6,091 matches
-
mine și Catherine se îndesa cu blândețe, pe terasament, un băiat de treisprezece ani îmbrăcat în costum de cowboy, care urmărea, fără să se oprească din mestecatul gumei, cum e urcat pe o targă ultimul dintre pasagerii taxiului. Un polițist împrăștia cu o mătură var pe cimentul mânjit de sânge de lângă mașina sport. Cu mișcări calculate, speriat parcă să nu rezolve complexa aritmetică umană a acelor răni, acesta mătura cheagurile închise la culoare spre bordura refugiului median. Din zona comercială, traversând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în spate de o limuzină guvernamentală cu șofer. În stare de șoc dar nevătămată, tânăra șoferiță în uniformă verde fu ajutată să coboare din vehicul, care-și îngropase capota în partea din spate a mașinii sport. În jurul fuzelajului zdrobit erau împrăștiate bucăți zdrențăroase de fibră de sticlă, asemănătoare unor probe stilizate abandonate într-un studio de creație vestimentară. Șoferul mașinii spor zăcea mort în cabina lui; doi pompieri și un polițist se chinuiau să-l elibereze din carcasa contorsionată a tabloului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
făcută din cioburi de sticlă, un costum cu paiete ca al unui matador mort. Apucă stâlpul parbrizului cu mâinile. Zăpăcit și zguduit de moartea cascadorului și de etichetele hainelor actriței de film - ele însele recuzite ale unei coliziuni calculate - încă împrăștiate în jurul mașinii, l-am urmat pe Vaughan printre spectatori. Acesta începu să se plimbe cu un aer absent în jurul Mercedes-ului argintiu, cu ochii fixați asupra petelor de sânge care mânjeau scaunul și tabloul de bord, examinând fiecare bucată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unui pistol de suflat vopsea. Cu sperma din mâini am însemnat comenzile zdrobite și cadranele de măsurare, definind pentru ultima oară contururile prezenței lui Vaughan pe scaunele deformate, printre ale căror cute părea să planeze amprenta feselor sale. Mi-am împrăștiat sperma pe scaun, apoi am însemnat proeminența tăioasă a coloanei de direcție, lance însângerată ițindu-se din bordul deformat. Dându-ne în spate, eu și Catherine am privit aceste vagi puncte de lichid cum scânteiază în întuneric, prima constelație a noului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
confuzie, a dezvăluit tuturor că Nicolae Ceaușescu scăpase situația de sub control. În centrul Capitalei, grupuri formate spontan manifestau împotriva lui. În cursul după-amiezii, în Piața Universității rândurile nemulțumiților au sporit considerabil; au apărut baricade. Încercările armatei și securității de a împrăștia pe manifestanți s-a lovit de hotărârea lor de a ține piept forțelor de represiune. În cursul nopții, ca urmare a intervenției blindatelor, piața a fost golită. A doua zi (22 decembrie 1989), mulțimea a blocat străzile din jurul CC-ului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
evenimente regretabile n-au putut fi date uitării mai ales de cei care au fost în mijlocul lor. Piața Universității a rămas un simbol al unirii românilor de bună credință și cu conștiință civică. Guvernanții s-au străduit din răsputeri să împrăștie această opoziție democratică și să șteargă din amintirea acestei comuniuni a unor tineri în jurul unor revendicări legitime, abătând totodată atenția opiniei publice asupra altor probleme mai puțin importante sau pe care le-au atins tot în mod superficial. Totuși s-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și avea o pereche de picioare rar întâlnite în emisfera noastră. Și în rest era mișto, corp, față. Blondă cu ochii albaștri, cum altfel. - Așa vă trebuie, a zis râzând. - Da, așa îmi trebuie, am râs și eu. Sunt cam împrăștiat. Nu bem o cafea împreună? - De ce nu? a acceptat ea. Dar să ne prezentăm mai întâi: eu sunt țarina Ecaterina Teodoroiu, dar în viața anterioară am fost Laika, poate vă aduceți aminte, cățeaua care a zburat în cosmos. - Aha, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
