1,363 matches
-
De ce le-or fi lăsând băștinașii să crească degeaba? Mai bine le-ar tăia. Ar rămâne râul curat. Dinspre pădure veneau câteva zeci de robi și de roabe, unii tineri, cu fața neagră și dinții albi, alții cu chipurile albe împrejmuite de bărbi negre. Erau mânați cu biciul. Poverile grele din spinările lor nu-i lăsau să meargă atât de repede cât voiau slujbașii rome, care mergeau călări pe măgari îmblînziți. Slujbașii mărunți ai stăpânitorilor tuturor acestor țărișoare primiseră poruncă să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iași că satul lui, Mateuți, ca mai toate satele din Basarabia, era locuit de români. Situat la poalele unei păduri mari de stejari, rămășiță a unor codri bogați altă dată, avea mai toate casele din piatră, la fel gardurile care împrejmuiau ogrăzile și dependințele din preajmă. Pe acolo era obiceiul ca flăcăii, înainte de a se însura, să-și scoată și să-și aducă singuri piatra pentru case de la stânci, fiindcă-n partea de sud, satul se afla pe marginea unei văi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
alungându-i pe gospodari în casă, tare devreme. Lui, fiind mezinul familiei, tata îi povestea. Odată, pe înserat, împreună cu doi camarazi reușise să evadeze din lagăr. Acum regreta că nu-l întrebase mai multe despre fuga din acel loc, probabil împrejmuit cu rotocoale de sârmă ghimpată, cu foișoare de pază în care soldați nemți, rigizi și nemiloși, cu căști metalice pe cap, vegheau la orice mișcare a prizonierilor. Încercase să-și închipuie barăcile în care erau ținuți, atitudinea învingătorilor față de deținuți
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
fu întărită paza prin suplimentarea posturilor de santinelă. Consemnul era ca la observarea oricăror mișcări suspecte, să se tragă după prima somație. În apropiere era un cimitir vechi, cu cruci aplecate de vreme, și câteva monumente din piatră. Cimitirul era împrejmuit de un gard din scânduri putrede. Lângă gard era un post de santinelă, în care ajunsese la rând un tânăr din Buhuși. Soldatul avea să povestească cum, în acea seară, se speriase de moarte: - Era ceață, întuneric profund. Mi s-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cel mai adesea este o ființă incertă Între discipol și partener erotic), este de fapt o continuă provocare din partea lor: Ascultă tu un cuvînt, ascultă ce bănuiesc despre lucruri. CÎt țin hotarele ele ne-ncearcă, ne Împresoară, ne iscodesc. SÎntem Împrejmuiți de atotștiutoarele. Și nicidecum o provocare oarecare, ci una fără de care nu ne putem cunoaște pe deplin, cu adîncimile care ne Întemeiază și aspirațiile care ne Înaripează: Ne sînt acoperite viața și patima. Lucrurile Însă, ele ne știu. Ia aminte
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
valori. Tonul este, dintru început, brutal contestatar și voluntar ireverențios: Ne tutelează și ne boscorodește o generație în care nimeni n-a gândit cu adevărat. În capul lor domnește golul etern și iritant, mascat cu o vitrină de împrumut și împrejmuit de colbul vechimii, al neaerisirii din casele părăsite"165. E evidentă atitudinea de frondă, dublată de o pătimașă gesticulație retorică și o mare încărcătură emoțională în acest manifest revendicat astăzi, și de publicistica literară și de istoria ideilor politice. Un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
salubrizarea lor. Unii asigură managementul integrat al deșeurilor, alții aruncă gunoiul pe marginea drumurilor, în râuri... În 2000, din 13 400 orașe și sate românești, beneficiau de avantajele serviciilor de salubrizare doar 263318. Multe gropi de gunoi 319 nu sunt împrejmuite, nu au sistem de drenare și colectare a scurgerilor și infiltrațiilor, fiind surse de poluare, focare de infecție. Pe locul unor foste CAP-uri mai există materiale stocate în condiții necorespunzătoare, în locuri nesupravegheate, "lăsate de izbeliște"320. Există legi
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de alta, la căderea Troiei. Nici moartea lui Ahile, nici căderea Troiei nu fac parte din structura tragică a Iliadei. Amândouă evenimentele sunt narate, succint, în Odiseea. Lumea Iliadei Lumea epopeii este o întindere uriașă de pământuri și de mări împrejmuite de marele fluviu circular Ocean. Uscatul este, ca orice uscat, făcut din câmpii, din munți și din văi, brăzdat de râuri. În adâncul pământului se află regnul de umbră al lui Hades, Infernul, iar dedesubtul acestuia, Tartarul. Mările, înspumatele și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
