1,146 matches
-
scandal pus la cale de noile cercuri conducătoare ca să discrediteze Vechiul Regim. Era la mijloc și Cagliostro, Înțelegeți? Încercați să vă imaginați cu ce gen de oameni trebuia să ai de-a face...“ „Trebuie să fi fost greu“, zise Belbo Înțelegător. „Dar cine sunt acești baroni von Hund care Îi caută pe Superiorii Necunoscuți“, am Întrebat eu. „În jurul farsei burgheze apăruseră grupuri cu intenții foarte diferite, care, pentru a-și face adepți, se identificau și cu lojile masonice, dar urmăreau scopuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
secretarei, doctorul a părut să-și amintească de mine, În fața urgenței pe care Îl făceam eu s-o Întrezărească mi-a spus să mă duc imediat, la nouă și jumătate, Înainte să sosească ceilalți pacienți. Mi se păruse amabil și Înțelegător. Poate că am visat și vizita la doctorul Wagner. Secretara mi-a cerut datele generale, a pregătit o fișă, m-a pus să plătesc onorariul. Din fericire, aveam deja biletul de Întoarcere. Un cabinet de dimensiuni reduse, fără obișnuitul divan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
te doare sau să-mpărtășești. Am crescut cu bunica mea. Mama a încercat să-și refacă viața, a plecat la casa celui care urma să-i devină soț, un om care, pentru mine, a fost un om destul de bun și înțelegător, mai ales că aprecia pornirile mele de a fi pe picioarele mele și de a nu depinde de el. În ’90 a trebuit să mă ocup de ceea ce se numește „bișniță“. Și n-aveam cum să fac averi, fiindcă eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Ce ar putea să vorbească despre mine? Că nu-mi plac oamenii care au o atitudine zeflemistă, aroganții, care denigrează. În sinea mea mă rog la Dumnezeu, chiar dacă nu mă vede nimeni. Și mulțumesc lui Dumnezeu pentru comandanți, că e înțelegători, nu fac periuța, că sunt aici treizeci și ceva, cum poți să rezolvi repede în juma’ de oră - cum e gratiile, noi am făcut cerere să se dea jos, să avem acces la cambuză, un fel de depozit unde punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
vede, și la dosarul meu se vede. Hai, Doamne, că viața fără mama mea n-o pot imagina. E femeie la cincizeci și patru de ani, frumoasă, suflet bun, acum e distrusă, dar mămica mea e frumoasă ca femeie, foarte înțelegătoare, mă ajuta la lecții și îmi punea bani la CEC fără să știu, și eram singurul din șase copii și am dezamăgit-o. Mi-e rușine de frații mei. Mămica mea îmi lua cămăși, pantofi, de ziua mea făcea mâncăruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
purta, cum avea grijă de mine. Eu aveam niște pretenții extraordinare. Și acuma gândind, urâte. Nu știu, trebuia să fiu primit în casă, la ușă trebuia să fiu descălțat, trebuia să fiu spălat pe picioare, trebuia să fiu. Era foarte înțelegătoare, foarte dulce. Cred că m-a iubit, nu? Dac-a făcut și un copil cu mine, nu? Să-mi pună mâncarea caldă pe masă. După ce mâncam ciorba, ca să-mi pună felul doi, trebuia spălată farfuria. Și, totuși, erau impresii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
toată opera zilei de azi — copie și ascultare servilă a gesturilor noastre, a lozincilor noastre. Vitrinele, afișele, casele, mobilierul, tablourile, decorațiunea, sculptura, poezia, întreaga producție de artă și artizanat a zilei, constitue dovada biruinței principiilor noastre și a rîvnei noastre înțelegătoare. Am fost dintre cei care au izbutit să descifreze stilul unei epoci și să-i găsească un glas. În politică, revoluțiile se fac pentru instituții noui, în artă nu. Ne proclamăm în stare de revoluție permanentă față de tot ceea ce devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
august 1927, un vajnic luptător al modernismului pe tărîmul arhitecturii și al afișului, organizator și colaborator asiduu, alături de T. Zarnowerowna, al revistei Blok care a însemnat începutul mișcărei moderne în Polonia. Despre Szczuka scrie A. Stavau un articol cuprinzător și înțelegător pentru spiritul și opera constructivă a defunctului. Revista Dzwignia, condusă și ea de Teresa Zarnowerowna, mai cuprinde material de Breniewski, Brunar Jasienski, J. Hempel, M. Ivanov și cîteva pagini din scrisul lui Szczuka și reproduceri după planurile și construcțiile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
