2,227 matches
-
cel care va determina și echilibrul meu interior. Înțelept este cel care a Înțeles acest lucru, ca pe o necesitate pe care trebuie să o accepte În interiorul său, al liniștii sufletești. Aceasta nu este o dezarmare În fața vieții, dar nici o Împotrivire față de aceasta, ci o atitudine de Înțelegere. O analiză mai atentă, care să meargă mai departe de interogația persoanei În legătură cu propriul său destin, ne conduce la ideea că această contradicție pe care individul o vede concentrată În destinul său este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prometeic, sunt orientate către realizarea unor idealuri de perfectibilitate În care este concentrată armonia lumii, de care depinde și armonia omului. Totul se concentrează În efortul creației, care Înalță persoana umană prin realizările sale. Orice creație este un act de Împotrivire, este dorința de afirmare de sine, după cum, În egală măsură, distrugerea este dorința de dominare și acaparare a ceva care Încă nu-ți aparține sau care nu-ți poate aparține, fiind interzis și, prin urmare, inaccesibil. Cele două acte constituie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aflați În exercițiul profesiunii lor. Medicul are de Înfruntat adesea prejudecăți Înrădăcinate Încă din copilărie, fiind nevoit să intervină În Înlăturarea idiosincrasiilor, ca nu cumva să amplifice răul, În loc să-l Îndepărteze. Spre exemplu, În tratamentul copiilor are de luptat cu Împotrivirea și cu proasta dispoziție cauzate de durere și așa mai departe. În tratarea femeilor nu trebuie să piardă niciodată din vedere disponibilitatea nervoasă a acestora (fie ea naturală sau provocată), ce devine adeseori constitutivă, sensibilitatea dezvoltată, iritabilitatea puternică și constituția
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
trăit astfel pe pielea mea adevărul zicalei: „Nu dispera la strâmtorare, dar nici nu te făli la sărbătoare”. Știind că țineam ascuns În una dintre cizmele mele Înalte un pistol cu două țevi gata Încărcat, m-am lăsat imobilizat fără Împotrivire. Când se ivi un moment prielnic, Kafileh Bashi Kheiat, ghidul meu, Încercă să mă elibereze, primind Însă o lovitură de spadă În blana-i groasă. Cu toate acestea, din fericire, nu a fost rănit. Tâlharii credeau că aveam asupra noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Clasicismul și cultura națională. De la numărul 3/1913, în rubrica „Însemnări culturale”, sunt menționate evenimente ale momentului ori sunt omagiați cei dispăruți (Spiru Haret, Panait Cerna, St. O. Iosif, Ilarie Chendi). Deloc surprinzătoare pentru acești apărători ai tradiționalismului, atitudinea de împotrivire la pătrunderea neologismelor în limbă este susținută de Eugen Boureanul în comentariul intitulat Decăderea limbii românești. În rubrica „Cărți nouă” intră scurte note de lectură privind aparițiile editoriale. Sunt recenzate cărți de istorie și de literatură aparținând lui N. Iorga
SANZIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289475_a_290804]
-
ca o societate închisă, în care drepturile umane sunt înlocuite de obligativitatea supunerii cetățeanului la normele impuse de stat, care cultivă un „tip uman” specific unei autorități centrale unice, intolerant față de orice schimbare, restrictiv și represiv față de orice încercare de împotrivire și în care posibilitatea de afirmare liberă a individului este suprimată, fiind înlocuită de obediența absolută față de legile impuse; acesta este un tip de stat închis, static, rigid. În statul democratic, normele de comportament individual și colectiv sunt echilibrate între
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
socru, căci nu îi dă voie tatăl său. Întâmplător, Cuconu Fotin găsește numele Bujorescu într-un ziar, fiind purtat de un farmacist din Huși, și îl invită pe acesta la moșie. Încercările celorlalți de a-i spulbera hotărârea nebunească, precum și împotrivirea tăcută a Olgăi rămân zadarnice. Fata recurge la un șiretlic: abuzând de generozitatea peste fire a spițerului Amos Bujorescu, îl convinge să o ia de nevastă numai formal. Căsătoriți, se duc în Elveția, unde ea naște un băiat, conceput cu
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
