788 matches
-
nicio aluzie la Brătianu ! Nu făceam, te rog să mă crezi, nicio aluzie la momentul actual și nici nu profețeam peste cincizeci de ani... Teoretic discutam, in abstracto... Deci - o direcție nefastă, în care lesne se poate târî acest popor, împotmolindu-l tot mai mult în corupție și sărăcie - bolile noastre străvechi... Făcând cu mâna osoasă un gest nemulțumit, Profesorul ia hârtia de pe gheridon, o parcurge neatent și o lasă să cadă la loc, în pomieră. Poftim în ce plate speculații
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cuceriți. Oprirea în fața Sibiului continuă și este la fel de nefirească. Singura presupunere logică ce o pot face este că s-ar fi trimis o parte din trupele necesare în sud. Ofensiva lui Mackensen pe linia Rașova Cobadin-Tuzla pare să se fi împotmolit într-un gen de victorie. Clipele când am urmărit situația, parte cu mândrie, parte cu îngrijorare, au fost și ele aproape normale. Temperatura crescută, dar mai puțin decât ar fi fost de așteptat într-o asemenea zi. în această clipă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tocmai acolo unde sânt cel mai bine spuse: în scris. Adevărul este că în scris nu se poate țipa. Orice scriitor este condamnat la cordonul de tăcere al propriilor sale cuvinte. Cele mai sublime, mai dramatice, mai cutremurătoare vorbe se împotmolesc din capul locului în tăcerea apriorică a paginii. În scris, până și urletul rămâne confidențial. El circulă între muțenia celui care l-a pus în pagină și a celui care, de partea cealaltă, îl percepe în solitudinea lecturii. Pentru că se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un revoluționar. De altcum, toate mișcările cu caracter revoluționar - fie a lui Horea, fie a lui Tudor Vladimirescu - au ratat, căci n-au avut consecințe și n-au putut crea o tradiție revoluționară. Cine era să facă revoluție? O țărănime împotmolită în cea mai sinistră întunecime? Și împotriva cui? Împotriva celei mai stupide aristocrații, care n- ar fi meritat a fi distrusă nici măcar printr-un strop de sânge al țăranului român. Aristocrațiile sânt în general de origine străină. Decât, neamul românesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pelerin Îngenuncheat, care se sprijinea pe o ancoră mare, ca pe un toiag. În partea dreaptă, aproape În fața turnului, un pisc, o stâncă de pe care se arunca un personaj cu spadă, iar În partea opusă, În perspectivă, Araratul, cu Arca Împotmolită pe culme. În partea de sus, În colțuri, doi nori luminați fiecare de câte o stea, trimițând asupra turnului raze oblice, de-a lungul cărora levitau două figuri, un bărbat gol Încolăcit de un șarpe, și o lebădă. Sus, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din nord care coborau către sudul industrial, se subproletarizau În metropole imense, asfixiați de nori de smog, se Întorceau disperați În nord, pentru a-și relua, un an mai târziu, fuga spre sud; dar În cursul acestei oscilații, mulți se Împotmoleau În marile orașe și erau absorbiți de o pleiadă de biserici autohtone, se dedau la spiritism, la evocarea divinităților africane... Și aici prietenii lui Amparo se Împărțeau, după unii asta demonstra o Întoarcere la rădăcini, o opoziție față de lumea albilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
După trei sferturi de oră de drum, Agliè parca mașinile la marginea unui desiș. Trebuia să străbatem un crâng, ne spusese el, ca să ajungem la o rariște, și nu existau nici drumuri, nici poteci. Înaintarăm pe o pantă În urcuș, Împotmolindu-ne prin pădurice: nu plouase, dar pantofii alunecau pe un strat de frunze putrede și de rădăcini lipicioase. Agliè aprindea când și când o lanternă ca să descopere locuri pe unde se putea trece, dar o stingea imediat, fiindcă - spunea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în jurul unei moschei din cărămizi de noroi. Treptat, traficul de pe râu se diminuează și călătoria devine monotonă, o cotitură a râului semănând prea mult cu următoarea, copacii verzi dezvoltându-se constant pe fiecare mal. Buruienile încurcă elicea vasului. Nelly se împotmolește într-un mal și echipajul trebuie s-o ridice cu stâlpi lungi, de lemn. O săptămână sau două, Jonathan a zăcut în hamac, ascultând zgomotul neregulat al motorului și încercând să-și lămurească ceva, orice, din ceea ce gândește și simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
