973 matches
-
un martor neutru ar putea să-și dea seama care este proporția în care apare minciuna. Chiar și așa, este clară existența unei politici de ponegrire în Irlanda de Nord, cît și succesul limitat pe care l-a avut (vezi Foot 1989). Înșelătoria folosită în mod tactic pe timpul unor ostilități nu încetează neapărat o dată cu obținerea victoriei. Ambii adversari își pot revendica victoria, chiar dacă un martor neutru n-ar avea nici o ezitare să spună cine a pierdut cu adevărat. Acest obicei care datează din
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
maori nu implică faptul că, prin semnătura lor, șefii de ar ceda suveranitatea Marii Britanii, lucru care desigur este subînțeles în textul englez. Sahlins (1983:533) e de părere că existența a două texte discrepante a fost un act intenționat de înșelătorie din partea britanicilor, și nu o greșeală de traducere. În ciuda ingeniozității minciunilor spuse pe timp de război, nu toate sînt bine puse la punct. Mincinoșii fac uneori confuzie în privința țintei și e de așteptat să-și zăpăcească mai degrabă suporterii decît
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
drept valabile propriile minciuni (cf. Royle 1987: 203-211). E posibil ca mincinoșii să aibă mînă liberă pe timp de război, însă chiar și așa ei întîmpină aceleași riscuri ca persoanele care mint în alte sectoare ale vieții sociale, în care înșelătoria este mai puțin promovată și trecută cu vederea. POLITICA Arena politică se situează pe locul doi față de domeniul militar, din punct de vedere al preponderenței minciunii și al toleranței față de aceasta. Isaac D'Israeli (1881:438) citează definiția politicii ca
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
apar cu fiecare oră și în care el uită de sine și se contrazice de la o afirmație la alta, în funcție de persoana căreia i se adresează. Aici trebuie să observăm o deosebire primordială. În alte domenii în care se încearcă promovarea înșelătoriei, se cere păstrarea aparențelor; astfel, mincinoșii trebuie să aibă o memorie bună, încît să nu facă greșeala de a se contrazice singuri și a se da în vileag. Deja în secolul I D.C. exista un proverb roman (Quintilian 1921:101
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
purtătorul său de cuvînt, Larry Speakes inventa afirmații pe care le atribuia președintelui? Broder (1988) crede că nu și în loc să dea vina pe Speakes, el îi acuză pe "reporterii și oamenii cu drept de vot care au acceptat manipularea și înșelătoria ca mod de viață". Broder le cere politicienilor să "vorbească ei înșiși" pentru ca, printre altele, să poată răspunde de propriile minciuni. Astfel, dacă Reagan nu a avut intenția să inducă în eroare, cel puțin este clar că Speakes a făcut
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din încercările lor de a-și induce în eroare adversarii și publicul au succes și nu sînt divulgate niciodată. Regulile în privința dezvăluirii documentelor oficiale după trecerea unui anumit număr de ani îi ajută pe istorici și pe alții să descopere înșelătoriile din trecut, însă de obicei numai după ce autorii acestora sînt deja în siguranță, ascunși în anonimat. Pe parcursul ultimelor decade această formă de protecție a guvernelor a fost în unele țări subminată parțial de autorizațiile libertății de informare si de către legi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
al tehnologiei obținerii de informații va aduce probabil în prim plan noi dispute între cel care înșeală și cel care este păcălit. Însă, între timp, eliberarea anuală de materiale anterior ținute în secret, scrise în condițiile precedente acestui progres, dezvăluie înșelătoriile practicate de guverne în anii trecuți. Astfel, pe 1 ianuarie 1992 au fost eliberate documente ale guvernului federal australian din 1961. La acea vreme femeile căsătorite nu puteau avea o slujbă permanentă. O comisie care și-a propus să cerceteze
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
are două caracteristici care relevă preponderența minciunii: concurența și șefia. Concurența politică este, cel puțin în condițiile democrației, mai organizată și mai puțin violentă decît conflictele pe timp de război, însă oferă numeroase ocazii similare de a obține succesul cu ajutorul înșelătoriei. De asemenea, necesitatea de a oferi, spre siguranța publicului, un grup de conducători, favorizează sau poate chiar are ca cerință inducerea în eroare a unor oameni, în anumite momente. Bailey (1988:ix,x) afirmă că "liderii de pretutindeni sînt asemeni
