KorAP: Find »[drukola/base=înțepeni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...56 >

1,381 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

când s-au retras Gardienii, trapele a două dintre ele s-au deschis și au coborât rapid cinci oameni care le-au ocupat cu dibăcie pe cele vacante. Le-au pornit motoarele și cu greu le-au putut mișca turelele înțepenite de frig. Chiar și cele abia sosite erau afectate de gerul crâncen al nopții. Cele recent ocupate s-au lipit de tancurile abia venite, astfel încât să le împărtășească magazia de muniție. Toate cinci ținteau spre diferite părți ale colegiului. Majoritatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Vagabonzii pentru ei, existau și că un semen de-al lor putea vorbi nestingherit cu ele. Au găsit tunelul dorit. Temperatura era groaznic de scăzută și trebuiau să se miște tot timpul ca să nu înghețe. Și așa degetele le erau înțepenite pe trăgaci... Găsiseră domul și, după câteva scurte consultări între ei și cu Vagabonzii, au decis s-o ia prin coridorul lângă care trona o placă pe care scria "Paza Ieșiron". Lumina aici era plăcută. Erau becuri veșnice, care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885

și el pe loc, însă Polybius îl împinge de la spate. Întoarce ochii, rugător, către femeie. — Nu mă lăsa singur! Iulia îi face un mic semn de încurajare. — Du-te! Ajuns în fața tapițeriei care dă spre iatacul principelui, Fulci nius se înțepenește bine pe picioare. Curajul îl părăsește. Spe riat, îl apucă de mână pe secretar. Acesta se eliberează cu o mutră acră și-i face vânt înăuntru. Draperia cade în urma lui. Buimăcit, Trio Fulcinius înaintează un pas. Se dezmeticește abia când

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
popor. Un urlet ca un vaiet prelung ajunge până la ea. E zgomotul tunetului sau un țipăt omenesc? Vede o schimbare în atitudinea celorlalte preotese. Se oprește înfricoșată. Acum ce mai este? Nimeni nu spune nimic, nimeni nu se mișcă. Au înțepenit toate? Un al șaselea simț o avertizează că le-a ieșit în cale o prezență străină. Nu una, ci mai multe. Cine sunt? După mers îl recunoaște pe Regele Sacrificiilor. Și pe slujnice. Multe slujnice. Ce este, rex? întreabă temătoare

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
fi aflat că pedeapsa pentru o asemenea faptă este cru cificarea. Atunci cine? Se uită în față la ferestrele sălii de lectură. Pe o zi senină și calmă ca cea de azi, toate sunt deschise. Toate în afară de una, la etaj. Înțepenește și fixează dreptunghiul întunecos din priviri, ca și cum ar vrea să pătrundă cu ochii minții în încăpere. Știe cine se ascunde în spatele draperiei subțiri. Gallus, soțul ei. Numai el putea ticlui o asemenea murdărie. Stă acolo și-i spionează reacțiile. Își

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
con tinuare hâtru. Își permite câteva clipe să le studieze trăsăturile și adaugă cu o amabilitate care nu prevestește nimic bun: — To... tocmai lucrez la o apologie a lui Ci... Cicero împotriva cărții lui Ga... Gallus. Trăsăturile celor din jur înțepenesc. Se preface că nu observă și zâmbește larg: — N... n a publicat-o încă, dar am ascultat destule pas... sa... saje ca să-mi fac o părere. Vipsania își înghite cu greu o replică usturătoare. Nu se cade însă să-și

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
o încalcă. Surâde cu ironie. Avocatul n-are în continuare dreptul să pretindă un onorariu, după cum nici clientul n-are obligația să i-l dea. Însă nimeni nu-l poate împiedica totuși ca la sfârșitul unui proces încheiat în favoarea sa... Înțepenește locului de parcă ar fi prins rădăcini. Pe Hercules! Smaraldul ăsta a fost incizat. Plescăie nemulțumit. I s-a micșorat cu mult valoarea. Ce naiba au încercat să graveze aici? Renunță. Este totuși un cadou frumos din partea lui Libo. Pe care el

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
știe de ce e așa de dezlănțuit. Și uite-o acum, răbufnește agasat, în loc să se caciorască și mai mult cu trecerea anilor ca toate femeile, a ajuns de o rară frumusețe. — Și-o fi găsit un amant, glumește Pusio. Fața îi înțepenește instantaneu într-un rictus speriat. Vorbe dintr-astea pot să-l coste cariera, dacă nu și capul. Rufus, în schimb, zâmbește amuzat. — Stai liniștit, că în viața mea am strâns multe păcate, dar turnătoria n-a fost niciodată printre ele