a încredința”). În literatura universală sensul lui s-a exprimat, fără afișarea nominală, prin declanșarea în Franța, la sfârșitul secolului al XVII-lea, a celebrei Querelle des anciens et des modernes. În toate literaturile mișcările novatoare s-au confruntat cu împotrivirea la schimbări a concepțiilor și modurilor expresive consacrate. În literatura română ideea de tradiție apare, hotărât formulată, în Introducția lui Mihail Kogălniceanu la „Dacia literară” (1840), unde se pledează pentru însușirea „duhului național” și, consecutiv, pentru reflectarea în literatură a
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
Val după val (2003), ca pretext al unor reflecții, T. introduce un personaj liric cvasiimaginar: pe scitul Anacharsis, unul din înțelepții Antichității, trăitor pe aceste locuri, cu monologurile sale sapiențiale. A publicat și cărți de proză: Intrarea în poveste (1985), Împotrivirea lui Făt-Frumos (1987), Tărâmul nălucirii (2003), destinate copiilor și exploatând lumea fabuloasă a basmului popular ca spațiu al inițierii. Astfel, Tărâmul nălucirii reunește, pe lângă două basme, Moș Tănase pribeagul și Piatra de pe inimă, alte texte - scurte „basne”, uneori dramatizate, „băsmuiri
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
inima (1981), precum și câteva culegeri ale membrilor unor cenacluri literare din Timiș. SCRIERI: Umbra râului, Timișoara, 1972; Păzitorul stelelor, Timișoara, 1979; Urme arse, București, 1980; Cumpănă de aripi, Timișoara, 1982; Intrarea în poveste, cu ilustrații de Takács Estera, Timișoara, 1985; Împotrivirea lui Făt-Frumos, cu ilustrații de Emil Florin Grama, Timișoara, 1987; Un erudit cărturar: Ioachim Miloia (în colaborare), Timișoara, 1997; Conul de sine, Timișoara, 1999; Clepsidra de sare, postfață Eugen Dorcescu, Uzdin (Serbia) - Timișoara, 2000; Descinderi în cultura populară, Timișoara, 2001
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
versurile conotează ideea maternității. Obsesia semințelor cedează locul dendrolatriei, imaginii poemului ca trunchi și spirit deopotrivă: „Sufletul, forfota ochiului/ nici o tainică zvârcolire/ fereastra: de o parte a ei poemul,/ de alta pomii de sânge ai lumii/ și sfoara întinsă până la împotrivire”. Cu Vietăți fericite se trece de la profunzimea trăirilor către intensivitatea contemplativului. Meditația și nostalgia sunt învecinate, centrând energia eului în sfera unei alterități pierdute: „Eu stau în istovitul leagăn al privirii/ ca într-un jilț străin/ pe care-l afli
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
interpretare postmodernă, demnă de atenție, îi aparține Lidiei Vianu, care, părăsind sfera strictă a esteticului, deschide căile criticii către complexitatea politicului: în această perspectivă, tensiunea hermetică definitorie pentru întreaga creație a lui S. de până în 1989 este un simptom al împotrivirii poetului față de totalitarismul comunist, figura desăvârșită a cercului îndeplinind aici un rol apotropaic. Spiritul „geometric” al lui S. - a cărui transpunere lirică l-a îndreptățit pe Eugen Negrici să vorbească despre parnasianismul versurilor sale de început - lasă loc, în Chip
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
dezvoltare a fost folosit în scopul denumirii categoriei din care fac parte autismul și dizabilitățile asociate. Autismul infantil a fost definit prin: 1. lipsa capacității de a reacționa la celelalte persoane din jur; 2. limbaj absent sau anormal; 3. rezistență (împotrivire) întâmpinată la schimbarea mediului sau obsesie pentru unele obiecte; 4. absența trăsăturilor schizofrenice; 5. punerea diagnosticului înainte de 30 de luni. DSM-III cuprinde de asemenea criterii de diagnostic și pentru dizabilitățile asociate. După o analiză ulterioară, în 1987, apar criteriile DSM-III
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
Congres, care să rediscute condițiile păcii de la San-Stefano. Având În vedere noile circumstanțe, Carol I Îl trimite pe Ion C. Brătianu la Viena și Berlin, cu scopul de a câștiga simpatia guvernelor respective În favoarea cauzei românești. În timp ce Andrássy Îndemna la Împotrivire, cu scopul, nemărturisit, de a crea dificultăți Rusiei și a o face mai receptivă la propunerile austriece <ref id="112"> 112 Vezi Gh. I. Brătianu, Bismarck și Ion C. Brătianu, extras din Revista Istorică Română, vol. V, București, 1936, p.