oraș pe Podul de Fier. Țărănci cu coșuri pe cap, de unde se ițea câte o gâscă, porci înnebuniți, care scăpau printre picioarele mulțimii, urmăriți de băieți urlând (speranța de a salva ceva de la rechizițiile militare împingea familiile de la țară să împrăștie pe cât posibil copiii și animalele, trimițându-le care-ncotro), soldați pe jos sau călări, care dezertau de la unitățile lor, sau încercau să ajungă din urmă grosul forțelor dispersate, bătrâne doamne nobile în fruntea unor cete de servitoare cu boccele, sanitari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a circuitelor. Fire multicolore macină acum pulberea de cuvinte: un un un un, de de de de, la la la la, care care care care, încolonate după frecvențele respective. Cartea este fărâmițată, dizolvată, de nerecompus, ca o dună de nisip împrăștiată de vânt În jurul unei gropi goale Când uliii încep să zboare e semn că noaptea e pe sfârșite, îmi spusese tatăl meu. Auzeam aripile grele fâlfâind în cerul întunecat și le vedeam umbra întunecând stelele verzi. Era un zbor chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
au și e inutil să le atragi atenția. Ajunseră la intrarea aleii lui și Mma Ramotswe rămase în mașină în timp ce domnul J.L.B. Matekoni deschise poarta vopsită în argintiu. Observă că pubela fusese deschisă de câini și că în jur erau împrăștiate bucăți de hârtie și alte gunoaie. Dacă o să se mute aici - dacă - lucrul acesta va înceta cât de curând. În societatea tradițională din Botswana, menținerea ordinii și a curățeniei din curte cade în sarcina femeii și, în mod clar, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ea se opri în prag și aruncă o privire înăuntru. Camera, care odinioară fusese un dormitor, avea podeaua acoperită cu ziare, păreau de-a dreptul un covor. În mijlocul pardoselii era un motor cu cilindrii la vedere, iar în jur erau împrăștiate diverse piese care fuseseră scoase din motor. — Ăsta-i un motor deosebit, îi explică domnul J.L.B. Matekoni privind-o neliniștit. Nu mai e altul ca el în toată Botswana. Într-o bună zi o să-l repar. Porniră mai departe. Următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
băiatului celui mai mare, care le primi politicos, cu ambele mâini întinse, așa cum cerea tradiția botswaneză. — Să nu-i răsfeți pe copiii ăștia, îi strigă Mma Potokwane de la fereastră. Sunt niște copii foarte răi. Copiii izbucniră în râs și se împrăștiară ca potârnichile, iar domnul J.L.B. Matekoni intră în clădire. Înăuntru îi găsi pe Mma Potokwane, pe soțul ei, un polițist pensionat, și pe două dintre educatoare. Fiecare avea o cană cu ceai și o farfurioară cu o tartă. Domnul J.L.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
afle câte ceva despre ce s-a întâmplat în urmă cu atât de mulți ani. Venise să cerceteze locul și aflase că nu era nimic, sau aproape nimic de cercetat. Era ca și cum vântul ar fi venit și ar fi șters totul, împrăștiind indiciile și acoperind cu praf urmele pașilor. Se întoarse spre Mma Potsane, care aștepta tăcută. — Mma Potsane, de unde vine vântul ăsta? Femeia își atinse obrazul într-un gest pe care Mma Ramotswe nu-l înțelese. Privirea îi pare goală, remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dimensiuni reduse, în drum spre Gaborone, zbură razant cu stăvilarului și apoi, pierzând din înălțime, pluti deasupra zonei cunoscute sub numele de Village, deasupra grupului de magazine de pe Tlokweng Road și, în final, în ultimul minut al zborului, deasupra caselor împrăștiate în savană, în apropierea pistei de aterizare. Într-una din acestea, o fetiță se uita pe fereastră. Se trezise de vreo oră, fiindcă somnul îi fusese deranjat și hotărâse să se scoale din pat și să se uite pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
va arunca cât acolo. E un băiat tare vanitos. — Înțeleg, zise domnul J.L.B. Matekoni gânditor. Băiatul era respectuos și prezentabil, dar imaginea încântătoare de mai înainte, a fiului său stând în fața service-ului Tlokweng Road Speedy Motors părea să se împrăștie ca fumul. Îi apăru o altă imagine, a băiatului îmbrăcat la costum cu cămașă albă... Nu, așa ceva e imposibil. Își terminară cumpărăturile și se îndreptau spre esplanada din spatele oficiului poștal, când îi abordă un fotograf. — Vă pot face o fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
parte fără teamă de urmări pe cei neînsemnați și timorați. Parcă dubița albă în parcarea din spatele clădirilor administrative și se uită în jurul ei. Trecea pe lângă universitate în fiecare zi și îi era cunoscută din vedere mulțimea de clădiri albe, umbrite împrăștiate de-a lungul celor câteva sute de pogoane de lângă vechiul aeroport. Totuși, nu avusese niciodată ocazia să pună piciorul acolo. Iar acum, în mijlocul mulțimii năucitoare de clădiri, fiecare cu denumirea sa impunătoare, ciudată, se simțea oarecum intimidată. Nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
