1,788 matches
-
mici măsuri de protejare a celor ce mă vor găsi: n-am băut și n-am mâncat nimic de aproape o zi căci, am auzit, spânzuratul se sloboade de toate ălea pe el și nu oferă ochiului o priveliște prea Încântătoare. Oricum, eu mi-am propus să mor nu sugrumat, ci din pricina vertebrelor gâtului care nu vor rezista greutății hoitului și se vor rupe scurt, Într-o fracțiune de secundă, acolo. Însă tare mă tem că n-o să am o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o strategie și când este un fenomen natural. La rândul lui, A. Cardon (2002) ilustrează această tehnică printr-un joc de manipulare distinct (denumind-o „scena”). Există diferite alte tipuri de manipulare - spre exemplu, o persoană este în mod special încântătoare, extrem de drăguță cu o altă persoană, dezarmând-o astfel pe aceasta să-i mai reproșeze ceva, sau îndepărtarea personală, care presupune o atitudine rece față de cealaltă persoană pentru a o demoraliza; o dată întâmplat acest lucru, este destul de simplu să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de existență occidental, categorii umane degradate aparținând societății capitaliste. Cei pecetluiți sunt, între mulți alții, „băieți de bani gata”, „pezevenghi ai tuturor puterilor instituite”, „chibiți ai tuturor bordelurilor / din concernul Realpolitik”, „idealiști ai vitaminelor în pilule”, „humanitariști ai pilulelor anti-viață”, „încântători sexy-boys”, „burghezi din toate straturile sociale / de toate confesiunile de toate sexele și culorile” ș.a.m.d. Implicat e cabotinismul grafic și lingvistic. Apar fraze întrerupte, citate în alte limbi, sigle, interjecții, vorbe ciuntite („frunz...”, „frun...”, „fru...”) sau rupte în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
lui Camil Petrescu se ivește o fascinantă conjuncție între preocupările sale erudite și temperamentul vulcanic, în care pasiunea și sensibilitatea își au un rol bine stabilit. Dialectica aceasta tulburătoare prin revelațiile și deschiderile interpretative ce ni le oferă amintește de încântătorul articol al lui N. Steinhardt despre Luceafărul, în care eseistul propune cu succes o reabilitare a Cătălinei. Redăm un fragment, nu doar pentru eleganța, deopotrivă stilistică și ideatică a eseului, ci și datorită faptului că acesta este, din păcate, foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lor, superbia femeii se cuvine a fi dublată de o moralitate pe măsură. În periplul său cavaleresc, primele persoane pe care don Quijote le întânește sunt două prostituate și, conform principiilor sale distorsoniate, ele i se înfățișează ca cele mai încântătoare făpturi: "Și cele dintâi ființe omenești de care dădu în lume fură două tinere, din cele cunoscute sub numele de <<femei de stradă>>; cu două biete prostituate i-a fost prima întâlnire și eroica sa aventură. Dar lui i se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cele dintâi ființe omenești de care dădu în lume fură două tinere, din cele cunoscute sub numele de <<femei de stradă>>; cu două biete prostituate i-a fost prima întâlnire și eroica sa aventură. Dar lui i se părură două încântătoare domnițe sau două jupânițe gingașe, ieșite în poarta castelului căci drept așa ceva luă hanul ca să se desfete."195 De aceeași insanitate dă dovadă Ladima, percepând-o pe Emilia ca pe o creatură serafică, trăind într-o cameră ce strălucește de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
unde se remarca "iluminarea" Cătălinei, magica ei transfigurare din final, filosoful neglosând, însă, pe marginea mitului: "La prima vedere, ai spune că acolo jos se întâmplă ceva demn de revolta Luceafărului. Dar, dimpotrivă, acolo se întâmplă, sub pământească vinovăție, ceva încântător: cei doi stau împreună, <<sub șirul lung de mândri tei>>, și Cătălin, ușuraticul, nevrednicul și netrebnicul de seducător adolescent, este cuprins și el de poezie, transfigurat parcă de lumina din sufletul fetei, ce reflectă lumina Luceafărului...Cum de nu vede
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
înghețata peste păr înfulecă burta și botul... Primăvară și cerul este verde și Dumnezeul peste înghețată și pom înfulecă pomul și înghețata acolo noi ședem fără înghețată și fără pom rupți în bucăți și foarte maro. DOAMNA GROLLFEUER: O producție încântătoare. DOAMNA KOVACIC: O compunere originală. DESIRÉE: A fost probabil vorba despre futut... sau greșesc? BIANCA: Nu-i deloc nasol Herrmann ăsta... DOMNUL KOVACIC: O minunată călire sportivă... DOAMNA WURM: Asta a născocit singur Herrmann cu mânuța lui. HERRMANN: Da, asta
