634 matches
-
(n. 155 - d. 15 martie 220) a fost un general chinez care și-a asumat prerogative imperiale la sfârșitul dinastiei Han. A devenit cunoscut pentru înăbușirea Răscoalei Turbanelor Galbene, din ultimii ani ai dinastiei Han. În ciuda acestei victorii, dinastia era iremediabil slăbită, iar în haosul politic creat, a ocupat partea nordică strategică a Chinei, în jurul capitalei Luoyang. Teritoriul stăpânit de acesta era cunoscut și sub numele
Cao Cao () [Corola-website/Science/324436_a_325765]
-
și (Maan) Ali. Această nouă revoltă a avut sorți de izbândă la început datorită faptului că naționaliștii au făcut aceleași greșeli pe care le făcuseră și în cazul lui Anzavur. Și de această dată, guvernul naționalist a luat măsuri pentru înăbușirea revoltei. Datorită experienței câștigate în luptele cu rebelii lui Anzavur, pentru această misiune a fost desemnat tot Ethem. Forțele guvernamentale au ocupat rapid și fără luptă controlul în Adapazari și Sabanca. Pe 26 mai, Ethem a intrat în Düzce, unde
Revolta lui Ahmet Anzavur () [Corola-website/Science/327015_a_328344]
-
și al celui de Apărare Națională. Pentru început, a promis reforme democratice. A început să nu mai vorbească în discursuri în vocabularul specific comunismului și a declarat că întotdeauna a vrut să reformeze regimul, iar est-germanii l-au crezut. După înăbușirea în sânge a protestelor din Piață Tiananmen în Chină, a mers la Beijing să îi mulțumească în numele Berlinului de Est lui Deng Xiaoping. Această a atras furia est-germanilor, care au protestat vehement. Pe 7 noiembrie, a aprobat demisia primului-ministru Willi
Egon Krenz () [Corola-website/Science/326448_a_327777]
-
ia posesia flotei grecești de acolo. Miaoulis s-a conformat, intenționând să împiedice o blocadă a insulelor, și o vreme se părea că Adunarea Națională urma să fie convocată. Kapodistrias a cerut rezidenților britanici și francezi să-l susțină în înăbușirea revoltei, dar aceștia au refuzat. Doar amiralul Richord (sau Ricord) a mers cu vasele sale spre nord la Poros. Colonelul Kallergis a luat niște trupe parțial pregătite ale Armatei Greciei și niște trupe neregulate. Cu mai puțin de 200 de
Ioannis Kapodistrias () [Corola-website/Science/323767_a_325096]
-
reședință ale episcopului Nicolae Csáki (Nicolaus de Csák), principalul adversar al înarmării țăranilor în vederea cruciadei. Oastea cucerește târguri și cetăți de pe Mureș. Se alătură și lucrătorii de la ocnele de sare, orășenimea și mica nobilime. Răscoala atinge apogeul cuprinzând tot teritoriul. Înăbușirea ei a fost înlesnită însă de dispersarea oștilor răsculaților. Pe toiul răscoalei s-au mai afirmat ca puternici adversari ai răsculaților voievodul transilvan Ioan Zapolya, episcopul romano-catolic al Transilvaniei Francisc Várday (Ferenc Várday) și juristul István Werbőczy. Armatele țărănești sub
Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/326690_a_328019]
-
and the Committee of Union and Progress, reigned în his stead. " Rebeliunea a izbucnit la mijlocul lunii aprilie, când, sub conducerea liderilor Junilor Turci, Corpul de armată al 3-lea din Macedonia a plecat în marș spre Constantinopol. Încercarea sultanului de înăbușire a rebeliunii a eșuat și a dus la creșterea popularității mișcării în rândurile trupei și la răspândirea ei în întreg imperiul. Pe 24 iulie, sultanul Abdül Hamid a anunțat restaurarea constituției. Cele mai importante rezultate ale Revoluției Junilor Turci din
Revoluția Junilor Turci () [Corola-website/Science/326767_a_328096]
-
