947 matches
-
literaturii în comunismul românesc. Probabil din dezgust față de oficializarea valorilor în tabăra adversă există azi și revizioniști extremi, foarte apropiați de ideea că în ultimii 50 de ani nu s-a făcut deloc cultură în România. Fiecare punct al situației încîlcite estetico-morale în care ne aflăm este interpretat de ei diametral 115 opus față de "conservatori" și, în cele din urmă, la fel de aberant. Negația pare însă întotdeauna mai inteligentă și mai nonconformistă decât adulația, și de aceea tentația ei apare mai ales
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în lumea literară nebunii, perverșii și psihopații sânt mai acasă decât oriunde), pare să fie azi mai puțin productiv, funcționând mai ales prin provincia noastră, unde geniile se calcă pe picioare... Dacă viața sa a putut să pară la fel de subterană, încîlcită și dezaxată ca, să zicem, a lui Bird sau a unei vedete de muzică rock, este în schimb absolut impresionantă și extraordinară trăirea poeziei de către Nichita Stănescu. Deși intelectul său era, fără nici o îndoială, cu mult deasupra celui al unui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pitorească și în același timp de o opulență de basm oriental, mai cu seamă însă o lume a toleranței fără sfârșit. Aceștia sânt Balcanii mei primordiali, care formează și azi substratul lumii sud-dunărene: biserica peste drum de moschee, străduțe 224 încîlcite străbătute de turci pe măgăruși, de bulgari cu coșuri de legume, de sârbi și aromâni mânând din spate cârduri de oi, de greci în fustanele. De cădii care împart dreptatea după criterii de neînțeles și totuși miraculos de eficiente. Dacă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
apoi se opinti din bojoci strigând un nume greu de reținut. „Scarabelooo, unde dracu ești? A venit fata...?” De la etajul imediat următor, Își făcu apariția un țigan bubos, cu hainele de pe el rupte, murdare, cu urdori la ochi, cu barba Încâlcită mai mult sleioasă, o dovadă sigură: apa nu era la Îndămânarea lui să-i cunoască magia. Declanșă un mârâit sinistru. „Bine a-ți venit Șefule...Frumoasa vă așteaptă de zece minute...! V’o trimet Îndată. Însă Șefule, mâncava-și curul, dămi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
înfrunți temerile, ori trăirile emoționale. Visul este o supapă de siguranță împotriva stresului, pentru liniștea ”eului” interior, i-a mai spus vocea. Îți poate da șansa de a analiza cauzele neliniștii care te frământă. Visul ăsta e prea complicat și încâlcit, omule, pentru a-l dezlega!” a mai adăugat vocea interioară. Într-adevăr,imaginile acelea aveau un profund caracter bizar întruchipând personaje și întruchipând personaje și înfățișări ciudate , greu de deslușit în înțelesul ascuns din spatele lor. Ni se arată o lume
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Asemenea fluturi stilizați desenasem în frize, în clasele mici, și străduindu-mă să-i colorez cu cele mai sclipitoare dintre cele douăzeci și patru de creioane colorate, frumos mirositoare, din trusa mea. Și păduricea de salcâmi părea acum mai largă și mai încîlcită. Cu părul încins de căldură, am traversat câmpul și am ajuns iarăși pe șosea. Ne-am întors spre tabără. Conacul, în încremenirea parcului dinainte, părea de sticlă. Am privit statuia din mijlocul heleșteului: aerul din jurul ei făcea valuri. Bronzul era
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
impresionantă a tavanului, unde becurile se mai vedeau ca niște steluțe îndepărtate. Până la tavan se întindea un spațiu albastru, străin, huitor. în ultima fereastră rotundă, cea de lingă marea ușă stacojie scorojită și scrijelită, plină de cuie strâmbe și litere încîlcite, mi-am văzut deodată obrajii de bebeluș și țeasta aproape cheală, ochii umezi și cafenii umpluți în întregime de iris. M-am proptit cu umărul în ușa buretoasă și aceasta a cedat, 68 împrăștiind mii de cojițe de vopsea și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în creierul primitiv cu idolii săi obsceni? Mai departe, în somatic? Erau acolo galerii ca de sarcopți, ubliete, zone de spargere către nervi cranieni și artere și intestine? Târziu, 76 când obosisem de atâta abstractă hoinăreală, după ce înaintasem pe coridoare încîlcite, pline de camere cu ușile deschise, am ajuns într-o aripă a clădirii în care totul se întuneca progresiv. Acolo mă copleși teama. Ușile erau acolo pecetluite cu uriașe, obscene lacăte. Pe coridoare apăreau animale necunoscute, care miroseau îngrozitor. Pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
