1,310 matches
-
ca după o zi de tras la coasă. „Da’ ce-i cu mine? Nu mai sunt în stare să mă mișc din loc?” - se întreba în timp ce și-a scuturat capul, ca și cum ar fi vrut să scape de cine știe ce povară. A înșfăcat lada de campanie și a pornit la drum. După primii pași, a început să simtă că un gând îi dă târcoale ca o viespe. A încercat să-l alunge, dar parcă mai rău îl încolțea. Mergea din ce în ce mai repede. Spre răsărit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pitici. Domnule Gerstein, locotenentul Considine și cum mine am vrea să vă mulțumim pentru contribuțiile aduse la cauza noastră și pentru ospitalitatea oferită în această dimineață. Mal înțelese aluzia și se ridică. Herman Gerstein întinse mâna spre un umidificator și înșfăcă o mână de trabucuri. Dudley se ridică în picioare. Gerstein se repezi la ei ca un fundaș, le strânse mâinile energic și le îndesă trabucurile în toate buzunarele care îi stăteau în cale, conducându-i spre ușă cu palme zdravene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
statute ale lui Iisus, aliniate pe raftul de deasupra, îi aruncau o privire malefică. Femeia spuse: — Fiul meu, Sammy. Communisto. Diavolul întruchipat. Buzz zâmbi. Se pare că sunteți bine protejată, doamnă. Îl aveți pe Iisus să vă apere. Mama Benavides înșfăcă un teanc de hârtii de pe polița șemineului și i le înmână. Prima pagină era un material informativ al Departamentului de Justiție: organizațiile de fațadă ale comuniștilor din California, înșirate în ordine alfabetică. Comitetul de Apărare din Sleepy Lagoon (CASL) era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pahar cu whiskey și se duse cu el la avocat. — Pentru nervii tăi, Charlie. Nu vreau s-o mierlești din cauza vreunui infarct de față cu mine. — Ieși din casa mea, vierme mic și băgăcios! Buzz dădu drumul la pahar, îl înșfăcă pe Hartshorn de ceafă și îl trânti de perete. — Te-ai pus cu sula pe băiatu’ care nu trebuiw, avocate! Ultimul băiat cu care ai vrea să ți-o tragi. Uite care-i schema: zi ce-i cu tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz o împinse pe Audrey pe podea, departe de voce. Un amortizor pocni slab, iar limba de foc lumină un tip uriaș, într-un palton întunecat. Audrey țipă. Buzz simți cum salteaua e ciuruită la doi centimetri de picioarele lui. Înșfăcă dintr-o singură mișcare bastonul de pe noptieră și îl pocni pe atacator peste genunchi. Lemnul placat cu metal sfărâmă niște oase. Individul se prăvăli pe pat. Audrey țipă: — Meeks! O împușcătură sfârtecă peretele opus. O altă jumătate de secundă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
s-o sărute, mânjindu-se tot. Apoi îi spuse printre sărutări: — Mickey știe că l-ai furat. Audrey icni. — Asta nu-i corect! Apoi: — Nu trebuie să mă vezi așa! Buzz se gândi că Fritzie K. se apropia, așa că o înșfăcă pe leoaică și o cără afară, la mașina ei. Îi spuse gâfâind: — Ia-o spre Ventura pe autostrada Pacific Coast. Eu o să fiu în spatele tău. Nu e Beverly Wilshire, dar e un loc sigur. Audrey întrebă: — Cinci minute, cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vindecase de obiceiul de a consuma morfină și trecuse la sacrificii rituale pentru șobolani. Vreau lista aia. Acum. Lux descuie fișetul de lângă interfonul distrus. Extrase o pagină plină de însemnări și câteva coli goale. Buzz zise: — Păstrez eu originalul. Și înșfăcă foaia. Doctorul dădu din umeri și continuă să-și curețe unghiile. Buzz tocmai se apucase să-și bage bastonul la loc. Doctorul Lux îi zise: — Nu te-a învățat mama ta că nu e frumos să te holbezi la cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cultul zborului și ritualul hadașcăi - hadașca, o unealtă sacrificială, făcută din os de bleazăr, dur ca stînca. La îndemnurile lui repetate, am căutat un exemplar în peștera Bătrînilor și i-am tradus cîteva extrase la întîmplare: "Masculii plesneau din ciocuri: - Înșfac hadașca în zbor și urc pîn' la nor!... Drept răspuns, femelele își umflau penele: - Iui, iui, iui! Hadașca mea, du-mă lîng-o stea!" sau: "I-am dat cu hadașca la venă și am scos primul hohot. Toți au urlat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