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mijloace foarte la îndemână; problemele nu au nicio importanță; nimic nu contează în afara satisfacției imediate. Și urmează niște rețete simpliste: caută felurile de mâncare cele mai elaborate, vinurile cele mai fine, voluptățile cele mai senzuale, spectacolele și concertele cele mai încântătoare, parfumurile cele mai îmbătătoare, senzațiile cele mai tari, băieții cei mai excitanți, paturile cele mai potrivite pentru exercțiile presupuse a se desfășura acolo... Fericirea propune să se ocupe dânsa de toate astea, numai să vrea flăcăul să se lase în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
folosește procedeul pe care-l regăsim în cele două exemple extrase din Doamna Bovary: (1) Se întoarseră la Yonville pe același drum [...]. Din când în când, Rodolphe se apleca și-i lua mâna să i-o sărute. Călare, Emma era încântătoare 248! (2) Și își dădu seama că socoteala lui a fost bună în clipa când, intrând în sală, o văzu pe Emma pălind. Era singură. Însera 249. În ambele cazuri, exprimarea punctului de vedere al personajului ("Călare, Emma era încântătoare
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
încântătoare 248! (2) Și își dădu seama că socoteala lui a fost bună în clipa când, intrând în sală, o văzu pe Emma pălind. Era singură. Însera 249. În ambele cazuri, exprimarea punctului de vedere al personajului ("Călare, Emma era încântătoare!" și "Era singură. Însera") se realizează în paragraful următor, în loc să apară în continuarea personajului focalizator, Rodolphe. Această schimbare de paragraf în (1) și în (2) subliniază schimbarea temei (de la Rodolphe la Emma), dar are efecte mai subtile; M. Arabyan, care
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
aicea între noi, care abia de ne pricepem să mânuim furca și fusul”188. De unde și rolul pe care ar trebui să-l joace femeile într-o societate masculină și pe care îl subliniază în ultima sa povestire: apariții serafice, încântătoare, sfioase, să farmece prin cântul lor, prin gingășie și prospețime, adică foarte aproape de niște simple obiecte estetice. Întâlnim așadar, în ceea ce ilustrează Fiammetta prin povestirile ei, concepții diferite, chiar antagonice privin rolul pe care o femeie trebuia să îl joace
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
denumirea, dată de copiști, Ninfale d’Ameto, după numele protagonistului) este o alegorie pastorală în cincizeci de capitole, alternând fragmentele epice în proză cu cele în versuri. Opera aceasta ne relatează despre un păstor modest, Ameto, care întâlnește șapte nimfe încântătoare, în timp ce vâna, într-o zi, între Arno și Mugnone. Se îndrăgostește de una dintre ele, Lia, și își petrece zilele vânând în compania lor. Dar iarna aduce după sine o încetare a plăcerilor cinegetice, această perioadă de absență face însă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
că o va urma oriunde aceasta va dori să-l ducă și, în cele din urmă, intră pe ușa cea strâmtă. Acolo descoperă un locus amoenus, o grădină cu fântâni și flori, în care se găsesc o mulțime de doamne încântătoare. Unele dintre aceste doamne sunt de fapt simboluri, îmbrăcate în diferite culori, reprezintă virtuți distincte. Altele ilustrează aristocrația din Napoli sau din Toscana, amintind de La Caccia di Diana și de Comedia delle ninfe fiorentine. În cele din urmă, naratorul o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
4; și când prima dată Troiolo o îmbrățișează pe Criseida găsește plăcere în <<a se uita în ochii ei luminoși și la figura ei angelică>> I, 28, și nu realizează <<că Iubirea, cu săgețile ei, locuiește în razele acelor ochi încântători>> I, 29.”950 Deși întâlnim elemente ale dragostei curtenești, totuși „principala sursă de inspirație din Filostrato o reprezintă creațiile populare, cunoscute în epocă sub denumirea de cantare. Reprezintă un roman de factură populară, peste care s-a suprapus însă și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
chaucerian ilustrează, aparent, o donna angelicata, ea reușește să coboare din spațiul unei idealități artificiale, în care o poziționase îndrăgostitul Troil, în acela mundan, mult mai veridic. La începutul poemului nu știm mai nimic despre ea, cu excepția faptului că este încântătoare, frumoasă ca un înger, o creatură legată indiscutabil de spațiul celest: „Cresida o chema pe-acea domniță,/ Iar după gândul meu, în Troia toată/ Mai gingașă nu se afla ființă:/ Frumusețe de pe alt tărâm, ciudată,/ Încât părea a fi din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și nu o comunicare reală. Reprezintă cunoștințe plăcute, agreabile, dar nu apropiate, de aceea putem sublinia solitudinea tinerei femei, așa cum reușește să o evidențieze Chaucer.992 „Deși ceilalți apreciază frumusețea