om. Micuța învățătoare își păstra surâsul ei distant. Rochia sa era la fel de simplă precum cea din prima zi, dar în tonuri de toamnă și de pădure, tivită cu o dantelă de Bruges care-i dădea o gravitate religioasă. Primarul se împotmolea în nămolul de pe străzi. Dar ea, ea pășea cu picioarele ei micuțe pe pământul îmbibat de apă, ocolea bălțile și rigolele. Ai fi putut spune că se juca, sărind ușor, trasând în noroi urmele unui animal blând, iar sub trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu ochii mei, dar asta nu schimbă nimic. Mi-a luat ani de zile să strâng firele poveștii, să regăsesc cuvintele, etapele, întrebările, răspunsurile. Nu inventez nimic. De altfel, de ce aș face-o? XVIII În dimineața de 3, în timp ce mă împotmoleam în noroi pe drumul spre casă, jandarmii opriră doi flăcăi aproape morți de foame și de frig. Doi dezertori. Din regimentul 59 infanterie. Nu erau primii pe care jandarmeria îi prindea în plasă. De câteva luni, începuse debandada. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
jumătatea distanței de animalitate. Sau că, uneori, ceva mai spășiți, scriau că, deși nu este așa și suntem egali de la natură totuși așa trebuie să fie după ce ne naștem din nou întru cultură (Rousseau, în Emile sau despre educație). Se împotmoleau în argumente când să extindă umanitatea rațională asupra tuturor bipezilor fără pene și cu unghii late. Se împotmoleau când să afirme universalitatea scopului în sine, blocându-se în problema libertății pentru toți, a legitimării ei drept constanta universală (Kant, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
egali de la natură totuși așa trebuie să fie după ce ne naștem din nou întru cultură (Rousseau, în Emile sau despre educație). Se împotmoleau în argumente când să extindă umanitatea rațională asupra tuturor bipezilor fără pene și cu unghii late. Se împotmoleau când să afirme universalitatea scopului în sine, blocându-se în problema libertății pentru toți, a legitimării ei drept constanta universală (Kant, în Observații asupra sentimentului frumosului și sublimului). Toți oamenii se nasc liberi și egali în drepturile lor la viață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
au sfiit, totuși, să se recunoască puțin depășiți de lumea imaginată de autor. Și asta pentru că realitatea pe care o descriu cele mai multe dintre povestirile sale este perioada tulbure a tranziției de la nicăieri spre nicăieri în care pare să se fi împotmolit România postcomunistă. Lumea cartierelor periferice cu blocuri cenușii, apartamente înghesuite, robinete care curg și acoperișuri desfundate, lumea satelor încremenite într-un Ev Mediu prelungit, a imigranților ilegali din Statele Unite și a prostituatelor ex-sovietice care fac carieră pe malul Mediteranei. Sophie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
palme genunchii. Poate îi este suficient și atât, murmură cu ochii plecați și numai mie îmi displace ideea ca ea, ea, fata mea, să ude zarzavaturile din grădină, să facă zacuscă, cine ar fi putut crede, Dumnezeului că o să se împotmolească aici și n-o să mai vrea cu nici un chip să mai iasă din glod? Fruntea toată i se umplu de cute, simbolizând schematic mai mulți cocori în zbor, în timp ce, dedesubt, ochii mici, negri, lucind umed ca la vietățile de pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a zâmbit încrezător, foarte sigur pe ceea ce-i spusese. Care drum, s-a întrebat în urma lui, exasperată, Carmina, care drum să găsesc? Ce sătulă sunt de atâtea șarade. Pe urmă a cuprins-o remușcarea. Desigur, nu știa că ea se împotmolise cu Ovidiu într-un cotlon al voluptății, și ceas de ceas, tot mai sâcâitor, trivialitatea își arăta colții. Doamne, oare de ce oamenii își investesc în mine speranțele, că eu nu sunt bună de nimic. Oare ce trebuie să fac? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de oameni vechi și resturi de structuri oculte. Nu știu dacă vă mai amintiți prima declarație istorică a lui Iliescu, atunci când spune că Ceaușescu și Elena au întinat idealurile socialismului. Dacă URSS ar fi rezistat, e posibil să ne fi împotmolit și noi într-un soi de gorbaciovism desuet. Din fericire, sovietele au expirat și în vechiul lor spațiu de influență, ca în principiul vaselor comunicante, s-au revărsat NATO și Uniunea Europeană. De voie, de nevoie, autoritățile de la București au intrat
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