legat. Mă întreb cu toată seriozitatea dacă nu-i lipsește vreo doagă.“ Tot drumul spre casă, în tren și apoi în autobuz, a stat cu spatele la ei, refuzând să-i adrseze vreun cuvânt lui Gaston și chiar și lui Takamori. — Fii înțelegătoare. Asta e. La urma urmei, e prima lui zi în Japonia, încerca Takamori să pună o vorbă bună pentru Gaston. Și tu dacă ai merge în străinătate ai face, probabil, vreo trăsnaie la fel de mare. Tomoe își ținea buzele strânse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Singurii care se mai încred unii în alții sunt cei ca noi. Femeile care te-au adus aici, de exemplu... Își vând ele trupurile și fură cât pot, dar în adâncul sufletului lor sunt bune și încrezătoare... până la prostie. Sunt înțelegătoare și au suflet curat. Sunt calități pe care nu le vei întâlni la politicieni și la intelectuali. Gaston își ținea mâinile pe genunchi, dând din cap, deși nu înțelegea nici pe jumătate ce spunea bătrânul cu atâta convingere. Îi simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu exista o piază mai rea pentru un regat decât să ai un rege filozof sau teolog. Câtă vreme m-au ajutat propriile puteri, am avut două atitudini: când stăteam doar cu el, mă purtam ca un prieten apropiat și înțelegător, când îi țineam locul în consiliu, eram mâna de fier care răspândea teamă. Așa se face că am pus un ucigaș cu simbrie să-l omoare pe ducele de Vicenza, aflând că își bătea joc „de un rege cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-și piardă timpul cu băiatul lui Antonio Buonocore? Copilul se afla În cabina aceea de mai bine de cinci minute. Da’ ce se Întâmplă? aproape că strigă ea. De ce nu te grăbești? Apoi, mai dulce, pentru că trebuie să fim Înțelegători cu copiii urâți și săraci și abandonați de tată. — Ești gata, Kevin? — Papucii n-nu, spuse Kevin. Se Încăpățână. Nu reușiră să-l convingă să-i probeze. Spuse doar că purta mărimea 33 și că-i erau, cu siguranță, buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de ce. Când Antonio află despre disc, faptul era deja consumat. Tăcerea Emmei - susceptibilă -, inexplicabilă, nu-i plăcu deloc lui Antonio, care nu voia totuși ca ea să creadă că el o Împiedica În cariera ei, și se dovedi generos și Înțelegător, căci, la urma urmelor, Își dorea pentru Emma un viitor de talie internațională. Iubita lui avea să devină vedetă. Toți aveau s-o adore cum o adora el deja. Iar el aștepta Încrezător acest triumf. Înmulțirea numelor masculine din agenda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
al plajei ce dădea spre Marea Ionică, petrecuseră douăsprezece veri. Gândindu-se acum, Emmei Îi păru că nu se putea să fi fost mai fericiți. Și lacrimile Începură să-i curgă pe obraji, nestăvilite. Sergentul o privea cu o expresie Înțelegătoare. Un bărbat căsătorit, cu părul alb, de aproape șaizeci de ani. Putea să-i fie tată. Dar Tito Tempesta sfârșise sub roțile unui autobuz, și nu avea să-i mai poată oferi un Împrumut sau altceva. ALĂTURĂ-TE ȘI TU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
asfixiindu-ne cu gaz. Noaptea, Guido se ridica din pat pentru a controla dacă nu deschisese robinetele de gaz, am fost obligați să o dăm afară. Această dramatică povestire a doamnei cu vocea răgușită fu urmată de o tăcere aprobatoare și Înțelegătoare față de riscul la care fusese expusă familia. — Mama mea are o ecuadoriană care nu rupe un cuvânt În italiană, deși sunt deja doi ani de când stă aici, dar nu a Învățat nimic, nici nu e În stare să răspundă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-și zadarnic haina pe dos -, Emma Încercă să-și Întipărească În memorie fiecare detaliu al chipului său, nefiind convinsă că avea să-l mai revadă vreodată. Și ar fi vrut să-i rămână ceva de la omul acesta gentil și intangibil, Înțelegător și distrat - orice: un bon, un nasture, un bilet de autobuz, orice. Dar nu avea nimic, nu-i rămânea nimic. Și poate că era mai bine așa. Ar fi crezut că toate acele senzații atât de intense nu au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pace. - Ascultați, băieți, de zile Întregi visez la momentul ăsta. O s-o regăsesc În sfîrșit pe femeia pe care o iubesc... pentru ea am rezistat... Așa că lăsăm conferința de presă pe mai tîrziu, de acord? Se dădură la o parte, Înțelegători. Lucas