6,395 matches
-
manipulat. Guvernul n-ar fi permis o condamnare. A fost pur și simplu o prostie din partea lui Czinner să depună mărturie. — O prostie? Interesul lui politicos o scoase din sărite. Evident c-ați auzit de Czinner. Au Încercat să-l Împuște cu o săptămână Înainte, când stătea la o cafenea. A fost liderul social-democraților. Le-a dat un atu depunând mărturie Împotriva lui Kamnetz. Aveau mandat de arestare pe numele lui pentru mărturie mincinoasă cu douăsprezece ore Înainte de-a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
preluă din mers acuzația: — Mărturisesc. Nu Anna este motivul pentru care am venit. Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber, și făcu un gest cu mâna stângă spre seif. Herr Kolber se Întoarse, cu revolverul ațintit spre podea, iar Josef Îl Împușcă de două ori la rădăcina spinării. Anna Își duse mâna la gât și Începu să țipe, Întorcând privirile de la trupul victimei. Herr Kolber căzuse În genunchi, atingând cu fruntea podeaua. Se mai zvârcoli o dată Între cele două Împușcături, iar trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un moment critic, se gândi Josef, privind afară, la zăpada care se așeza, În troiene, atunci când doctorul a remarcat că bagajul lui fusese mișcat de la loc. Aveam degetul pe sfoară. Dacă ar fi Încercat să cheme conductorul, l-aș fi Împușcat În stomac Înainte de-a fi putut scoate un cuvânt. Josef râse iar Încântat, simțind cum revolverul i se freacă ușor de urma dureroasă din dreptul genunchiului. I-aș fi vărsat mațele imediat. Partea a patra Subotica 1. Aparatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înălțimi deasupra lui. Era amanta unui om bogat, iar el era un simplu muncitor. Când, până la urmă, luă notă de prezența lui, o făcu plină de dispreț: — Presupun că veți merge la pușcărie. Cred mai degrabă că or să mă-mpuște, spuse el. Ea Îl privi uluită, uitând de diferența de clasă dintre ei: — De ce? El zâmbi, nu fără o undă de mândrie: — Se tem. În Anglia, spuse ea, Îi lasă pe „roșii“ să vorbească cât vor. Poliția stă-n jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Se Întoarse la soba rece și le făcu semn să se adune În jurul lui. — Broasca asta, le spuse el cu voce scăzută, e o nimica toată. Dacă Îl facem pe unul din soldați să plece undeva, putem fugi. — Veți fi Împușcați, spuse doctorul Czinner. — Nu ne pot Împușca pe toți trei deodată, Îi răspunse Grünlich. Văzându-i că tac, le vându două ponturi: — Întunericul. Zăpada. Apoi se opri, așteptând decizia lor. Mintea lui lucra ca o mașină bine unsă. El va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
făcu semn să se adune În jurul lui. — Broasca asta, le spuse el cu voce scăzută, e o nimica toată. Dacă Îl facem pe unul din soldați să plece undeva, putem fugi. — Veți fi Împușcați, spuse doctorul Czinner. — Nu ne pot Împușca pe toți trei deodată, Îi răspunse Grünlich. Văzându-i că tac, le vându două ponturi: — Întunericul. Zăpada. Apoi se opri, așteptând decizia lor. Mintea lui lucra ca o mașină bine unsă. El va fi primul care va ieși pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dată, Czinner cântărea dimensiunea acestui al doilea eșec. Știa că e pe moarte. Fusese adus În simțiri de atingerea rece de pe limbă și, după o clipă de perplexitate, Își aminti tot ce se petrecuse. Putea spune În ce loc fusese Împușcat după durerea pe care o simțea. Era conștient de propria febră și de hemoragia ascunsă și fatală de dinăuntru. Pentru o clipă, se gândi că ar fi de datoria lui să-și șteargă zăpada de pe buze, apoi Își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îndreptându-se spre casa scării. M-am luat repede după ea. Când ajunse În capul scărilor, se opri sub elicopterul imens. Se uită În sus, apoi Își făcu de două ori semnul crucii. —Mărite Doamne, când ajung acasă și mă Împușc diseară, se rugă ea, te rog să nu mă Învii din morți În Ziua Judecății de Apoi. —Marci, liniștește-te, nu face vreo prostie, i-am spus, prinzând-o de mână. — O să-l omor. Cum Îl chema pe avocatul Ivanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aude de cultură, îi vine să scoată pistolul. Pentru standartenführerul Pruteanu, cultura e pistolul. Un pistol-mitralieră. Îl și văd citind în rafale din Gabriel Liiceanu, cel care l-a numit „arheul Pruteanu”, unui grup de intelighenți care urmează să fie împușcați în ceafă. Înțeleg, în sfârșit, de ce beciurile Gestapoului erau numite secția culturală. Pruteanu e o specie deosebită de traseist. Cu o determinare paranoidă, de alchimist al fecalei, ține să-și transforme, în ochii cui stă să-l privească, curvăsăria în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