imensă, cu ulei încins. Scoate apoi bucățile prăjite cu un polonic mare, le trece prin zahăr caramelizat și le prăjește din nou. Le introduce, le prăjește, le introduce, le prăjește. Arată nespus de bine. Disperat, Pran se năpustește asupra dulciurilor, înșfacă bucățile și o ia la fugă pe stradă. Îl aude pe bărbat înjurându-l, dar fuge mâncând pământul. Curând, nu se mai aud strigătele individului. A reușit! Ajungând pe o stradă lăturalnică, are răgaz să înghită jalebi aproape nemestecat, lingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Tung Chih e plictisit și nervos. Știu că a făcut tot ce a putut ca să fie ascultător, însă până la urmă se satură. Când îi spun că trebuie să stea, își iese din fire și lovește castroanele din mâinile oamenilor. Îl înșfac de guler și îl ameninț: Încă un singur act de distrugere și voi pune să te închidă într-un stup de albine. Tung Chih se calmează. Se face noapte. Peste tot e întuneric, cu excepția Sălii Ceții Fantastice, care este luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
avea o treabă. Trebuia montate panourile pe care le pictase Michea. Grea ca o roabă cu bolovani, fiecare lozincă nu putea fi cărată decît de doi bărbați. Bătrînul Gărgăun se făcuse nevăzut iar Fărocoastă dădea doar indicații. Împreună cu Urecheru, am înșfăcat un panou, să-i îngropăm picioarele în fața școlii. Dezorientate, dăscălițele se întrebau: - Și noi ce facem? - Ne așteptați pe noi, le sugeră idilic Urecheru. Horticultoarea găsi prilej să-nfigă o țeapă: - Vă facem mîncare? Ca întotdeauna, la bufet se găseau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu Nasu’ Roșu. Chingile scârțâie un pic la opintelile mai nărăvașe. Deodată, domnișoara te strânge, spăimoasă, cu mânuța rece de ceafă. Fără să te desprinzi din suava Împreunare, Întorci capul și dibuiești prin Întuneric silueta unuia care bănănăie prin curte. Înșfaci lanterna, o aprinzi și-i proptești lumina În ochi. Ăla clipește ca un dobitoc, Își Îngustează privirea și se ferește de șuvoiul luminii cu palma. Îți Îngroși cât poți glasul și-l gonești: „Pleacă, mă, dracului de-aicea!”. Deși beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
entuziasm: — Acum e momentul! Acum! Retragerea, cât se poate de repede! — Idioților! se răsti Nobunaga, azvârlind arcul; se rupsese și nu mai avea săgeți. Nu e momentul să ne retragem! Tu, dă-mi lancea ta! După ce-i dojeni astfel, seniorul înșfăcă arma unui vasal și o luă la goană pe coridor, ca un leu. Găsind un războinic inamic cu mâna pe o balustradă, gata să urce, îl străpunse cu lancea dintr-o parte în alta. Chiar atunci, un luptător al clanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
informă, încet, pe Katsuie că era trecut de amiază. Dând din cap spre el, Katsuie îi ordonă să-i aducă ceva cu care să-și șteargă sudoarea de pe trup. Când unul dintre slujitori îi dădu un prosop alb umezit, îl înșfăcă cu mâna lui mare și își șterse gâtul de transpirație. În același timp, Hideyoshi duse mâna stângă la stomac. Strâmbându-se încruntat, se întoarse spre Katsuie și-i spuse: — Va trebui să mă scuzi un moment, Senior Katsuie. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sebei înțelesese rapid situația și un fior îl străbătu tot trupul. „Nu pot nega că omul ăsta e un inamic puternic,“ reflectă el. Contrar, însă, acestui sentiment copleșitor, dinlăuntru-i se răzvrăti un alt fel de putere, împingându-l înainte. Înșfăcându-și lancea lungă, răcni: — La luptă! În depărtare, se auzeau detunături sporadice, de la poala muntelui. Apoi, deodată, răsunară neașteptat de aproape, dintr-o zonă împădurită de pe panta de sud-vest. — Au luat-o și pe scurtături! Din cauza ceții dese, steagurile inamice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sunt boi de vite și altfel de boi” Chiar că sunt, spun tot eu și autorul). Luminăția sa măgarul: „Gemea un neam neavând ce face/ Păzit de măgărari cu torbă/ Cum cutezai să spui o vorbă,/ Veneau urgent să te înșface,/ Să nu arunci vreo defăimare/ Înspre măgarul cel mai mare... Și-au spus-o unii-n carnaval/ C-ar fi măgarul genial!” (A fost și nu mai este!). Măgarul judecător: „...Aș avea acuma vilă/ Doar cu starea mea civilă?/ ...Îmbrăcați