singur în oraș, lașitatea lui în fața acestei singurătăți... Sunt curios să văd în ce direcție va evolua această poveste și chiar am făcut un pariu cu Domnișoara Ri. Eu suțin că acest tip de poveste nu poate decît să se împotmolească. Ea nu poate fi relansată în niciun fel, este genul de falsă bună idee care se diluează, se diluează și cere apoi în mod natural să fie abandonată. Domnișoara Ri mizează însă pe resursele de imaginație ale domnului M pentru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe-o parte, în același pas, automate bizare într-o lume pestriță, care se dădea la o parte din calea lor: nu erau ei ceva nefiresc? Diaconescu avea față de război o atitudine de spectator: "Dacă nemții nu câștigă imediat, se împotmolesc ca armata lui Napoleon. Dar nu se știe. Să vedem. Au lăsat Anglia necucerită.... Poate vor să se înțeleagă cu englezii, după ce distrug bolșevismul." Mai multe nu știa nici el și nici eu. Mă miram că nu era încă militar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe poziție. — Și eu, pentru prima dată în viață, am lăsat baltă o clinică plină de pacienți. Francesca își închipui visele și speranțele tuturor acelor oameni, eșantioanele de spermă risipite, ovulele nefertilizate, și toate astea din cauză că ... Aici imaginația ei se împotmoli. Din ce cauză de fapt? — Trebuia să te văd, Francesca. Trebuia să-ți spun chiar acum, fără să mai aștept o clipă măcar, ce prostie am făcut. Fran simți că-i sare inima din piept. Avea să-i spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
s-a ajuns la concluzia că trebuie exhumat cadavrul și șefectuată o nouă autopșie, sperând a se obține ceva nou , dar tot nu s-a gășit ceva deosebit. Și cum noi cei din echipa de cercetare am rămas cu mașina împotmolită pe un drum spre cimitir, nu reușeam șinguri să ieșim , atunci a venit în ajutor un cetățean din comună, care încălțat cu cizme de cauciuc ne-a ajutat, participând chiar la exhumare și la autopșie, fiind curios și el de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de suspecți. Peste toate acestea, dată fiind existența unui bar în holul recepției, exista poșibilitatea pătrunderii în hotel a unor persoane, fără a fi observate de personalul de la recepție, așa cum, probabil intrase și victima. Una peste alta, ancheta s-a împotmolit și avea să rămână astfel o bună bucată de vreme, timp în care speranțele s-au focalizat pe componenta informativă a acestei complexe activități, care este munca de judiciar. Cu alte cuvinte, apelul la... ciripitori. Am foloșit peiorativul pentru a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
indicându-ne de fiecare dată alt loc. Aceasta s-a întâmplat de vreo 5 ori și chiar odată pe timp de noapte am rămas înzăpeziți, după multe ore am reușit să ieșim din nămeți luând-o prin câmp și deal împotmolindu-ne , am înnoptat într-o școlibă părăsită, iar deținutul(călugărul) era în paza câinelui lup 108 care a stat de strajă și nu l-a slăbit nici o clipă din ochi. Tot drumul ne-Așajutat cu deale gurii că eram tare înfometați
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mea a fabulat, scriind din străinătate, după ureche, bineînțeles, cine altul decât Luca Pițu. De la un eseist de tipul lui Pițu, ale cărui subiecte sunt, de vreo 12 ani încoace, cu vagi "devieri", trecutul și viețile altora, auzite și răstălmăcite, împotmolite într-o frază livresc-buruienoasă, ce necesită săptămâni de studiu atent și un set de bip-uri totodată, m-am așteptat la una ca asta încă de pe vremea când scria despre mine că sunt un "geniu"... Mă rog, de la Luca Pițu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pasul următor mă va duce mai departe. Însă atunci când mă lovesc de crunta mentalitate a celui care nu se poate îndoi de nimic și crede că în jurul lui se învârte lumea, că regulilor lui trebuie să te supui, când te împotmolești și vezi cât de zadarnice sunt toate eforturile tale, când totul se risipește și în loc nu apare nimic, ci un gol imens în care rânjesc colții nemiloși ai prostiei, îmi spun că am ales să trăiesc pe un nisip alunecos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
satul în care este chemat de o stranie hârtie (un mesaj mistic?!) și nu părăsește această așezare populată de țărani molipsiți și ei de acel birocratism de coșmar? De ce se îndeiază el însuși cu două femei de acolo și se împotmolește ca un melc în propria lui substanță alunecoasă? Îmi făcuse impresia că toți oamenii care populau acest univers semănau cu acele insecte despre care vorbește Fabre că sânt prinse de altele mai puternice, li se paralizează printr-o înțepătură care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]