roșie. „Dacă dictatura naște genii și sentiment național, atunci să mai vină o dictatură.” Am retranscris fraza pentru a mă convinge că n-am halucinații. Va să zică trebuie să moară oamenii de foame și frig sau în temniță, sau să fie împușcați pentru ca Crapul Gonflabil (căci de el și numai de el e vorba în substantivul „genii”Ă să-și scrie cărțile și să ne umplem de sentiment național. Milioane de destine omenești trebuie strivite în malaxorul totalitar ca să-i iasă Crapului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
o dată altfel, razele astrului mort parcă pătrund prin ei... Grace mai spune doar atât: „Ei omorâți-i copiii pe rând și spuneți-i că vă opriți dacă e în stare să nu plângă. Îi datorez asta”. Iar pe Tom îl împușcă în cap cu mâna ei. Rămâne în viață doar câinele Moise, ca un remember pentru acel „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” de dinaintea creștinismului. A întoarce și obrazul celălalt nu mi s-a părut niciodată un gest moral în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
veni niciodată să se așeze pe o băncuță de unde să-mi urmărească jocul stingher de copil care nu a împlinit trei ani, de copil care nu știe că strada e un loc plin de ființe ciudate care se aleargă, se împușcă și joacă fotbal, ființe ca și tine și tocmai de-asta atât de vrăjitorești și de misterioase (ca și cum ai crede despre ceilalți că sunt un fel de oglindă a ta și dintr-odată descoperi că nu e câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Micul Spirit, un zeu amero-indian preșcolar), capabil să-l reînvie cu puteri înzecite pe Gioe Limonadă. Sunt fericit să aflu că, în apartamentul 40, soldățeii cu fețe palide nu ucideau copii și bătrâni, nu violau femei, fetițe și capre, nu împușcau lupi care dansaseră cu Kevin Costner, nu incendiau corturi și nu masacrau bizoni (și nu că n-ar fi putut s-o facă, dar degetele divine îi împingeau mereu în situații complicate, în râpe cețoase, în trecători, în grohotișuri, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-mi era. Și nici nu mă durea. Și chiar mi-a fost simplu să mă smucesc din mâinile ei de ochelaristă urâtă și de aragaz cu patru ochi. De brontozaură. De sisi și nebună. De cum o cheamă, soarbe-zeamă, de cum o împușcă, cu gălușcă. Și să-i scot limba. Așa. Ca să nu se mai bage niciodată unde nu-i fierbe oala. În certurile fraților de cruce. Habar n-avea ea că exista o cruce în care am văzut-o trăgându-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Forester. Pe coridor mirosea puternic a cloroform. „Ce dorești, Johns?“ Îl Întrebase furios doctorul, care părea tare nervos. Iar Johns, care Încă mai credea În puritatea fanaticului doctor, socotindu-l doar indus În eroare, văzuse o singură soluție: să-l Împuște! Zărind apoi sus pe scară mutra vicleană și umerii diformi ai lui Poole, trăsese și În el, cu o furie sporită de sentimentul că ajunsese prea tîrziu ca să-l mai salveze pe Stone. După aceea, apăruseră, firește, polițiștii. Johns le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la curent pe domnul Prentice, avea convingerea intimă că prin firul de telefon Îi va parveni un mesaj important, că va auzi glasul diabolic al aceluia care provocase moartea atîtor oameni - sărmanul Stone asfixiat În „Pavilionul special“, Forester și Poole Împușcați pe scară, Cost cu beregata tăiată, Johns... Era, totuși, puțin probabil ca o asemenea organizație să fie În stare să-și compromită scopurile, printr-un glas oarecare care-ar fi spus, bunăoară: „Aici Banca Westminster“... Își aminti, deodată, că domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Hilfe izbucni Într-un rîs isteric, plin de ură. — Îți ofeream o șansă, zise el. Dacă