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în permanență și fără posibilitate de scăpare de consecințele faptelor lor", faptele lor fiind în esență "dăunătoare". Apoi, Bailey justifică oarecum aceste afirmații, argumentul său fiind relativ solid. Cerințele combinate ale succesului într-un conflict și ale șefiei încurajează practicarea înșelătoriei, lucru care este sesizat, din fericire, de către mulți, însă din păcate nu de către toți cei care urmează a fi păcăliți. Această percepție oferă cel puțin o diminuare parțială a șanselor de reușită a înșelătoriei. Însă gradul de reducere a acestor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
conflict și ale șefiei încurajează practicarea înșelătoriei, lucru care este sesizat, din fericire, de către mulți, însă din păcate nu de către toți cei care urmează a fi păcăliți. Această percepție oferă cel puțin o diminuare parțială a șanselor de reușită a înșelătoriei. Însă gradul de reducere a acestor șanse diferă în funcție de mentalitatea mai mult sau mai puțin deschisă a societății în cauză. Sfera milităriei și a politicii au multe în comun, după cum au observat și nenumărați cercetători în științele politice. Printre aceste
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
deschisă a societății în cauză. Sfera milităriei și a politicii au multe în comun, după cum au observat și nenumărați cercetători în științele politice. Printre aceste similarități se găsesc și tipurile de minciuni puse în practică. În ambele domenii apar nenumărate înșelătorii și sînt uneori chiar date în vileag, însă în timp ce în afacerile de război lanțul de minciuni este susținut în mod oficial și poate chiar pe față, în politică tertipurile necinstite sînt ascunse și, cu excepția anumitor cazuri rare, mai degrabă negate
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la care ajungeau "puteau să se bazeze pe minciuni, despre care toată lumea știa ce sînt, însă ofereau singura cale posibilă de a ajunge la o înțelegere". Minciunile abundă nu numai în procesele care au ca scop ajungerea la un compromis. Înșelătoria este în floare și în procesele în care nu se depun prea multe mărturii individuale. Un exemplu de contestare agresivă a minciunii este menționat în capitolul 5. Activitatea poliției este un alt domeniu în care înșelătoria, care include minciuna, este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ajungerea la un compromis. Înșelătoria este în floare și în procesele în care nu se depun prea multe mărturii individuale. Un exemplu de contestare agresivă a minciunii este menționat în capitolul 5. Activitatea poliției este un alt domeniu în care înșelătoria, care include minciuna, este des întîlnită. Ca și în acțiunile guvernului, și în cercetarea psihologică ce urmează să fie discutată în capitolul 4, falsitatea și veridicitatea coexistă. Într-un sistem democratic, pentru a-și îndeplini cît mai bine atribuțiile, poliția
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cînd poți ajunge la același rezultat într-un mod mai eficient și cu mai puțin efort nu este o imoralitate, ci o prostie. (Klockars 1984b:537) Klockars dă mai multe exemple de cazuri în care poliția s-a folosit de înșelătorie. Deși nu pune această problemă, el pare să presupună că activitățile poliției pe care le-a analizat aveau un caracter de onestitate și că prezența minciunii era doar un instrument care îi ajuta să impună mai bine litera legii. Minciunile
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
greșeala făcută de polițist. S-a întîmplat însă că nu a fost nevoie să aducă pantoful drept probă, iar verdictul nu s-a legat de acel obiect incriminatoriu. Astfel, acțiunea lui a păstrat intacte regulile morale ale poliției. O altă înșelătorie este ceea ce Klockars numește "bomboanele poliției". Dintre exemplele mai des întîlnite, el citează promisiuni de a păzi anumite împrejurimi sau locuințe după ce o persoană a fost agresată sau i s-a făcut teamă că va fi atacată, ca urmare a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de audieri la tribunal și anchete ale poliției confirmă una dintre concluziile trase în capitolul 2 cu privire la minciuna care apare în politică și în război: în acele instituții sociale în care minciuna și adevărul sînt, ambele, necesare, succesul obținut prin înșelătorie îi îndeamnă pe practicanți să se folosească mai des de ea, ajungîndu-se în final la distrugerea reputației de sinceritate, și astfel subminîndu-se și succesul. După cum spune Hannah Arendt (1972:7), "Există întotdeauna o limită dincolo de care minciuna devine contraproductivă". PUBLICITATEA
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