privește cel ce se autohipnotizează, îmi fixa conștiința în zona precisă a fabulației. în locul unui covor mecanic împletesc acum, cu o răbdare maniacală, un covor manual de vene și nervi, al cărui spate îl văd doar eu, ale cărui conexiuni încîlcite și de neurmărit, ale cărui noduri, ganglioni, varice sânt propria mea alcătuire anatomică. Tu, Victor, 113 singurul meu cititor, prietenul meu de dincolo de sticla oglinzii, nu vezi decât textul, ochiurile lui regulate, încropind un desen înșelător. Ignori că un rând
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de pe geamul întredeschis. Apoi orașul, anunțat de aglomerările de hardughii și gunoaie. Șoselele cu hîr-toape, blocurile, magazinele cu vitrine sărace. Oamenii mișunând peste tot, înfofoliți în șube și paltoane... Frâne din minut în minut, opriri la stopuri, înfundări pe străduțe încîlcite, atent să nu nimerești pe sens interzis... Apartamentul din blocul vechi, construit între războaie. Râsul mereu fals, dar senzual, al Deliei. Și câinele, și nefericitul 183 Dionisie Rădăuceanu. Și clubul de bridge. Și filmele prin satelit. Dar înainte să plec
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
copilul ăsta, de v-a zăpăcit pe toți?" Noi însă nu mai știam altceva decât Viteazul în piele de tigru, Ruslan și Ludmila, Tristan și alți eroi din povestirile Mendebilului. Până și fetițele lăsau podul de piatră și desenele alea încîlcite reprezentând femei verzi cu picioare albastre și case oranj și se adunau în jurul tronului de beton și fier. Începeau să suspine când poveștile se terminau trist. Nici Mona nu-i mai întorcea fundul Mendebilului, ba se uita la el cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
viscol. Se apropia vacanța de iarnă și mă gândeam cu groază la revelion, îl voi face oare împreună cu ea? Mi se părea neverosimil. Mergeam aplecați prin ninsoarea care ne repezea ace de gheață peste obraji și până după gât. Străzile încîlcite, luminate stins, portocaliu, din loc în loc, erau măturate de vifor până se dezgoleau pe alocuri pietrele negre din pavaj, iar în alte părți, prin locurile mai ferite, zăpada făcea valuri cu umbre albastre. Ea își scosese rnănușa și își ținea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca să vedem cuibul de viespi lipit acolo, printre țevile și elicea unsuroasă dinăuntru, ne suiam în cireșul amar care se înălța drept și neted în mijlocul straturilor de trandafiri. Din vârf puteam vedea toată partea aceea a orașului, în urmă, ulițele încîlcite, cu case ca de țară, cu cîte-o antenă pe acoperișuri, și turla de tablă pricăjită, lipsită de demnitate, a unei bisericuțe. La orizont, ieșind dintre case ca un înotător dintre valuri, zăream statuia dorobanțului de la Rond, înspăimîntătoare. Văzusem la cinema
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
degetul de-a lungul ei urcușul abrupt al falezei, cărarea care despică iarba plină de flori și-am ajuns la pădurea înmugurită. Pe jos, oriunde te uiți, prin crâng, nu vezi decât flori ofilite de portocal. Fiecare creangă din boschetele încîlcite are sute de țepi otrăviți. Printre ei, fructe de pădure, boabe roșii și mov cu coajă extrem de fină, se ghemuiesc pe ramuri, ciugulite de păsări mărunte și fistichii. Noroc că eu sânt numai duh, numai psihic, fiindcă pe-aici carnea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atâtea flori. Cel puțin sus, în camera lui Egor, te înăbușeai: erau crini albi și roșii, desfăcuți la limită, vărsând din ei staminele grele de polen, erau trandafiri galbeni, erau mormane întregi de gura-leului, flori de soc, mușețel pe tulpini încîlcite, albăstrele. Mai erau , cactuși înfloriți și niște flori întortocheate, colorate în albastru și roșu, cu limbi cleioase, desigur orhidee, cărora pe atunci nu le știam numele și pe care le vedeam pentru prima oară. într-un ghiveci cu pământ noroios
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai puteam stăpâni. Când intra tanti Aura, mă prefăceam că dorm. Am plâns mai ales când am văzut-o pe Zizi, săraca, uitată de zile întregi sub masă, cu frumoasa ei rochiță îmbîcsită de praf, cu părul ei de ață încîlcit ca altă arătare. Când mă gândeam cu câtă dragoste îi făcusem schimburile, chiloțeii, furoul și tot ce mai avea pe ea, iar acum o abandonasem ca o mamă vitregă, care își oropsește copilul. Am strîns-o la piept și m-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a pus pe pat, făcîndu-mi semn să citesc. Eram prea amețită și tulburată ca să citesc tot manuscrisul, de altfel nici nu l-aș fi isprăvit decât în câteva zile. La început n-am priceput nimic, era un fel de povestire încîlcită. Am sărit vreo douăzeci de pagini și am rămas uimită. Era povestea mea, era vorba despre mine. Cum mă duceam cu mama la tanti Aura și cu tata la Orășelul Copiilor, cum călătoream legănîndu-ne în tramvaie, cum m-a mușcat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