mi-ai fi dat revolverul, mi-ar fi fost poate milă de dumneata. Ți-aș fi fost, oricum, recunoscător. Poate că m-aș fi Împușcat... Pe cînd acum..., acum o să-ți spun pe gratis! Și scutură din cap uitîndu-se În oglinda de la toaletă. — Nu vreau să aud nimic! exclamă Rowe depărtîndu-se. În clipa aceea văzu un omuleț cu o pălărie ponosită trasă peste urechi, coborînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de a o apăra cu orice preț. Anna l-ar fi vrut inocent și fericit... ea Îl iubise pe Digby... Iar Rowe trebuia neapărat să-i ofere ceea ce voia ea. — Fratele tău a murit, Îi spuse el Încet. S-a Împușcat. Expresia feței ei rămase neschimbată, ca și cum faptul acesta n-ar fi avut nici o importanță pentru ea: tot amestecul acela de violență, cruzime și tinerețe dispăruse fără ca ea să-i acorde măcar o clipă de atenție. Ce ți-a spus? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sau din interiorul statului român. Doar nu există teroriști preocupați de soarta altor țări pentru a se implica activ. S-au descoperit câteva locuri unde armele erau îndreptate asupra mulțimii și puteau să tragă automat. Au existat lunetiști care au împușcat demonstranți numai în cap. Misterul lor însă nu a fost elucidat nici până astăzi de către guvernanți. Cine a angajat acești mercenari și le-a dat ordin să tragă, nu se știe. Bănuim doar că ar putea fi trupele speciale ale
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
între ochi. Mă privi uimit. - Dar... de ce? Mor! zise și căzu la pământ fără suflare. - Chiar așa, de ce? mă întrebă Alin trist. Nici Luca nu părea prea mulțumit de fapta mea. - Faimă, am răspuns visător. - Faimă? Pentru ce? Că ai împușcat un urs care-și băgase pistolul la loc în blană? - Nu. Am împușcat un urs care atacase un pui de căprioară. - ??? - Avem filmul, nu? Mai tragem niște cadre, căprioara sângerândă, fetele țipând - și montăm filmul așa încât să reiasă că ursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fără suflare. - Chiar așa, de ce? mă întrebă Alin trist. Nici Luca nu părea prea mulțumit de fapta mea. - Faimă, am răspuns visător. - Faimă? Pentru ce? Că ai împușcat un urs care-și băgase pistolul la loc în blană? - Nu. Am împușcat un urs care atacase un pui de căprioară. - ??? - Avem filmul, nu? Mai tragem niște cadre, căprioara sângerândă, fetele țipând - și montăm filmul așa încât să reiasă că ursul încercase să omoare căprioara și noi am salvat-o. Merge, nu? E credibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în UE, vom ataca Ucraina și elibera Transnistria de ruși. - Auzi, zise Luca, profitând de un moment de tăcere, de fapt toată povestea asta cu politica, Ucraina, salvarea căprioarei, astea le-ai inventat pe loc, nu? Pe urs l-ai împușcat din cu totul alte motive, nici ție cunoscute. Greșesc? - Meh, piu, groh, am râs eu. - Adică am dreptate? - Hr, mh, pîc, da... - Foarte rău, zise Alin. Foarte, foarte rău. Ursul era simpatic. Dar ideea cu filmul e bună... - Da, aprobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mătase cu fir de aur. 21-22 august 2004 UIMITOAREA AVENTURĂ A LUI GIAN-GIACOMO REPTIGLI Era ora 5 dimineața când la radio fu transmisă următoarea știre: „Radu Mâzgâlici, un sul de carton condamnat la moarte pentru incultură, a evadat din pușcărie împușcând 34 de paznici“. Gândacul de Colorado Gian-Giacomo Reptigli, tetraciclist din tată-n fiu, încarcă cu muci mitraliera cu muci și porni la vânătoare. Era cel mai mișto vânător de evadați cu putință: în afară de susnumita mitralieră, mai poseda un bibelou grecesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul din mâna lui Mâzgâlici și mirosindu-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise sulul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Reptigli. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Mâzgâlici aiurit, luând buchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Mâzgâlici aiurit, luând buchetul din mâna lui Reptigli și mirosindu-l, moment în care Reptigli îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise gândacul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Mâzgâlici. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]