drept înșelătoare dacă și numai dacă totalul pagubelor (provocate clienților) depășește totalul pagubelor pe care le-ar fi creat varianta sa auxiliară". Viitoarea arenă a tranzacțiilor cinstite imaginată de Simmel este aici înlocuită de o piață de desfacere în care înșelătoria generală este acceptată. Există o paralelă între răspîndirea crescîndă a agențiilor publicitare din acest secol și constituirea departamentelor de dezinformare în interiorul instituțiilor militare, paralelă care le aduce și mai aproape prin faptul că partidele politice au apelat la serviciile agențiilor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o carte pe tema eticii profesionale a lucrătorilor pune minciuna într-o lumină favorabilă spunînd că regulile împotriva acțiunilor principale care dăunează condițiilor de trai (viața, sănătatea, hrana, adăpostul, echilibrul mental) sînt puse întotdeauna înaintea regulilor care interzic minciuna sau înșelătoria (sau violarea codului unor agenții). (Reamer 1982:101) Aceleași păreri sînt exprimate într-un context mai larg al eticii profesionale de către Goldman (1980:71) care spune că: Oamenii trebuie într-adevăr mințiți din cînd în cînd, înșelați sau induși în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Un "devotament strict față de veridicitate", care își are locul în cadrul afacerilor de zi cu zi, va fi slăbit pentru a favoriza condițiile speciale impuse de o anumită profesie, incluzînd, de exemplu, protejarea intereselor clientului și progresul științei. Acest gen de înșelătorie, spune Bok, este deghizat în eufemisme precum "dublă contabilitate". Guvernele și trusturile mai mari, mai puțin universitățile și organizațiile profesionale, ne oferă cele mai precise aproximări ale tipului ideal de birocrație, conform lui Weber; distanța dintre limbajul tehnic și discursul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
integritate ale serviciului public, în urma demisi-ei unuia dintre membrii acestei confesiuni, care fusese promovat recent într-un post de rang inferior din aparatul executiv și care "nu a reușit să înghită ceea ce el a considerat a fi o viață mincinoasă". Înșelătoria și manipularea într-o birocrație pot lua forma minciunilor spuse angajaților în privința proiectelor de avansare și a reducerii locurilor de muncă. Drept urmare, asistăm la paradoxul că, atunci cînd scandalurile birocrației ies la lumină, descoperim deseori că mulți dintre autorii lor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
locurilor de muncă. Drept urmare, asistăm la paradoxul că, atunci cînd scandalurile birocrației ies la lumină, descoperim deseori că mulți dintre autorii lor sînt cetățeni cinstiți, stîlpi ai societății. Într-adevăr, tocmai pentru că persoane importante ajung să se implice în asemenea înșelătorii, situațiile sînt considerate scandaluri și se bucură de o largă publicitate. Atunci cînd sîntem indignați de aceste scandaluri, ar trebui să ne amintim că înșelăciunea, în special minciuna care are scopul de a proteja confidențialitatea informației, este o trăsătură acceptată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
istoriei", ci "părintele minciunilor", astfel atribuindu-i definiția lui Satan, după cum reiese din Ioan 8:44. În vremuri mai recente, numeroase expuneri ale evenimentelor din trecut care intrau în contradicție cu unele perspective general acceptate, au ajuns să fie numite înșelătorii, în special încercările de a nega holocaustul produs de naziști. Anul 1988 a fost sărbătorit în Australia atît pentru două sute de ani de pace instaurată de europeni, cît și pentru două sute de ani de ocupație ilegală și contestată de către mulți
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-lea pe care-l prezintă nu corespunde realității, nu putem să ne plîngem că a încercat să ne inducă în eroare; poate că ne-am format o impresie greșită, însă este doar vina noastră și nu a ei. Pentru ca o înșelătorie să aibă loc, cărțile trebuie falsificate în mod deliberat. În capitolul 9 vom discuta legătura între romane și înșelătorie. Pe de altă parte, absența cărților care induc în eroare nu înlătură posibilitatea de a păcăli; popoarele care nu au o
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în eroare; poate că ne-am format o impresie greșită, însă este doar vina noastră și nu a ei. Pentru ca o înșelătorie să aibă loc, cărțile trebuie falsificate în mod deliberat. În capitolul 9 vom discuta legătura între romane și înșelătorie. Pe de altă parte, absența cărților care induc în eroare nu înlătură posibilitatea de a păcăli; popoarele care nu au o elită de literați au, totuși, în schimb, o anumită percepție a trecutului și poate interveni o oarecare desincronizare între
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a păcăli; popoarele care nu au o elită de literați au, totuși, în schimb, o anumită percepție a trecutului și poate interveni o oarecare desincronizare între punctul lor de vedere și ceea ce s-a întîmplat cu adevărat, inclusiv datorită unei înșelătorii intenționate. În multe societăți lipsite de scriere existența anumitor ajustări sociale ia forma unei genealogii, iar încercările de a altera aceste ajustări se justifică prin necesitatea de a armoniza incompatibilitățile dintre prezent și acea genealogie. Falsificările sînt minciuni scrise, iar
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]