ca părți integrante ale eului poetic ori, mai degrabă, „vărsarea” acestuia din urmă în natură, împletirea inextricabilă între confesiune și contemplație. Toate acestea și probabil încă multe altele îi definesc poezia, dar nu o individualizează ci, dimpotrivă, o ancorează solid într-un peisaj poetic - cel șaptezecist - în care aceste trăsături, accente și perspective erau uzuale, dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285956_a_287285]
-
câțiva boieri bănuiți de purtare neconcludentă (voi mai reveni) sau chiar de uneltire. Și Petru Rareș l-a „dat pradă armelor [după o scurtă judecată - n.m.] și ca hrană sabiei, în anul 7049 [1541], luna februarie” (episcopul Macarie, iubitor al „împletirilor ritoricești”), pe Alexandru Cornea (fiu nelegitim al lui Bogdan al III-lea, prin urmare nepot lui Rareș), trădat de o seamă din boierii care înainte îl susținuseră să ocupe tronul. Tot atunci, adică la 11 martie 1541, lângă Galați, și-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
În plină epocă fanariotă, scrierea anunță balcanismul literar, oferind pagini de proză de un crunt pitoresc, imagini plastice pline de culoare, pe alocuri macabre. Expresivitatea involuntară ține de familiaritatea cu care tratează marea istorie, de fantezia ce suplinește informația deficitară. Împletirea expresiilor populare cu neologismele încă nefixate lingvistic, coloratura unor turcisme și grecisme dau farmec limbii. D.E. a tradus, din slavonă, numeroase hrisoave domnești, acte și documente sau texte religioase, ca Rugăciuni, rânduieli și învățături (1819), carte ce a servit ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
Scopul acestei restructurări este în opinia mea acela de a pregăti elevi informați. dar mai ales de a le formă deprinderi corecte de comunicare scrisă și orală. Gramatică nu mai apare că un obiect de sine stătător. ci se încearcă împletirea cunoștințelor de gramatică cu celelalte noțiuni de limbă tocmai pentru a asigura finalitatea lor. Obiectul "Comunicare" apare pe parcursul întregii școlarități mici. fiindu-i afectate în planul de învătământ câte două ore în clasele I-II și câte patru ore și
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
Bizanț. Idealul omului universal, al omului complet în preocupările și abilitățile sale nu a tentat cultura bizantină, chiar dacă și aici s-a vorbit de o completitudine, care însă a fost înțeleasă ca desăvârșire. Completitudinea căutată de bizantin era tocmai armonioasa împletire a înțelepciunii dobândite prin instrucția oferită de paideia clasică greacă cu înțelepciunea dinlăuntru. Despre acesta din urmă este mai greu să vorbim la modul formal pentru că nu poate fi încadrată în cate¬goriile logicului, lucru sesizat și de Runciman. Ceea ce
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în unele varietăți; violările se explică prin sintaxa diferită a elementelor wh- și a complementizatorilor din varietățile respective (v. Bayer și Brandner 2008; Baltin 2010). 75 Coocurența unui complementizator înalt (e.g. că) cu elemente wh- este posibilă în română în împletirea vorbirii directe cu vorbirea indirectă (i). A se observa însă că, în această configurație, elementul wh- nu accesează [Spec, FORCEP] fiind precedat de că, ocupantul poziției FORCE 0, ci specificatorul unei proiecții mai joase (probabil [Spec, FOCP], cf. Rizzi 1997
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
mea, că în curând va trebui să tai alte forme pentru păsările care se vor libera din șoaptele mele. Și iată-mă-s ca un giuvaiergiu: iau în mână ceasornicele mici de vorbe, le clatin încet lângă auz, aștept din împletirea de rotițe tictacul revelator”. Mărturisire aproape argheziană, întărită și în poemul ce dă titlul volumului: „Fiecare cuvânt e pe zidul acesta butonul unei sonerii care - apăsat - va face să vină ființa necesară. Câte cuvinte, atâtea ființe”. Și încă, aceste rânduri
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
vizuali, cuvintele cad de pe buze, rotunjite în portocale, în pâini sau în argilă. ș...ț Sau poate e toată făptura noastră o apă în care ființe și lucruri, ca niște pietre azvârlite, fac unde tot mai mari. ș...ț Această împletire de plante și imagini se continuă și în somnul subteran”. Asemenea fragmente programatice sunt însă doar cristalizări de moment ale acelui „unic aspect” pe care poemul în proză îl epuizează îndeobște, realizând o deplină unitate tematico-stilistică a textului. În Act