Cresidei, este o apreciere de la distanță. Apariția ei angelică și încântătoare atrage admirația publică, dar nu și intimitatea. Pentru Chaucer, Cresida rămâne surdă („saudă ea nu poate”993) de-a lungul celei mai mari părți a operei.”994 Ceea ce autorul reliefează în prima carte a poemului, însingurarea femeii, pare a fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pierde în acest labirint primejdios până când apare o figură umană, care se dovedește a fi umbra soțului decedat al văduvei. Aceasta îi mărturisește naratorului că acum se găsește într-un loc denumit în mod diferit, fie „Labirintul dragostei”, fie „Valea încântătoare”, fie „Cocina zeiței Venus”. Încearcă să-l învețe pe narator să evite greșelile care au dus la situarea sa în acel tărâm, fantoma condamnând femeile în general și pe fosta sa soție în particular. Defunctul soț îi recomandă naratorului căutarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
văzut decât oameni care priveau în față, niciun profil! Se bucură de o popularitate deplină. Este iubit. Încă nu a domnit. Este întruchiparea speranței pentru cei care speră că va fi altfel decât tatăl său. După-amiază am făcut o plimbare încântătoare la Potsdam. Am văzut micul și fermecătorul Palat de Marmură, am văzut-o pe prințesa imperială, apoi copiii, caii, câinii, florile lor. Pe urmă am plecat cu toții, în mașină, la Sans-Souci. Priveliștea e frumoasă în Germania, în iunie, în mijlocul pădurilor
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Îți voi povesti câteva anecdote amuzante despre el. A fost un prieten foarte apropiat de-al tatălui și soacrei mele. Am primit o scrisoare plăcută de la prințesa imperială. Sunt încântată de ea. Modul în care scrie scrisori în franceză este încântător și nu pare să știe asta. Nu-mi place modul în care vorbești despre stilul tău, despre care știi că este în regulă, mai bun decât al meu în engleză, și vezi că întotdeauna omit să-mi cer scuze. Ce
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
o voce mi-a sunat în urechi, în franceză: Atenție, vă rugăm. Într-o oră, ajungem la Paris! Primul meu gând a fost: ce bine ar fi dacă El ar putea merge cu noi măcar o dată, să audă cuvintele astea încântătoare! Nu-ți pot spune cât de rău îmi pare că nu te-am putut aduce aici, să te fac să înțelegi ce înseamnă Parisul. Ieri, bătrânul Fournier Sarlovez a venit să mă vadă, tocmai îi arătase regelui Portugaliei 78 Muzeul
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
simțit că trebuie să încep o altă scrisoare, cu încă o mie de mulțumiri. Te rog să accepți cele mai sincere mulțumiri ale mele. Știi cât de mult îmi plac catrenele lui Omar Khayyam 88, iar ilustrațiile lui Dulac sunt încântătoare. Astăzi nu prea am multe să-ți spun, iar scrisoarea mea nu va fi prea interesantă. Am stat tot timpul la Posada, îngrijindu-mi copilul, care e bolnav de tuse convulsivă. Am avut doar doi musafiri, doi domni belgieni de la
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
a-și aminti de Les huit paradis. Asta-i pentru tine, îmi spune el. Prințesa imperială ni se alătură, de data asta fără prietena ei. Și ei îi plac caii, le vorbește, îi mângâie. Îi spun că plimbarea a fost încântătoare, că sper să nu fie prea obosită, fraze idioate, dintre care ultima pare să-i displacă puțin. Femeilor în starea ei nu le place să se facă aluzie la asta și, într-adevăr, am spus-o fără să mă gândesc
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
gîndire caracteristic, diferit de cel al bărbaților. Jean Huston, Doctor În filosofie Conform unei definiții oarecare, omul este “modalitatea unei gene de a crea o altă genă”. Noi trăim acest proces cu mult mai multă intensitate. Sexualitatea noastră este interesantă, Încîntătoare și irezistibilă; fertilitatea - culmea potențialului nostru; sarcina este drumul de la zigot la un miracol; iar nașterea este producerea miracolului. Trupurile noastre cunosc planul. Programarea noastră biologică cea mai profundă ne conduce pașii prin fiecare etapă a reproducerii. Și totuși, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
baza operelor ce-au rezistat timpului "La vederea acestor nepieritoare creațiuni ale geniului omenesc nu suntem, oare, datori a ne întreba pentru ce au ele acest caracter de viață și majestate? Prin ce mijloace au putut să dobândească această putere încântătoare ce deșteaptă admirațiunea și entuziasmul? Cari sunt principiile și regulele ce au urmat ca să ajungă la un asemene grad de perfecțiune și sublimitate?" răspunsurile la aceste întrebări ar putea fi echivalate cu justificările clasicilor francezi, privind importanța modelelor și a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]