1,000 matches
-
moarte sunt ceea ce sunt deja și pot să tacă din gură împăcate. Oamenii sunt cei mai răi. Vin peste el cu vorbele lor. Mai rău decât greierii într-o noapte caldă. Sau broaștele, mai mult sau mai puțin. Auzi cum împroașcă. Ascultă păsările alea. Dar păsările pot fi și mai gălăgioase. Așa-i spusese mama lui. Cu cât mai mici, cu atât mai zgomotoase. Gândește-te la vânt: toată larma aia, care nu se duce nicăieri pentru nimic fără motiv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
afară din cameră, în timp ce ei încearcă să-l ia la bun-simț. Dar el s-a săturat de bun-simț. Toți trei țipă unii la alții când Barbara apare de nicăieri. Ce s-a întâmplat? întreabă ea. Și atunci el începe să împroaște. S-a săturat de toate astea. S-a săturat să fie ținut în rezervorul ăsta. S-a săturat de înșelătorie, de toată lumea care se preface că totul e perfect normal. S-a săturat de întrebări-capcană fără răspuns și de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chiar sub aparența reprezentației ei fără cusur. — Da. Se pare că sunt legat de ea. Îmi aduce aminte de mine. Ar fi fost totuna dacă ar fi pălmuit-o. — Nu înțeleg. Noi doi. Își apăsă orbitele cu palma până când pleoapele împroșcară cu roșu și verde. Are ea ceva care se leagă. Asta trebuie să înțeleg. — Vrei să spui că nu-i ceva fizic? Că e mai... Și atunci, ceva ce încercase să-i spună lui Karin Schluter, un lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lentă și puternică În trupurile lor, o putere distrugătoare În palmele lor? Apoi Garfield, Arthur, Harrison și Hayes au plecat la război și fiecare din ei a ajuns colonel sau general. Toți și-au lăsat barbă: au văzut sîngele aprins Împroșcat pe frunze și au auzit cum soldații vorbesc despre mîncare și despre femei.. Au luptat În praful strălucitor pentru menținerea unui cap de pod În locuri numite Moara lui Wilson sau Drumul lui Spangler, iar soldații lor s-au tîrÎt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de vreascuri, iar cu fiecare cîmpie, cu fiecare viroagă, povîrniș sau vad, pămîntul Înainta Într-o zvîrcolire brutală, dulce, nesfîrșită. Atunci Garfield, Arthur, Harrison și Hayes au stat o clipă nemișcați la capătul podului, au privit la amiază sîngele aprins Împroșcat pe grîul călcat În picioare, au ascultat tăcerea tainică a amurgului În cîmpul peste care trecuseră vijelios În zori mii de cizme, au privit tufișurile de la hotarul cîmpiei plecate spre drumul prăfos, peticele dezordonate de iarbă aspră și de margarete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un ultim avertisment căruia nu i-am dat nici o atenție, iar vocea ei s-a pierdut aproape imediat în murmurul vocilor din jurul meu. O mulțime de copii, unii în costum de baie, dar cei mai mulți în cămășuțe și lenjerie de corp împroșcau cu apă în jur ori mișunau pe plajă. Fețe surîzătoare, picioare subțiratice, burți, umeri, piei albe și roz și roșii și maronii și peste toate o ploaie de stropi de apă și sclipiri de soare, un văl strălucitor de voie
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
noastre corpuri și lipsa de coordonare a acestora cu celelalte. Din cînd în cînd, cîte un val înalt pătrundea în barcă. Picioarele mi se udaseră de tot în pantofii mei noi de tenis, puloverul se îmbibase cu apă, iar apa împroșcată peste mîinile mele făcea să-mi fie și mai greu să împiedic lemnul să-mi fugă dintre degete. Simțeam cum nesiguranța în propriile-mi puteri începea să sape și am încercat să înăbuș forțat sentimentul, aplecîndu-mă mai tare către vîsla
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pasul cu acțiunile mele. Trupul îmi era cu un pas înaintea minții, preluase comanda și se aruncase în competiție cu energie nebunească și disipată. Cu coada ochiului am văzut nu o intrare și o ieșire suple, ci fîntîni arteziene care împroșcau ori de cîte ori lama vîslei reteza valurile. Îngrozit, am realizat, de asemenea, că uitasem să țin socoteala, și așa am început să număr cele douăzeci de bătăi puternice dintr-un punct oarecare, și am adăugat zece, apoi alte zece