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Basra sau New York (precum Ion Minulescu sau Ion Pillat) pentru a compensa o frustrare sau a exprima o nostalgie de „altceva”: „scânteia revelatoare” se poate produce în realitate imediată, între obiecte și cuvinte familiare, capabile să-și facă auzit, „din împletirea de rotițe tictacul revelator”. E vorba mai degrabă aici de o remodelare a realului prin imaginar, încât „călătoria”, „plecările”, evaziunea în genere înseamnă de fapt abandonarea perspectivei consacrate, convenționalizate asupra lucrurilor, fie și a celor mai umile: o exhatologie feerică
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
strălucitoare. De aceea, se poate constata că trilogia Răstignirea trandafirie (dublată de Tropice...) reprezintă segmentul central atît din opera, cît și din existența lui Henry Miller. Constituie punctul unde biograficul și ficționalul intră în joncțiune, într-o imagine de sublimă împletire. De altfel, aici trebuie localizată și convingerea artistică a autorului lui Black Spring/Primăvara neagră (convingere implicită, nu explicită, deși prozatorul a scris și nenumărate eseuri de critică și teorie literară): în capacitatea realului de a se metamorfoza literar și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
313. Termenii cu care operează în interiorul cronicii sunt recurenți: tehnici întrebuințate, personaje, strategii narative, procedee, ton, cititor, detaliu, atmosferă, discurs, personaje, autenticitatea, facilitatea lecturii, inedit. Fiecare este explicat și, mai ales, exemplificat cu citate din text. Vorbește, de exemplu, despre împletirea sigură și justificată a dialogului cu monologul, moduri de expunere folosite în structura romanului pentru a contura personajele. Monica Lovinescu remarcă și perspectiva narativă care alternează de la un personaj la altul pentru a le da posibilitatea de a se exprima
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
al sintezei integratoare și de convingerea existenței „terțului inclus”, proiectează o intersectare și o intercomunicare între științele exacte, umanioare, arte, mitic și religios. Două ar fi personalitățile obsedante pentru savant: Ion Barbu, în care vede un personaj de tip renascentist, împletire a matematicianului cu poetul, interesat de definirea în „axiome lirice” a treptelor autocunoașterii (a „nunților necesare”), și „filosoful modern” Jacob Boehme, „ereticul gândirii creștine”, care a avut viziunea împletirii raționalului cu iraționalul și care a intuit legea indeterminării. Că între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
savant: Ion Barbu, în care vede un personaj de tip renascentist, împletire a matematicianului cu poetul, interesat de definirea în „axiome lirice” a treptelor autocunoașterii (a „nunților necesare”), și „filosoful modern” Jacob Boehme, „ereticul gândirii creștine”, care a avut viziunea împletirii raționalului cu iraționalul și care a intuit legea indeterminării. Că între Ion Barbu și Dan Barbilian nu există o schizoidie, ci o sinteză de personalitate se demonstrează în Ion Barbu. Cosmologia „Jocului secund”, o primă încercare în exegeza barbiană de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
la tiran" (pp. 32-70) și "III. De la generalissim la paranoid" (pp. 71-111). Prima secvență în viața lui Stalin se oprește la momentul loviturii de stat bolșevice din 26 octombrie 1917, încadrabila în ceea ce se poate numi "romantismul revoluționar", perioada de împletire a sârmului personal cu cruzimea de care făcea dovadă. Johnson nu ezită să-l caracterizeze: Până una-alta, la 36 de ani, cât împlinise în 1914 [...] Stalin era un personaj mai atrăgător și mai interesant decât monstrul în care s-
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
albe și roșii înșirate pe o ață și se purtau la gât. Culoarea roșie, dată de foc, sânge și soare, simboliza viața, deci femeia, iar culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, era specifică înțelepciunii bărbatului. Șnurul mărțișorului reprezintă, prin urmare, împletirea armonioasă a celor două. Potrivit altor surse, mărțișoarele constau în monede care erau atârnate de fire subțiri de lână, negru cu alb. Alegerea monedei, din aur, argint sau bronz, indica statutul social. Dacii credeau că aceste amulete aduc fertilitate, frumusețe