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
mi pace cu prostiile astea! se înfurie Ganymedes. Pufnește cu năduf. — Nu toți au norocul tău, să știe să se-nvârtă după ce au fost eliberați. El n-a fost niciodată sclav, intervine Pusio. E cetățean roman. Amuțește instantaneu. Simte cum îi înțepenesc picioarele. Nu trebuia să arate că știe asta. Ceilalți trei îl cercetează îndelung din priviri. Rufus, pe sub gene, gladiatorii, nedumeriți. Atunci, de ce ești aici? îndrăznește băiatul. Evreul murmură înăbușit: — M-am închiriat procuratorului pentru a-mi salva fa milia. Copilandrul

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
și singuri, nu să vă bazați doar pe protecții oculte și magice. Mânia înfrânată mocnește în el. — În schimb, ați preferat să vă flenduriți de colo-colo, ca niște gură-cască ce sunteți. Gladiatorii schimbă fețe-fețe. De unde știe? — Armele! urlă instructorul. Gladiatorii înțepenesc. Vittelius se retrage prudent spre mar gine, lângă Pusio. — Până număr la zece, să fiți la locurile voastre, că alt min teri... Nu termină niciodată amenințările. Nu este nevoie. — Unu... În devălmășie, luptătorii se reped să-și ia armele și

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911

lui vechie cu piatra se-mpreună, El numără în gîndu-i și anii îi adună, Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună, Și peste capu-i sboară un alb ș-un negru corb. {EminescuOpI 99} Pe jilțul lui de piatră înțepenește drept Cu cârja lui cea veche preotul cel păgân, Și veacuri înainte el șede-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul și mușchiu pe al lui sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele în piept. {EminescuOpI 100} POVESTEA CODRULUI Împărat

Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

lebădă. — Doar ți-am zis să nu împuști lebede! îl dojeni samuraiul pe Kanzaburō după ce-l chemă la el. Își adusese aminte că în timpul călătoriei sale visase cum aceste păsări se făceau una cu el însuși. Trupul lebedei era deja înțepenit și începuse să miroasă urât. Când o ridică, două-trei pene albe de pe pântece plutiră în jos ca niște fulgi de zăpadă. Gâtul lung, murdar de sânge negru și de noroi, îi atârna fără vlagă din mâinile samuraiului, precum capul acelui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

-i mai rămăsese erau adunate Într-o totală concentrare asupra atacului. Îi auzea pe oameni vorbind și Îi aștepta, adunându-se, prgătindu-se să sară de Îndată ce aveau să apară dintre ierburi. Auzind glasurile care se apropiau, coada i se ridică și Înțepeni, și apoi, când ei intrară Între ierburi, scoase un mârâit icnit și sări. Kongoni, cel În vârstă, În frunte, cercetând dârele de sânge, Wilson, pândind vreo mișcare În iarbă, cu arma sa mare pregătită, al doilea băiat, care privea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
era sigură că o să se-ntâmple ceva. Dar nu se-ntâmplă nimic. Bărbații erau din nou acasă și asta era tot. Jim trase sacii de pânză de pe căprioare și Liz se uită la ele. Era și un cerb mare. Era Înțepenit și era greu să-l dai jos din căruță. — Tu l-ai Împușcat, Jim? Întrebă Liz. — Da. Nu-i o frumusețe? Jim și-l puse În spate ca să-l ducă la afumătoare. Charley Wyman rămase să mănânce la Smith. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mint. Îi evacuam de pe chei, trebuia să evacuăm morții, și bătrâna asta zăcea pe un fel de targă. „Vreți să vă uitați puțin, domnule?“, mi-au zis. Așa că m-am dus să mă uit și exact atunci a murit, a Înțepenit deodată. I se-ntinseră picioarele și trupul Îi Înțepeni cu totul. Ca și cum ar fi murit cu o noapte În urmă. Dintr-odată era moartă și Înțepenită. I-am povestit asta unui prieten doctor și mi-a zis că nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și bătrâna asta zăcea pe un fel de targă. „Vreți să vă uitați puțin, domnule?“, mi-au zis. Așa că m-am dus să mă uit și exact atunci a murit, a Înțepenit deodată. I se-ntinseră picioarele și trupul Îi Înțepeni cu totul. Ca și cum ar fi murit cu o noapte În urmă. Dintr-odată era moartă și Înțepenită. I-am povestit asta unui prieten doctor și mi-a zis că nu se poate așa ceva. Se strânseseră toți pe chei, și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
șa. Intestinele calului atârnau amestecate Într-o masă albastră, și când a Început s-o ia la trap se legănau Înainte și-napoi, În timp ce el era lovit peste picioare cu nuiele. Tropăia smucit pe lângă barrera. La un moment dat a Înțepenit și unul dintre băieți l-a apucat de frâu și l-a dus mai departe. Picadorul și-a Înfipt pintenii, s-a aplecat Înainte și a Început să-și agite sulița În fața taurului. Sângele curgea Întruna dintre picioarele din față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
complicate. Da’ să-i fi văzut pe macaronari cum se uitau când treceau pe-acolo spre oraș, pe lângă boii ăia mari și albi care trăgeau carele. Erau convinși că bătrânu-i nebun. Ș-atunci el Învârtea coarda și mai repede până Înțepeneau acolo privindu-l, ș-apoi strigau la boi și-i Împungeau ca să o ia din loc. Da’ chiar că mi-era drag când mă uitam la el cum sare coarda-n soarele fierbinte. Era haios și termina totul cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
era greu să se țină-n picioare. Își ținea capul plecat, dar nu prea mult. Manuel agită muleta. Taurul nu se mișcă, mulțumindu-se s-o urmărească din priviri. „Hai că e condus cu totul“, se gândi Manuel. „S-a Înțepenit acolo. E fixat tocmai bine. E gata să și-o ia.“ Gândea În termeni specifici luptelor cu tauri. Uneori Îi trecea prin cap vreo idee și nu găsea termenii specifici din argou, așa că ideea rămânea neexprimată. Instinctele și experiența se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885