simți că-l apucă greața văzîndu-l cum despica mulțimea În direcția Mariei. CÎnd se uita spre ea, nu-i vedea decît părul Împletit cu grijă și rochia ușoară care flutura sub briză. O văzu Înfiorîndu-se. De frig? De dezgust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tot ieri. Când îmi aduc aminte cum m-am purtat, cum am ieșit în fugă din birou, cum m-am suit în tren... mi se pare că n-am fost eu. Dacă soții Geiger n-ar fi fost atât de înțelegători... Fluxul gândirii mi se oprește brusc. Soții Geiger. E ceva legat de ei. Ceva ce nu-mi amintesc... ceva ce face să-nceapă să-mi sune ușor alarma... Mă întorc și îmi opresc privirea asupra unei rochii albastre de pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dacă tot sînteți aici - voiam să vă Întreb ceva. E normal să se audă sunetul acela ? — Ce sunet ? Stewardesa ridică imediat capul. — Sunetul ăla așa, ca un fel de vaiet, care se aude dinspre aripă... — Nu aud nimic. Mă privește Înțelegătoare. Vă e frică de zbor ? — Nu ! sar imediat, și Încep să rîd. Nu, nu mi-e frică ! Doar... mă Întrebam. Așa, din pură curiozitate. — Mă duc să văd despre ce e vorba, ca să vă liniștiți. Poftiți, domnule. SÎnt cîteva informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am să Încerc. Mersi, Lissy. Mă Întorc la masă simțindu-mă ușor mai optimistă. Imediat apare un chelner să mă ajute să mă așez și, În clipa În care stau jos, Îl arunc lui Jack cea mai caldă și mai Înțelegătoare privire de care sînt În stare. — S-a Întîmplat ceva, Jack ? El se Încruntă. — De ce spui asta ? — Păi, pentru că una-două dispari. M-am gîndit doar că poate... vrei să-mi spui despre ce e vorba. — E OK, mi-o taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
I-ai zis că n-o să aibă un inel cu piatră prețioasă pe deget ! sare Lissy. Nu i-ai spus : o să spună toate secretele tale pe un post național de televiziune. Știi, Jemima, ai putea să fii un pic mai Înțelegătoare. — Nu, Lissy, are dreptate, spun supărată. A avut dreptate tot timpul. Dacă mi-aș fi ținut pliscul, nu s-ar fi Întîmplat nimic din toate astea. Iau sticla de schnapps și-mi umplu paharul, posomorîtă. Așa e, relațiile sînt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rău. N-am vrut să... Am auzit fără să vreau... Înghit În sec. Ideea e că nu e vina lui Connor. Tot ce vrea e să fii sinceră cu el. Vrea să știe ce Îți place. Îmi iau cea mai Înțelegătoare expresie de care sînt În stare, așa, ca de la femeie la femeie. Francesca... spune-i ce vrei. Francesca mă privește interzisă, apoi se uită la Connor. — Vreau să se care. Arată către mine. — A, zic, luată prin suprindere. Ăă, OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mine eram prieteni - profund atașați - și prietenia n‑ar fi fost posibilă dacă nu ne‑am fi Înțeles spontan unul pe celălalt. În discuția la care mă refer, și‑a rezemat capul chel pe speteaza fotoliului. Mărimea feței lui largi, Înțelegătoare, brăzdate de riduri, mă făcea să mă mir de forța de susținere a mușchilor gâtului și umerilor, pentru că picioarele lui aveau un minimum de mușchi. Doar atât cât să‑și facă datoria de picioare și să‑l asculte. - Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nasturi În față. E micuță. Sau poate că soțul ei supradimensionat o face să arate plăpândă. Oricum, are o mutriță drăguță, englezească, și care privește mereu În sus. Cred că atunci când copiii se uită la ea, văd o față plăcută, Înțelegătoare... - Și deci care‑i baiul? - Baiul e că Îmbătrânesc. Toți oamenii Învățați comit aceeași greșeală - Își Închipuie că natura și solitudinea le face bine. Natura și solitudinea sunt o adevărată otravă. Bietul Battle și nevastă‑sa sunt deprimați de păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fie! Eh, asta e. Repede, geanta, haina, cheile, banii. La revedere, doamna Garofița! La revedere, domnu Mihai! Nu vin târziu! Și Iulia iese val vârtej din apartamentul unde subînchiriază camera de la capătul coridorului, de lângă baie. În urma ei stăpânii casei tac înțelegători. Garofița leagănă pruncul găsit la tomberon, soțul ei, cu ochelarii pe nas, scociorăște cu o daltă într-o copaie. Ani de zile au ținut în ea mălai, acum îi dă față nouă, pentru cocon. Provenind din lustra cu trei brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]