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cum în viitor i se vor înălța statui, ode și cântece de vitejie. Dorește să intre în istorie, ca haiduc al crizei, care, de unul singur, s-au luptat cu hidra aceasta și i-a tăiat toate brațele, cu care înșfăcase bugetul, economia, siguranța națională etc, etc, și în plus, coniacul prezidențial, cel de toate zilele și mai ales nopțile. Desigur, că tabăra celor mulți, spoliată la sânge, care reprezintă peste 92% din populația țării, dorește să fie înălțat, dar nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să nu arătăm prea copleșite. Camera în stil art deco era superbă! Priveliștea era magnifică! Iar băutură se găsea în cantități uriașe! La câteva secunde după ce descinseserăm, râzând și mândrindu-ne cu succesul nostru, Brigit a înghețat și m-a înșfăcat de braț. — Ia uite, mi-a șuierat ea, Băieții din Mașina timpului! M-am uitat și în masa de plete și de țoale marca Levi, i-am reperat pe Gaz, Joey, Johnno, Shake și Luke. Ca de obicei, gașca era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
chestii de genul „E momentul să ne umilim!“ și „în după-amiaza asta e rândul meu să calc pe cărbuni încinși!“ și „Aș prefera să fiu dus în curte și biciuit!“. Haide! mi-a spus Mike. 10tc "10" Mike m-a înșfăcat de încheietura mâinii și m-a tras după el pe coridor și apoi într-o altă încăpere. —Aici e Sala Abbot? l-am întrebat neîncrezătoare, uitându-mă prin camera în care era un curent teribil și nimic altceva, în afara unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Uitând de decizia de mai devreme de a nu mă arăta prea prietenoasă față de el, m-am îndreptat spre Mike și l-am întrebat pe un ton războinic: — ȘI ACUM CE FACEM? Am reușit să mă abțin să nu-l înșfac de pulover și să nu adaug într-o izbucnire sălbatică și necontrolată: — Și, în cazul în care îți trece prin cap să-mi propui așa ceva, află că n-am de gând să mai pun în gură nici o picătură din ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mergi? a pufnit ea ieșind valvârtej din cameră și lăsându-mă privind nedumerită în urma ei. Nu cumva își bătea joc de mine? Totuși... era mama mea... Cum a ieșit mama, Claire a dat buzna pe ușă și m-a înșfăcat de mână. —Vino-ncoace! mi-a spus ea grăbită. Să nu asculți nici un cuvânt din ce ți-a zis. Eu o veneram pe Claire, era eroina mea: la șaisprezece ani arăta nepermis de bine. Așa că, firește, am crezut-o întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o figură acră întipărită pe fața complet nemachiată. Eu, cu fața mea pământie și cu rânjetul lățit pe buze, m-am simțit imediat ca un măr glasat, ca o idioată. Don a venit în goană către mine și m-a înșfăcat de-o mânecă. —Te-ai spălat pe mâini? m-a întrebat el agitat. —De ce? Pentru că începe ora de BUCĂTĂRIE, a țipat el cu ochii măriți de mirare văzându-mă atât de toantă. E sâmbătă dimineață, deci e TIMPUL pentru hobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lipsă de-așa ceva, trebuie să mă mulțumesc cu tine. După care a întins brațul, a aruncat către mine un rânjet, care voia să spună „e al meu“ și pe care nimeni altcineva nu l-a putut observa, și l-a înșfăcat pe Chris de-o mână. Iar el a plecat cu ea! S-a ridicat în picioare atingându-mi genunchii - gest care m-a făcut să mă-nfior de plăcere din cap până-n picioare -, a zis „Mai vorbim mai târziu“ și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asigurat Brigit. împinge-te înainte și gata, te-ai ridicat! Dar nu reușeam să prind cu mâinile plasticul ăla transpirat. Iar pulpele mi-erau lipite fără nici o posibilitate de eliberare. —Doamne Dumnezeule, a bolborosit Brigit ridicându-se în picioare și înșfăcându-mă de-o mână. E prea mult să cer să ieșim să bem liniștite ceva și... A tras dar eu nu m-am mișcat nici cu un centimetru. După asta, Brigit s-a aplecat pe genunchi și m-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
minți de durere. însă cuvântul „durere“ era departe de a putea descrie scânteile electrice, metalice, încinse care mă torturau de-mi venea să urlu, îmi urcau până-n creier și coborau până-n maxilar. Era oribil. Mă tot ridicam de pe scaun ca să înșfac sticluța cu dihidracodeină. Nu voiam decât să-mi amețesc durerea cu prețioasele și liniștitoarele mele analgezice. Apoi, realizând că nu aveam nici un tranchilizant, m-am cufundat din nou în nedumerire. Mi-am dat seama că toate pastiluțele alea splendide, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]