survine în viață Obedenilor, mai cu seamă a fratelui mai tânăr, Gheorghe-Stoian, în anul 1833. În această vreme moare Patru, tatăl. Are loc apoi acțiunea de eliberare din partea Șerbiei a unor fâșii de teritorii rămase sub stăpânire turcească încă de la înăbușirea răscoalei sârbe (1804-1813), printre acestea și ținutul învecinat Zaicerului. Alipirea acelor ținuturi a decurs în mod relativ pașnic, excepție făcând tocmai punctul Zaiecear. Aci au avut loc lupte sângeroase între sârbi și turci, pentru partea sârbă ele soldandu-se cu
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
grilajul cu inscripția care interzice accesul ne-evreilor de pe esplanada Muntelui Templului spre Templu. Cel de-al Doilea Templu a dăinuit până în anul 70 d.Hr., an în care Ierusalimul a fost cucerit de oastea romană a lui Titus în timpul înăbușirii Marii Răscoale a evreilor. iar templul a fost dărâmat și incendiat. În anul 130 d.Hr împaratul roman Adrian a vizitat Iudeea și a decis să înființeze la Ierusalim un oraș roman numit în cinstea sa Aelia Capitolina. Se știe
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
templului lui Jupiter. Cercetătorii diverg în opinii și în legătură cu faptul ca această decizie a lui Adrian s-a numărat cu adevărat printre factorii însemnați ai izbucnirii răscoalei lui Shimon Bar Kokhba sau ea a fost o măsură de represalii după înăbușirea revoltei. O altă chestiune care îi preocupă pe cercetători este în ce măsură a avut succese această revoltă înainte de a fi reprimată de romani. Au reușit răsculații evrei să controleze Ierusalimul pentru o bucată de vreme, și dacă da, au izbutit să
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
să-și trimită trupele să înăbușe revoluția din Austria, presupunând că bunăvoința dovedită față de Casa de Habsburg o va face pe aceasta să fie recunoscătoare și să nu se mai opună ocupării de către Rusia a posesiunilor europene ale otomanilor. După înăbușirea revoluției din Austria, un atac austro-rus împotriva Imperiului Otoman părea iminent. Împărații austriac și rus au cerut sultanului să extrădeze rebelii austrieci care obținuseră azil în Imperiul Otoman, dar au fost refuzați. Austria și Rusia și-a retras ambasadorii în
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
ia parte activ la apărarea Imperiului Otoman. În 1854, după ce țarul a ignorat un ultimatum franco-britanic, Regatul Unit și Franța au declarat război Imperiului Rus. În aceste condiții, împăratul Nicolae I a presupus că Austria, recunoscătoare pentru intervenția Rusiei pentru înăbușirea revoluției din 1848, avea să i se alăture, sau cel puțin urma să rămână neutră în conflict. Realitatea era că Austria se simțea amenințată de prezența trupelor țarului din Principatele Dunărene. Când Franța și Regatul Unit au cerut țarului să
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
și Serbia (așa-numita Revoltă din Aprilie). Otomanii au reușit să zdrobească insurgenții în august 1876. Acest fapt nu a convenit Rusiei, care nu renunțase la planurile de ocupare a unor teritorii otomane din sud-estul Europei. Chiar în timpul luptelor pentru înăbușirea rebeliunilor, zvonurile despre atrocitățile înfăptuite de otomani împotriva populației civile au șocat opinia publică europeană. Astfel de vești erau un motiv suficient pentru Imperiul Rus ca să se implice în conflict de partea rebelilor. O nouă tentativă de pace a fost
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Maria Rosetti (1819 - 1893) Maria Rosetti, născută la Guernesey (Anglia); Identificându-se cu interesele națiunii române, participă alături de soțul ei, C. A. Rosetti, la întrunirile secrete, pregătitoare ale revoluției muntene și la evenimentele din vara și toamna anului 1848. În urma înăbușirii mișcării de la București de către trupele otomane, ea vine în ajutorul fruntașilor revoluției (N. Bălcescu, C. Bolliac, I. Brătianu, C. A. Rosetti, N. Ipătescu ș.a.), arestați și duși în corăbii turcești pe Dunăre, de la Giurgiu până la Orșova, de unde vor scăpa din