au ieșit părinții voștri din Egipt, pînă în ziua de azi, v-am trimis pe toți slujitorii Mei, proorocii, i-am trimis în fiecare zi, de dimineață. 26. Dar ei nu M-au ascultat, n-au luat aminte; și-au înțepenit gîtul, și au făcut mai rău decît părinții lor. 27. Și chiar dacă le vei spune toate aceste lucruri, tot nu te vor asculta; și dacă vei striga la ei, nu-ți vor răspunde. 28. De aceea, spune-le: Acesta este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
Să nu scoateți din casele voastre nici o povară în ziua Sabatului, și să nu faceți nici o lucrare, ci sfințiți ziua Sabatului, cum am poruncit părinților voștri." 23. Dar ei n-au ascultat și n-au luat aminte, ci și-au înțepenit gîtul, ca să n-asculte și să nu ia învățătură. 24. Dacă Mă veți asculta în adevăr, zice Domnul, și nu veți aduce nici o sarcină înlăuntru pe porțile acestei cetăți, în ziua Sabatului, ci veți sfinți ziua Sabatului, și nu veți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
și a zis întregului popor: 15. "Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce peste cetatea aceasta și peste toate cetățile care țin de ea, toate nenorocirile pe care i le-am vestit mai dinainte, pentru că și-au înțepenit gîtul ca să n-asculte cuvintele Mele." $20 1. Pașhur, fiul lui Imer, preot și priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia proorocind aceste lucruri. 2. Și Pașhur a lovit pe proorocul Ieremia, și l-a aruncat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

Întorcându-ne la birou, am văzut o femeie care stătea pe canapeaua de lângă ieșire. Se pare că i se făcuse rău. Takahashi se afla în spatele ei, întins pe targă. Targa era așezată pe jos. Nu mai mișca, mușchii îi erau înțepeniți. Starea lui era foarte gravă. Nu era conștient. Și ceilalți colegi au încercat să vorbească cu el, dar nimic. Nici o reacție. Noi patru am luat targa și am cărat-o până afară. În zadar. Nici urmă de ambulanță. Eram foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
era încă 9:00, dacă spitalul nu era deschis. Am lăsat targa jos și m-am dus la recepție. Am intrat și le-am spus: „Avem o urgență! Ajutați-ne!“ Am ieșit din spital și am așteptat lângă Takahashi. Era înțepenit. Ohori se ghemuise pe jos și nu se mișca. Dar din spital nu ieșea nimeni. — Nu ieșea nimeni? Da. Probabil s-au gândit că nu era chiar așa o urgență. Eram tulburat. Nu le-am dat detalii. N-am avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
era atât de puternică, încât m-am gândit să cobor înainte de Kamiyachō să mă odihnesc o clipă. «Să iau al doilea sau al treilea metrou.» Am dat să mă ridic de pe scaun, dar nu prea aveam echilibru. Picioarele îmi erau înțepenite. Mi-am mișcat mâna stângă și am apucat pe bâjbâite mânerul. Cartea îmi alunecase deja din mână. M-am prins cu mâna din mâner în mâner până am ajuns la bara de lângă ușă. Am apucat-o strâns. Am coborât din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]