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
foloseau de revendicările românești pentru a vedea, de fapt, pe deplin realizate dorințele lor. Andrássy Îi reiterase lui Brătianu faptul că Monarhia dualistă nu va declanșa un război pentru sudul Basarabiei, care de altfel era pierdut, precizând că o eventuală Împotrivire la hotărârile Congresului ar pune România Într-o postură ridicolă. Totodată, ne consilia a nu dezarma, Întrucât nu se știa ce va urma până la sfârșit. Reprezentantul Franței, Waddington, se dovedea a fi mult mai practic, ceea ce sugera și delegaților români
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
de origine română, care, În polemică cu cei de origine rusă, au Încercat să apere legislația locală. Dintre aceștia s-au remarcat I. Cristi, A. M. Ralli, C. Dunca. În cele din urmă, ei au fost nevoiți să cedeze. După o Împotrivire ce dura de câteva decenii, nobilimea basarabeană a fost silită să accepte revizuirea legislației locale În favoarea celei rusești. La 27 martie 1869 comisia ad-hoc Își Încheiase activitatea. Noul cod de legi locale includea o bună parte dintre legile cuprinse În
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
forme clinice de manifestare: stupoarea catatonică și agitația catatonică. Le vom prezenta în continuare. a) Stupoarea catatonică se caracterizează din punct de vedere psihopatologic prin următoarele manifestări: imobilitatea bolnavului, hipertonie musculară, păstrarea atitudinilor impuse de experimentator (flexibilitate ceroasă, catalepsie), negativism (împotrivire sau opoziție activă sau pasivă la mișcări), mutism. Stupoarea catatonică poate fi de trei feluri: - stupoarea cu flexibilitate ceroasă, negativism, imobilitate, mutism; - stupoare cu hipertonie musculară cu imobilitate, mutism, hipertonie musculară, poziții bizare; - stupoare negativistă cu imobilitate și mutism, hipertonie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
problema statutului social al bolnavului psihic. Acest „statut special” este expresia legalizată a atitudinii (rezultat al unei anumite mentalități) de „respingere” și de „izolare” a bolnavului psihic de către restul societății. În planul mentalității sociale, al Weltanschauungen-ului, nebunia apare ca o „împotrivire” ca un „act de negație” a ordinii sociale (norme, legi, cutume) dar și a puterii politice (refuzul de a se supune acestor legi). Din acest motiv, din punct de vedere social, „boala psihică” nu mai are semnificația unei „suferințe medicale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
societate, suspiciunea față de acesta nu va dispare ușor sau chiar deloc. Rezultă, din cele de mai sus, faptul că semnificația pe care statul o atribuie bolii psihice are un pronunțat caracter social-politic. Statul vede în boala psihică un act de împotrivire, o abatere de la ordinea și normele sociale, culturale, morale, religioase și juridice. Din acest motiv, statul va atribui bolnavului psihic un anumit statut care sub intenția formală a „protecției terapeutice” nu va face altceva decât să-l izoleze și să