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
în Patagonia ca secvență de specii cu nume. Ei s-au întors în Insulele Falkland la 16 martie, imediat după un incident în care gauchos și amerindienii măcelăriseră mai mulți membri veterani ai așezării lui Vernet, și au ajutat la înăbușirea revoltei. Darwin a observat numărul imens de organisme care depindeau de pădurile de vareci. A primit din partea lui Henslow vestea că primul lot de specimene trimis de el ajunsese la Cambridge, fosilele sud-americane fiind prețuite de expertul William Clift deoarece
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
care fuseseră distruse în timpul interregnului. La moartea sa, pe tronul otoman s-a urcat unul dintre fii săi, Murad al II-lea. Murad a fost obligat să-și petreacă primii ani de domnie luptând împotriva pretendenților la tron și pentru înăbușirea rebeliunilor, cea mai importantă fiind cea a sârbilor. Murad a făcut o scurtă vizită la Constantinopol în 1423, a asediat orașul câteva luni mai târziu și i-a forțat pe bizantini să plătească un tribut mai mare. În timpul asediului, controlul
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
vasalitate față de Regatul Poloniei, pentru a se apăra de amenințarea Ungariei. Poziția geografică a Modovei, la nord-est de Valahia și de Dunăre, a ținut departe pericolul otoman până în 1420, când Mahomed I a efectuat primul raid militar în regiune, după înăbușirea rebeliunii lui Sheikh Bedreddin. Principatul Moldovei a fost slăbit în următorii treizeci de ani de la acest atac de războiul civil pentru controlul tronului. Sultanul Murad al II-lea a profitat din plin de slăbirea Modovei, obligându-l pe voievodul Petru
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
-li-se accesul. Istoricul Apostolos Vakalopulos afirmă că eșecurile grecilor și fricțiunile neîntrerupte dintre eleni și ruși i-a hotărât pe cei din urmă să se îmbarce pe corăbii și să-și lase aliații la discreția otomanilor furioși. Sarcina de înăbușire a rebeliunii a revenit în special trupelor neregulate albaneze, care s-au remarcat prin instituirea terorii nu numai împotriva populației elene, dar și împotriva celei musulmane. Reprezentanții grecilor și turcilor din Peloponez s-au adresat într-o petiție comună sultanului
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
serie de victorii inițiale în lupta cu otomanii, a fost amenințat cu dispariția datorită conflictelor interne care au degenerat în război civil și a intervenției armatei turco-egiptene condusă de Ibrahim Pașa. În momentul în care Ibrahim Pașa a intervenit pentru înăbușirea mișcării revoluționare elene, marile puteri își schimbaseră însă pozițiile politice, fiind favorabile formării unui stat autonom grec sub suzeranivate otomană, în conformitate cu prevederiel Tratatului de la Londra din 1827. Refuzul sultanului de acceptare a termenilor acestui tratat a dus la intervenția aliată
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
reușit să ajungă la mare, de unde au fost transportați cu corăbiile insurgenților în insulele Mării Egee . Până în 1825, activitatea revoluționară a fost fragmentată, resimțind lipsa unei conduceri centrale puternice și a coordonării. Cu toate acestea, turcii nu au reușit să obțină înăbușirea rebeliunilor datorită problemelor logistice care i-au obligat să organizeze campanii militare de mică amploare. De-a lungul întregii perioade, liderii militari greci au adoptat o tactică care să le permită contracararea superiorității numerice a turcilor. Pe de altă parte