înflorituri, ar fi trebuit dată jos cu dalta, cu tot cu spoturile ei, cadou de la socru-meu, inginer umblat acu’ o sută de ani prin Hamburg, „așa pentru atmosferă, mă înțelegeți...”, și-a rânjit larg, arătându-și strungăreața. De câte ori erau aprinse și împrăștiau o lumină vișinie pe cearșafuri, îmi venea să scot portofelul înainte de-a mă strecura între ele. M-au legănat câteodată reverii cu multe cadâne făcându-mi vânt cu evantaiuri multicolore, parcă din pene de struț și cozi de pasărea-paradisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
câteodată din mușuroi și să fie lumea tulbure ca apa din baltă, să n-o văd, s-o amușin. Vreau să intre-n oasele mele, acolo unde-i acum prea mult creier, vreau să fie întuneric. Când deschid ochii, să-mprăștii întunericul, să crească bezna... Dacă avea agățat de clanța ușii cartonașul celebru „Pașli, acum creez!”, era clar că e prea dus să poți lega două vorbe cu el. Nu știu cum mi-a trecut prin cap să-l caut pe Anatol, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vreunul dintre visurile sale. Împing ușa și intru. Anatol și Tavi, tânăra promisiune pe care-o luase în ultima vreme sub ocrotirea sa, lucrează în mijlocul coșmeliei la noul lor manifest. Au niște markere în mână, mai multe carioci chinezești sunt împrăștiate pe podea, lângă un carton cu resturi de pizza și mucuri de țigară, două cutii de pate turtite, și-și desenează unul altuia pe piepturile spânatice și pe brațele slăbănoage diverse inimioare străbătute de săgeți, guri căscate, penisuri neolitice, semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
legat c-o sfoară mai groasă spectatorii din primul rând între ei, a trecut sfoara și printre picioarele scaunelor, nu chiar foarte strâns, cât să se mai poată mișca puțin, pe urmă i-a pus să strângă bomboane și acadele împrăștiate pe jos. Unii s-au împiedicat , alții s-au dezlegat să ia cât mai multe. Bozo stătea în fața lor, parcă dribla mingea, cu un pătrat de ciocolată pe vârful pantofului, c-un steguleț cu secera și ciocanul... cu o coroană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Iancu... - Poate unii nu vor să rămână nimic după ei. E și de vreo zece ori mai ieftin, la asta nu te gândești? Dă din mână a lehamite. - Ei... Am văzut io într-un film că iau cutia și-o împrăștie un copchil pe bunică-sa din avion, peste tot orașul... Nici așa! Să mă toarne-n parc unde toți câinii ridică piciorul sau în vreo râpă, peste urzici? Păi dacă nu mai avem morți, nu mai avem cimitire și-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Când cineva drag pleacă dintre noi, lăsându-ne un gol în suflet, se cuvine să ne gândim, mai mult ca oricând, la cele sufletești - îmi fac intrarea. Ce este, oare, viața omului? Este ea altceva decât spuma pe care-o împrăștie vântul și-o spală apa? Este ea altceva decât mireasmă înșelătoare a florilor și a ierburilor? Nu seamănă oare cu visele străvezii din mintea noastră? Nu este ea mai ușor trecătoare decât nourii aduși de vânt? Ceea ce pare într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am zis gâtuit de frică. Nu... - O să ne muște, o să ne muște... m-a maimuțărit. Faci pe tine? Am căutat prin cutii, am dat foc la niște Flacăra vechi și la una dintre piei, am învârtit-o în aer să-mprăștii cât mai mult fum și ne-am apropiat. Viespile au început să roiască furioase, au mai căzut pe podea zbătându-se, numai în ochi dacă nu și-ar înfige acul, poți să și mori din asta. - Împielițaților, a răcnit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
creier pe jumătate albicios, pe jumătate aproape negru plutește în spuma leșioasă și-ncepe să se umfle, să se desfacă în fire. Pe urmă firele cresc, se-ngroașă la mijloc, plesnesc ca niște măciulii de mac și din ele se-mprăștie creiere-miez-de-nucă. Unele ard ca iasca. Altele aruncă tentacule de caracatiță, se-acoperă, se-nghit, se topesc. Rămâne unul singur, din care se desprind funigeii. - Chaetomium olivaceum, se-aude o voce pițigăiată. - Mycelliofora lutea! nu mă mai contrazice, știu eu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bună ziua... Ce mă așteptam s-a produs, chiștoacele-mi alunecă în poale, în vreme ce scrumul mi se prelinge pe sub guler. - Ce pisici am făcut? Domnu’... mă scuzați... Și, ca să fie plăcerea și mai mare, începe să mă scuture cu șervetul, să împrăștie și mai bine pulberea. Scot rămășița aterizată în ceașcă, fără să cred că i-a schimbat prea mult gustul poșircii. - Înseamnă că a fost tămbălău mare, arunc și eu un comentariu, mai mult să mă aflu-n treabă. - S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]