Mărţişorul - simbol şi tradiţie () [Corola-journal/Journalistic/70598_a_71923]
-
nu s-au putut găsi, pentru că Ioana mergea ca o umbră în spatele lui Ioan, și acesta nu a văzu-t-o până nu l-a bătut soarele pe umăr și i-a spus să se uite și în urma lui. Această împletire de muzică, teatru, dans și proiecții video vine de departe, de la Merce Cunningam, iar rolul jucat de lumini este o lecție pe care, ne spune chiar Decouflé, a învățat-o de la Alwin Nicolais, însă discreta nuață lirică și doza pronunțată
Fantezie, numele tău este Decouflé by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7138_a_8463]
-
Iordachescu Ionut Președintele Asociației Creștin Democrată a Romilor, Edu Adrian, a redactat o scrisoare pentru premierul Victor Ponta. Într-o împletire de ironie și nemulțumiri - construită riguros pe o serie de greșeli de scriere, ce-i drept - Edu Adrian descrie într-o epistolă cum a bătut personal la ușa Guvernului pentru a discuta despre ”situația actuală a țiganilor din București”. La
Un rom lui Ponta: ”Să apreciați eforturile țiganilor la alegeri” by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38851_a_40176]
-
în istoria-carese- face orice formă de înfrângere. Doar că e un antidot riscant. Un pariu, în cele din urmă, jucat la ruleta Lumii Noi. Într-acolo împinge Ioan T. Morar eroul, laolaltă cu un angrenaj impresionant. Reușita vine însă din împletirea filonului psihologic, individual, cu fresca seismică, din apocalipsa generalizată. Un roman precum Negru și Roșu consacră un prozator de vocație realistă. Excelent roman, scris de o mână sigură.
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
de o viață, întregul creației lui trecute și prezente. Nu este un impuls narcisistic, ci o năzuință imposibilă a pictorului de a-și cunoaște conținutul divin. Ansamblul pare a fi și principiul compozițional al albumului după care se realizează o împletire perfectă între cuvântul scris, tablouri și fotografii. Astfel, o serie de fotografii înfățișează imagini din atelierul lui George Tzipoia care, în aranjamentul obiectelor și al tablourilor, este conceput ca un tot armonios, fapt ce face imposibilă despărțirea operelor de ambianța
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
și Jazzanova, a fost interpretată de coregraf împreună cu partenera sa Silver Elvest, într-un pătrat de lumină proiectat pe podea, în care atunci când cei doi intrau nu se mai puteau opri, fie dansând separat, fie împletindu-și mișcările. Tot de împletirea unor mișcări, dar de altă natură, a fost vorba și în piesa olandezilor Ugo Dehaes și Keren Levi, coregrafii și interpreții lucrării Couple-like. Ei s-au mișcat numai pe ritmurile iscate de îngemănarea continuă a propriilor corpuri, care se îmbinau
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
forme religioase. De altminteri, fondul cultic, al unei religii răsturnate cu capul în jos, pe care-l învederează comunismul (cu componente insusiace, marianice, martirice etc.), a fost relevat în repetate rînduri. Istoria ceva mai îndepărtată ne prezintă și ea pildele împletirii dintre revoluție și pietate. Revoluția franceză, bunăoară, a înregistrat secta deistă a teofilantropilor, care încerca să-și structureze morala civică pe o credință rațională în Dumnezeu, și chiar iacobinii acceptau la început creștinismul. În epoca noastră, ne-am putea referi
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
binelui și frumosului etc. Apologeții au subliniat faptul că ceea ce a obținut filosofia nu sunt adevăruri absolute, ci deschideri și perspective pentru cunoașterea lui. Iată de ce filosofia are nevoie de superioritatea creștinismului. Ca urmare, apologeții au încercat să realizeze o împletire a adevărurilor raționale cu revelația 72. Și Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază uneori laudativ rezultatele filosofiei naturale: evitarea celor de prisos, mulțumirea cu cele necesare, stăpânirea de sine, răbdarea, liniștea sufletească, rezolvarea tuturor situațiilor pe calea 69 Radu Preda
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]