stins sau mohorât. O lume și un timp fără alte relicve decât câteva morminte de eroi. Cercul strâns al epopeii este plin de durere și de moarte, dar acestea, oricât ne-ar spune despre omenesc, sunt întâmplare trecătoare și sunt împrejmuite de statornicia fără soroc a lumii care le cuprinde și le tăgăduiește. Unul dintre cele mai războinice și crude poeme, Iliada este, într-un fel esențial și latent, un imn adus bucuriei. Bucuria însăși a manifestării puterii și agerimii în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
evanescent: dragostea ei pentru Hector. Hector însuși nu i-a vorbit vreodată cu asprime și o apăra de vorbele dușmănoase ale celor din jurul ei. S-a instituit astfel între ei, fără vorbe, o intimitate care, neumbrită de nici o vină și împrejmuită de suferință, are o adâncime pe care Homer a simțit-o. Iar 64 la mormântul lui Hector l-au plâns, tânguindu-se, cernite: Andromaca, soția lui mult iubită, bătrâna regină Hecabe, mama lui, și această cumnată aducătoare de urgie și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
talazurile, și cu adâncul de sub negrele înfiorări; și toate apele pământului, de la izvoare și fântâni adânci, până la marile râuri care curg puternic spre mare 110 cu ape bogate și vârtejuri de argint și până la marele fluviu de obârșie, Oceanul, care împrejmuie lumea și curge sub stele, cu ape adânci. În asemenea viziuni violența își găsește pentru o clipă înseninare și odihnă, departe de zbucium. Cuvântul „departe“ (telothi, telothen) e rostit de Ahile mai adesea decât de toți ceilalți și cu un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de alta, la căderea Troiei. Nici moartea lui Ahile, nici căderea Troiei nu fac parte din structura tragică a Iliadei. Amândouă evenimentele sunt narate, succint, în Odiseea. Lumea Iliadei Lumea epopeii este o întindere uriașă de pământuri și de mări împrejmuite de marele fluviu circular Ocean. Uscatul este, ca orice uscat, făcut din câmpii, din munți și din văi, brăzdat de râuri. În adâncul pământului se află regnul de umbră al lui Hades, Infernul, iar dedesubtul acestuia, Tartarul. Mările, înspumatele și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
stins sau mohorât. O lume și un timp fără alte relicve decât câteva morminte de eroi. Cercul strâns al epopeii este plin de durere și de moarte, dar acestea, oricât ne-ar spune despre omenesc, sunt întâmplare trecătoare și sunt împrejmuite de statornicia fără soroc a lumii care le cuprinde și le tăgăduiește. Unul dintre cele mai războinice și crude poeme, Iliada este, într-un fel esențial și latent, un imn adus bucuriei. Bucuria însăși a manifestării puterii și agerimii în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
evanescent: dragostea ei pentru Hector. Hector însuși nu i-a vorbit vreodată cu asprime și o apăra de vorbele dușmănoase ale celor din jurul ei. S-a instituit astfel între ei, fără vorbe, o intimitate care, neumbrită de nici o vină și împrejmuită de suferință, are o adâncime pe care Homer a simțit-o. Iar la mormântul lui Hector l-au plâns, tânguindu-se, cernite: Andromaca, soția lui mult iubită, bătrâna regină Hecabe, mama lui, și această cumnată aducătoare de urgie și de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
simte talazurile, și cu adâncul de sub negrele înfiorări; și toate apele pământului, de la izvoare și fântâni adânci, până la marile râuri care curg puternic spre mare cu ape bogate și vârtejuri de argint și până la marele fluviu de obârșie, Oceanul, care împrejmuie lumea și curge sub stele, cu ape adânci. În asemenea viziuni violența își găsește pentru o clipă înseninare și odihnă, departe de zbucium. Cuvântul „departe“ (telothi, telothen) e rostit de Ahile mai adesea decât de toți ceilalți și cu un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
crud și viu, după ce mai întâi i-a rupt urechile și a stors pe el puțină lămâie"21, Algazy "este un bătrân simpatic, știrb, zâmbitor și cu barba rasă și mătăsoasă, frumos așezată pe un grătar înșurubat sub bărbie și împrejmuit cu sârmă ghimpată..."22, Cotadi "este scurt și pântecos, cu musculatura proeminentă, cu picioarele îndoite de două ori în afară și o dată înăuntru și veșnic neras"23, eroul din După furtună "ajunse, fără să știe, lângă cripta învechită și roasă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o să mă simt mai bine. Capitolul 36tc "Capitolul 36" D arcey nu știa câți oameni aveau să apară la barul Excise vineri-seara, în ultima ei săptămână la Dublin. Formulase o invitație generală și îi rugase pe cei din local să împrejmuiască spațiul alocat angajaților de la