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
pună stăpânire pe flota elenă și să evite astfel blocada insulelor pe care le reprezenta. În aceste condiții, se părea că guvernatorul Greciei ar fi fost silit să convoace Adunarea Națională. Kapodistrias a cerut ajutorul rezidenților francezi și britanici pentru înăbușirea rebeliunii, dar a fost refuzat. Colonelul (mai târziu generalul) Kallergis a organizat o expediție a unei unități a armatei regulate elene incomplet instruite sprijinită de miliții populare și l-a atact pe Miaoulis, care nu a putut să opună o
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
acest ordin. Formațiunile comuniste au fost desființate abia după desăvârșirea procesului de sovietizare a României. Gărzile Patriotice moderne au fost fondate în 1968, după discursul de la București, din 21 august, prin care liderul comunist român Nicolae Ceaușescu a condamnat public înăbușirea Primăverii de la Praga de către Uniunea Sovietică și sateliții săi. La întrunirea de urgență a Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al P.C.R. din dimineața zilei de 21 august 1968, Nicolae Ceaușescu a declarat: „Cred că în situația creată ar fi
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
din Levant care susțin cauzele revoluției siriene și formează o autoritate religioasă activă în rezolvarea problemelor din Siria. 12 septembrie: Fostul premier libanez, Saad Hariri, acuză gruparea Hezbollah de trimiterea unor luptători în Siria care au sprijinit trupele regimului în înăbușirea revoltelor și protestelor. Mai multe brigade și batalioane din Siria se numesc într-o formațiune numită Frontul Eliberării Siriene. Se realizează unificarea consiliilor militare revoluționare din diferite provincii. Octombrie: Turcia recunoaște că a lansat foc asupra unor ținte din Siria
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
un trib celto-ilir panonic al iașilor. Iașii au fost autohtonic din Pannonia, dar există posibilitatea unei origini iraniene, din cauza asemănării de nume cu iazigii. Primul contact al iașilor cu romanii este atribuită ocupării Segesticăi în 159 sau 156 î.Hr. După înăbușirea rebeliunii conduse de Bato (6-9 d.Hr.), romanii au fondat o tabără militară în bazinul Daruvar, în locul ocupat anterior de oppidum Iasian. Cu partiția Pannoniei de la începutul secolului al II-lea, a aparținut de Panonia Superioară. În timpul domniei lui Hadrian
Municipium Iasorum () [Corola-website/Science/329581_a_330910]
-
Astronomie al Academiei Cehoslovace de Științe", unde a publicat un catalog, citat adesea: „Catalog al nebuloaselor planetare galactice” (1967) (titlul original, în engleză: "Catalogue of Galactic Planetary Nebulae", 1967). Kohoutek a obținut un post permanent la observatorul din Hamburg-Bergedorf. După înăbușirea Primăverii de la Praga de către trupele Tratatului de la Varșovia (cu excepția României), din august 1968, Kohoutek a hotărât să rămână în Republica Federală Germania (1970). Descoperirile sale din anii 1970 l-au făcut foarte cunoscut în Mass Media. Mai târziu, Kohoutek a
Luboš Kohoutek () [Corola-website/Science/329663_a_330992]
-
din prima celulă au blocat ușa celulei lor cu păturile lor, au scos capacele de stocare, refuzând să iasă la instrucțiunile gardienilor. Gărzile de la alte schimburi s-au oferit voluntari să lucreze ore suplimentare, în scopul de a ajuta la înăbușirea revoltei. Au atacat ulterior deținuții cu stingătoare de incendiu, fără a fi supravegheați de personalul de cercetare. Considerând că supravegherea a nouă prizonieri cu doar trei paznici pe schimb ar fi fost prea dificilă, unul dintre paznici a sugerat să
Experimentul Stanford () [Corola-website/Science/329679_a_331008]