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pus jos. Rămaseră în întuneric, răsuflînd din greu; apoi, domnul Thaw spuse cu o voce stinsă, pe care Thaw nu o recunoscu: — Cred că-ți închipui cît ne-ai speriat? Urmă un sunet ascuțit și un pocnet, și Thaw fu împroșcat în obraz cu bulgări de noroi. A doua zi dimineață, de la fereastra camerei de zi văzu o groapă în trotuarul de vizavi. Lovitura răspîndise funingine pe podeaua camerei de zi, iar doamna Thaw o curăța, oprindu-se din cînd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cealaltă. între rădăcini mișunau insecte, viermi și crustacee minuscule: lucruri îmbîrligate cu ace și clești, burdufe cu guri tari și vorace, viețuitoare cu picioarele din spate tari și ochi și organe de pipăit multiple, toate săpînd înverșunate găuri, depunîndu-și ouăle, împroșcînd veninuri spre plante și unele spre celălalte. în decăderea grădinii, vedea ceva asemănător cu propriile lui fantezii maligne. își trase convulsiv celălalt pantof, se dezbrăcă și se vîrî în pat. Domnișoara Maclaglan îi aduse o sticlă cu apă fierbinte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sînt închise. — Aici lipsește un grilaj. Haide. O s-o luăm pe scurtătură. O ajută să treacă prin spărtura îngustă și coborîră spre chei, pe partea cealaltă. Sub picioarele lor foșneau frunzele. Traversară pajiști moi și dădură ocol unei arteziene care împroșca apă printre corpurile îndesate ale păduceilor. Două lebede licărinde lipăiau aproape adormite în apa neagră a iazului decorativ și auziră gîgîitul somnolent al unei gîște de pe insula din mijloc. Peste Kelvin era un pod cu candelabre metalice neaprinse la capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că nu mai e drum de întoarcere. — N-are rost să tot clocești, Duncan. Lumina asta o să dispară peste trei-patru ore. Haide să facem schițe. — Nu. McAlpin plecă și, după războiul civil, Thaw deveni șeful comitetului de reconstrucție. Artezienele te împroșcau cu apă, iar copacii creșteau pe fostele locuri ale băncilor. în curțile din spate au fost puse bănci și jocuri de dame în aer pentru bătrîni, mici lacuri pentru bălăcit și tunele de nisip pentru copiii mici și spălătorii non-profit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu-l șochează, dar plaja coboară abrupt, și următorul, care e mai mare și apare din senin, îl lovește direct în piept, îl saltă pe el și-l poartă înapoi pe pietrele lunecoase, în apa de cîțiva centimetri. Se ridică împroșcînd cu apă, iar cămașa i se lipsește și-i scîrțîie pe piele. Rîzînd cu furie, o scoate și pornește din nou cu pași mari strigînd: — Nu poți scăpa de mine! își pleacă fruntea în valurile care-l lovesc, se luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apa era de șaizeci de centimetri și curgea repede de-a curmezișul ca un pîrîu. Trecu prin ea pînă ajunse la benzi mai uscate. Singurul vehicul pe care-l văzu fu un jeep militar care luă șuierînd o curbă și, împroșcînd cu apă în arce sfîrîitoare, se opri lîngă el. — Vino aici! strigă o voce repezită. Am pușcă, așa că nu-i de glumă. Lanark se apropie. Un grăsan în uniformă de colonel stătea lîngă șofer. Grăsanul zise: — Cîți sînteți aici? Unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
direcția orașului. În ziua aceea, în mlaștini, se întorceau ultimele berze. II Orașul 1. Când am ajuns la porțile orașului, ploua ca acum, adică turna cu găleata, rochia lungă a Zenobiei se târa greoaie prin noroi, încălțămintea ei de papură împroșca în dreapta și în stânga deși ea călca atât de ușor, abia dacă atingea solul; cât despre Dragoș, șuvoaiele de apă i se scurgeau de pe căciula udă peste pletele ude, peste cămașa udă, până la opincile umflate și moi; eu, unul, îmi storceam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se uită pe gaura cheii. Acum se află probabil într-o perioadă de spleen. O crimă e o chestie! Melania Lupu își încleștă degetele. ― Domnule Matei, vă rog, nu trebuie... Sîntem și așa destul de necăjiți. ― Își închipuie că, dacă ne împroașcă cu noroi, e deștept, spuse înfundat Grigore Popa. Cretin! Sculptorul își miji ochii: ― Trece-mă pe listă! Se ridică amenințător: Unul din voi l-a ucis pe Panaitescu. ― Tu! Tu! reuși să exclame Valerica Scurtu. Bătrânul ridică sprîncenele: ― Chiar! De ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
paralizia instantanee. Fără reflexe musculare care să declanșeze vreo bombă sinucigașă, fără secundele finale de viață în care suspectul ar putea apăsa pe trăgaci. Bodyguarzii văzută țeasta căruntă a lui Shimon Guttman crăpându-se ca un pepene, creierii și sângele împroșcând lumea din jur. În câteva secunde, premierul fu expediat de pe scenă, înconjurat de oameni de pază care-l împingeau spre o mașină. Mulțimea, care cu jumătate de minut înainte aplauda și aclama, era acum zguduită de panică. Se auzeau țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