InvestorCorp; se temea totuși că vor veni prea puțini oameni și că spațiul rezervat avea să arate cam pustiu. Cu toate acestea, pe la ora opt, barul gemea de lume, iar ea își dădu seama că trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu mai recunosc în jurul meu aproape nimic din ce-am lăsat aici astă-toamnă, părintele stareț ocupat cu muncitorii la construcția noii case de oaspeți, jos la izvor un monument impozant, o cruce de marmură și-n jurul ei plantate flori, împrejmuite de un gard de fier vopsit verde, izvorul nu mai curge decât pe sub pământ, firicelul de apă care mai iese la suprafață pe sub pietre se risipește sărăcăcios la vale, piatra de deasupra pe care curgea în cascade apa e uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zilei. Fritzie îl bătu ușurel pe umeri. — Unde, domnule amiral? Mexicanul bătu din călcâie și lătră: — Estación, vamanos! O luă înaintea noastră, luă colțul, intră pe o alee plină clinici de boli venerice și ne arătă o baracă din cărămizi, împrejmuită cu sârmă ghimpată. Fritzie îi dădu un dolar: Mexicanul salută ca Mussolini și se făcu nevăzut. Am luat-o cu pași mari spre secție, silindu-mă să nu alerg. Ușa era flancată de jandarmi cu puști automate. Le-am arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În stradă până când claxonul unei mașini Îi făcu să sară În sus. Mașina de patrulă făcu și câteva semnale cu farurile. Logan și agentul mahmur ridicară mâna În semn de scuză și o luară spre colțul clădirii. Dincolo de gardul care Împrejmuia clădirea, demonstranții deja se adunau, pregătindu-și pancartele și bannerele, disperați după o șansă cât de mică să-l zărească măcar puțin pe Gerald Cleaver. Și să-l atârne de cel mai apropiat stâlp. Tipul Al Dracu’ De Nervos Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care înroșiră cerul în jurul mausoleului. Gândindu-se la el însuși în termeni eterni cu patruzeci și doi de ani înainte de a muri, Augustus ridicase mausoleul întru gloria sa. Le sugerase arhitecților să construiască un tumul circular solemn, acoperit de marmură, împrejmuit de copaci și plante veșnic verzi, în vârful căruia, la o înălțime de patruzeci de metri, strălucea statuia lui divinizată. Din familia lui, mulți ajunseseră în mausoleu, mare parte dintre ie despărțiți în urma unei morți violente chiar înaintea lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întregul teritoriu, din Mauritania până în Arabia, din Hiberia până în Syria, din Sicilia până în Germania, de-a lungul celor mai bine de cincizeci de mii de mile romane, cât măsurau pe atunci drumurile imperiului, se întindea o rețea de turnuri pătrate, împrejmuite de ziduri, ca acelea din castrul de pe Rhenus unde își petrecuse copilăria. Un soi de faruri terestre, cu balcoane acoperite. De acolo se transmiteau ziua semnale de fum, iar noaptea semnale de foc, cu durate și repetări prestabilite, către alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
văzut-o arzând. Vâslele ei erau atât de lungi și de subțiri, încât, atunci când se ridicau deasupra apei, păreau aripile unor pescăruși. Napolitanul Euthymius, genialul inginer naval cu chipul ars de soarele din Misenum, contempla lacul și colinele care îl împrejmuiau. Spuse: — Un templu pe apă... Tot învârtea în mână micul lui codex, carnețelul de papyrus, privindu-l pe Împărat: — În mintea mea, Augustus, se naște o idee. Nu voi face un templu de lemn. Pe apa asta voi construi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
luminată natural și, când deschise ușa glisantă din sticlă, îi apăru în fața ochilor cel mai primitor spațiu exterior pe care îl văzuse vreodată. Curtea din spate era mai degrabă o oază în mijlocul pădurii. Stejari și arțari uriași ca niște turnuri împrejmuiau zona acoperită de un covor de iarbă verde ademenitoare, dar nu prea îngrijită. O mică piscină din gunite — atât de mică încât puteai numai să stai în ea ca într-un bazin cu apă caldă — era flancată de două șezlonguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
am simțit că iau foc. Casa de la mare era o construcție din anii ’50, joasă și pătrată, fără nici o frumusețe aparentă. O iasomie își revărsa parfumul amețitor peste pergola din fața bucătăriei, lângă un palmier înalt. În rest, grădina era aridă, împrejmuită de un gard din fier forjat, făcut din niște mici sulițe ruginite din cauza aerului sărat. Poarta, care la cea mai mică adiere de vânt scârțâia, scoțând un sunet identic cu acela al pescărușilor speriați de vremea rea, se deschidea direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]