alții în zdrențe. Asta în trecut. Cât despre prezent, colegul nostru nici măcar nu făcea aluzie la el, știind, chipurile, cât de bine, cât de temeinic cunoșteam noi acest prezent. Dar pânza de păianjen era deja gata țesută. Pe firele ei încâlcite, rezistente, parcă de oțel, pășeam cu toții încrezători - căci nu puteam să nu-l urmăm pe Burkeviț -, ajungând la convingerea fermă că, la fel ca atunci când se folosea tracțiunea animală, și acum, în epoca locomotivelor, omul prost trăiește mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îngăimă italianul, când își dădu seama că se află afară. — O să vezi! Îl ajută să încalece pe o cămilă, îl legă strâns de șa și, obligând animalul să se ridice în picioare, porni la drum ducându-l de dârlogi printre încâlcitele cărărui ale întunecatului masiv stâncos. După aproape o oră se opri, făcu animalul să îngenuncheze cu un șuierat scurt și, cu un pumnal ascuțit, tăie legăturile prizonierului și îi scoase năframa de pe ochi. Poți să pleci - spuse. Celălalt își miji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe dealurile albastre ale Iașilor viile se întindeau cât vedeai cu ochii. Păi și în zapisul lui „Sandul sin Toma Alevra cupeț” din 12 iulie 1742 (7250) dăm tot peste vii, dar și peste o pivniță. Povestea-i lungă și încâlcită, părinte, dar o să încerc s-o scot la lumină. Pe când Mitropoliei Moldovei i se înmulțiseră pogoanele de vie s-a ivit și nevoia de pivnițe și dughene unde să-și vândă vinul. Așa se face că acest Sandul a primit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
înțeleagă. Când ai o adresă și când vezi că ea corespunde unui turn care-ți sare în ochi, nu ai nici o dificultate să ajungi unde trebuie. E adevărat că turnul ăsta era plasat la o încrucișare de artere atât de încâlcită și cu atâtea stopuri și străzi de traversat, că nu era simplu să ajungi, mai ales că adresa figura pe mai multe străzi deodată. Nu știam care e nedumerirea ei și eram curios s-o aflu! Merg cu femeia până la
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
atent la fiecare mișcare - eroul, subiectul, în maxima lui tensiune; când viața trăiește în el cu presiune, ca și cum ea însăși ar fi hăituită și vânată din toate părțile, nu de alți oameni - în mod polițist și caricatural -, ci de amestecul încâlcit și nocturn al tuturor acestor puteri, hățișul lor, în care ele stau la pândă în întunericul junglei și pe care oamenii îl numesc, uneori în mod potrivit, destin. Eroul reușit - și sunt puțini - este modul felin în care un individ
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
atâția ani s-a topit... Rămăsese în locul ei ceva ciudat, un sentiment aproape măgulitor pentru ea, și pentru el un gen de milă. Un bărbat orgolios suportă greu superioritatea femeii lui - cam aceasta era ideea care reieșea din frazele lui încâlcite. Continuase să bea, amețindu-se din ce în ce mai tare, vorbea ușor incoerent și articula cuvintele cu dificultate. — Eu sunt singurul vinovat, tu nu ai nici cea mai mică vină... repeta. își justifica pentru prima oară în fața ei aventurile galante de o viață
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sf. Dimitrie și puseră să se adune acolo o samă de oameni, bărbați și femei, ce se pretindeau demoniaci și cari fuseseră câștigați pe sub mână pentru planul național. Cu gene pline de sânge și dîndu-și ochii peste cap, cu pletele încîlcite fâlfâind sălbatec, acești oameni știură cu scop să facă așa de bine ș-așa de amăgitor turbarea religioasă și spumegândă că în stadiile intermediare a accesului, adică în așa-numitele momente lucide, vorbele lor, rostite cu strigăt, înfierbîntau repede mulțimea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
inerente subiectului, adică: spațiu și timp; ce ar fi fiind obiectele de sine înșile nu ni se poate face cunoscut nici prin cunoștința cea mai senină a fenomenului lor. Opinia cum că toată sensibilitatea noastră nu e decât o reprezentație încîlcită a lucrurilor, care conține numai aceea ce li revine lucrurilor de sine însele, dar numai într-un conglomerat grămădit de semne și reprezentații-părticele pe cari nu le discompune nici le distrugem cu conștiință, opinia aceasta zic este o falsificare [a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]