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unde a trecut, ultimul fiind Vorcuta, de unde a și fost repatriat în țară, la începutul anului 1948. Bun povestitor, mi-a relatat cu lux de mănunte întreaga epopee a războiului, precum și lupta de rezistență în lagărele sovietice și, mai ales, împotrivirea față de constituirea celor două regimente de prizonieri: „Tudor Vladimirescu” și „Horia, Cloșca și Crișan”. Colegul meu de celulă, pe numele lui Nicolae Chivulescu, era din Târgoviște. La câteva luni de la întoarcerea din prizonierat a fost arestat, judecat și condamnat la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vede silit, „în condiții bestiale” (după propriile-i mărturii), să își încalce toate convingerile etice și estetice în „opere” comandate, concepute și amendate ideologic sub supravegherea agresivă a „culturnicilor” vremii. Futilitatea și eșecul - astăzi perfect previzibile - ale tentativelor sale de împotrivire sunt relatate, în rânduri de un intens dramatism, în Nota preliminară la Doctrina substanței (1988), opera capitală a viziunii sale filosofice, începută în preajma izbucnirii războiului și continuată, cu mari dificultăți, după încheierea acestuia: „Cazul meu e un caz particular cu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
analiza pe nivele paralele: paradigmele de creație active și concurente la un moment dat, raporturile dintre creație și conștiința critică a autorului. În fine, de un interes aparte se bucură așa-numita viață literară - grupusculele, cenaclurile, personalitățile, revistele, inerțiile și împotrivirile subterane, eșecul marilor mașinării literare ghidate de sus. O dată în plus, criticul își manifestă predispoziția pentru îmbinarea studiului stilistic și sociologic, textual și contextual. Debutul lui Marian Papahagi (Exerciții de lectură) mi-l amintește pe acela mai vechi al lui
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
1995, 24; Adrian Mihalache, Noua figură a intelectualului, LAI, 1995, 26; Ioana Pârvulescu, Ucenicul vrăjitor, RL, 1995, 31; Cornel Ungureanu, Patapievici - spectacol nonstop, O, 1995, 9; Ierunca, Semnul, 100-102; Ovidiu Nimigean, Patetica dlui Patapievici, „Timpul”, 1996, 8; George Pruteanu, Eseurile împotrivirii, „Dilema”, 1996, 173-174; Liviu Antonesei, În jurul „cazului” Patapievici, „Sfera politicii”, 1996, 40; Gheorghe Grigurcu, Gloria sus răsare, RL, 1997, 3; Borbély, Xenograme, 65-70; Ileana Ioanid, Insomniacii veacului, București, 2001, 195-217; Adrian Miroiu, Un eseu: „Omul recent”, OC, 2002, 102; Ion
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
pentru toți orbii pământului să cânt!/ Prin transparențe albe, de flaute târzii,/ Simt tot mai vag în sânge teluricul «aș vrea»,/ Prin văi de nebunie se clatină o stea”. În orizontul morții, versul din Fata Morgana păstrează, totuși, din ce în ce mai difuz, sentimentul împotrivirii în fața trecerii. SCRIERI: Tălmăciri din mine, Călărași, 1936; Fata Morgana, București, 1938. Repere bibliografice: V. I. Cataramă, „Tălmăciri din mine”, IIȘ, 1937, 1; Octav Șuluțiu, „Tălmăciri din mine”, F, 1937, 5; Ion Șiugariu, „Tălmăciri din mine”, „Decalog”, 1937, 53; Ovid
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
ocupă P. Criticul vede romanele lui Augustin Buzura, scriitor în opera căruia „nevoia de adevăr și verticalitatea conștiinței sunt imperative etice primordiale”, ca mărturii ale unui timp dramatic, ca un act de responsabilitate civică, dar și ca o formă de împotrivire la ceea ce Mircea Eliade a numit „teroarea istoriei”. Este vorba de prima generație postbelică, ce depășește atât dogmatismul proletcultist, cât și paradigma realismului socialist și instituie o adevărată renaștere spirituală în peisajul cultural autohton. Ideile expuse inițial își găsesc aplicarea
PISTOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]