umbrele lor uriașe, proiectate pe pereți, mărite chiar de lanterna sa. Fără să ezite, Ziad ținti cu pistolul său Jericho și trimise un glonț de nouă milimetri prin sticlă, direct în capul bărbatului. Zgomotul sticlei spulberate și al creierului bărbatului împroșcând totul în jur determinară o schimbare imediată de tactică. Scopul lui nu mai era acum să găsească obiectul, ci să mascheze intențiile misiunii. Ziad intră din nou în birou și, renunțând la meticuloasele lui verificări, întorcea acum locul cu susul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se apropiară, apucând-o fiecare de câte un braț. O ridicară pe Maggie din scaun și, atenți să-și sincronizeze mișcările, făcură aceleași gesturi, răsucindu-i brațele până când i le lipiră de spate: o mișcare Nelson completă. Urlă de durere, împroșcând un jet de salivă în cameră. Asta nu-i făcu pe bărbați decât să o tragă mai tare de încheieturi pentru a-i ridica brațele și mai sus. În partea dreaptă, simțea tensiunea din articulație, în locul în care brațul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Firmele de neon se aprindeau și se stingeau intermitent, oglindindu-se pe străzile umezite de ceața deasă care se lăsase de ceva timp. Taxiurile care aduceau primii clienți ai serii, turiști din vestul mijlociu și participanți la congrese, se auzeau împroșcând apa de prin bălți deoparte în amurgul rece. În bar mai intraseră câțiva clienți, un bărbat care își trecea degetele peste un formular de curse, o blondă prost dispusă care părea să aibă o anumită legătură cu barul și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
când ajungi acolo. Chiar îți închipui că mama mă va crede dacă îi voi spune că un bătrân m-a amenințat cu o furculiță și mi-a luat banii? N-am de gând să mă mai las prădat, ripostă bătrânul, împroșcându-l pe Ignatius cu salivă. Asta ți se-ntâmplă în negustoria cu crenvurști. Cu asta se aleg tot timpul vânzătorii de crenvurști și cei de la stațiile de benzină. Jafuri și tâlhării! Nimeni nu respectă un vânzător de crenvurști. — Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui, gândește-te! Să vândă cârnați afară pe stradă, în plină zi. — Și ce i-ai spus, fetițo? — N-am apucat să-i spun nimic. Până să deschid eu gura a și fugit în baie. Încă mai e-nchis acolo. Împroașcă apă peste tot. — Așteaptă un minut, Irene. Unu’ dintre nepoții mei mici e azi la mine. Mi l-a lăsat pentru toată ziua, spuse Santa și începu să țipe la cineva de lângă ca. Pleacă dracului de lângă sobă, Charmaine, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stricat mașina, m-a enervat așa de tare stând acolo pe bancheta din spate. — O, nu, spuse domnul Robichaux. Dacă nu pot suferi ceva e un om care nu știe de glumă și nu știe să piardă. Dacă cineva mă-mproașcă cu noroi, continuă Santa, încerc să-i întind cel’lalt obraz. Știi ce vrau să spun. Așa trebe să fac-un creștin. N-am dreptate, Irene? — Sigur că ai, dragă, o asigură doamna Reilly, cam cu jumătate de gură. Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să treacă printr-un cartier de-al lor, într-una din nopțile următoare, ca să mai arunce în ei cu ouă. El și prietenii săi nu mai făcuseră așa ceva de mult. Mergeau cu mașina puternică a vreunuia dintre ei și-i împroșcau pe toți negrii destul de tâmpiți ca să stea afară pe trotuar. Dar să se gândească mai bine la problema depozitării. Autobuzul traversă Câmpiile Elizee, înainte ca lui George să-i vină ideea. Asta era! Stătuse tot timpul sub nasul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Cartier, printre care nu părea deosebit de ciudat. Își făcea loc prin mulțimea de pe trotuarul îngust izbind oamenii cu legănatul șoldurilor și făcându-i să se dea la o parte. Când va citi Myrna despre domnișoara O’Hara, de uimire va împroșca scrisoarea cu cafeaua ei espresso. Pe când traversa pe partea cealaltă, unde se afla Bucuria Nopții, îl auzi pe negrul cel aiurit strigând: — Hei! Veniț’năuntru s-o vedeți pe don’șoara Harla O’Horror dan-sân’ cu animalu’ ei. Garantat sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]