2,507 matches
-
a le scrie următoarea scrisoare. Puneți în ele cuvintele mari ale Bibliei, ale lui Matei și ale Facerii. Acum, pot să vă pun vouă o întrebare? Dar cu voi ce se întâmplă? Sunteți voi fidele bărbaților plecați? E o mare încântare să fiți libere și să faceți ce vreți, nu-i așa? Zilele astea vezi femei peste tot, în fabrici sau conducând autobuze în oraș. Pot să meargă unde vor, să danseze, să meargă cu trenul sau pe autostradă, fără vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
uitat pe fereastră, ascunsă după perdele. Pe terasă nu erau decât Nunu și Simon, foarte veseli, ca și cum ar fi fost prieteni de o viață. Apoi au dispărut în bucătărie, întorcându-se cu cele două găleți pline de pești. Plini de încântare ca niște băieți puși pe joacă, aruncau pești în aer. Pescărușii îi prindeau din zbor. Nunu părea vrăjit de Simon, îi reapăruse aura amoroasă. Când gălețile s-au golit, Simon a deschis două sticle de șampanie una după alta, punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cunoscut ca mare cântăreț, ci mai degrabă ca iubit al femeilor. Bărbații din Lucerna pretindeau că avea puteri oculte, știa să fluiere într-un fel în care numai zeul Pan știa să fluiere, încât toate căprițele îl urmau pline de încântare. Dar lui Mikael nu-i plăcea deloc să vorbească despre „cuceririle“ sale, el vorbea numai despre muzică și alcooluri tari. Eu încercasem să vorbesc cu el calm, dar aveam impresia că era mereu beat. Mi se părea că-l cunoscusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
petelor de cerneală care altădată mă inspirau să scriu și să desenez, m-am văzut deodată pe mine însămi ca un prizonier care nu se putea elibera de închisoarea lui de aer. Pentru că eu însămi o dorisem și creasem cu încântare. Nu-mi trecuse niciodată prin cap să-l pun pe soțul meu într-o închisoare. În timp ce mă sfâșiam cu întrebări de tot felul, rupând în bucăți hârtia cu pete de cerneală, l-am auzit deodată pe Sucki cântând. Aripile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
am văzut zburând și așezându-se pe claviatura pianului. Ca și cum mi-ar fi citit gândurile negre și dorea să mă consoleze. Atunci am văzut că pierduse penele simetric. Strânsesem toate penele pe o hârtie albă și le numărasem, constatând cu încântare că Sucki pierduse exact aceleași pene din aripa dreaptă și stângă. Dacă ar fi pierdut pene numai din aripa dreaptă, s-ar fi înclinat în zbor ca un vaporaș pe apă. Schimbarea lui de pene se petrecuse armonios, după perfecțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
El o iubea fără asemănare virgulă dragostea e cel mai înălțător sentiment pe care îl poate concepe ființa umană! - Aah! urlă Euripide ca înjunghiat, speriindu-ne. Credeam că i se făcuse brusc rău, dar nu era decât sentimentul de profundă încântare pe care îl trăia ascultând cuvintele tinerei Sticlaru. Genială asta cu dragostea... murmură el aproape prăvălindu-se, atât de intens trăia acele clipe. - Ăăăă... Mama ei le interzicea dragostea ei virgulă dar asta nu era decât o așteptare virgulă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
întâlnit tristețea. Mi-am dat seama că peste câteva minute vom fi iarăși în oraș, că va trebui să coborâm din sanie, să mă duc acasă, să-mi îngrijesc boala păcătoasă, pentru ca a doua zi să mă scol în întuneric. Încântarea s-a topit. Aveam o calitate stranie. În plină fericire, era suficient să-mi închipui că fericirea aceasta nu este de durată, ca să și simt cum se sfârșește. Și senzația de fericire dispărea nu pentru că ar fi dispărut condițiile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dat în dimineața aceea în fața ochilor albaștri ai absentei Sonia Minț nu s-a limitat la scena aceasta. Tot ce am făcut atunci era destinat Soniei pe care mi-o închipuiam cum mă privește și cum mă urmărește necontenit, cu încântare. (Atribuiam încântarea ei tocmai schimbării care intervenise în comportarea mea din ziua aceea). Astfel, scoțând din dulap unica mea cămașă de mătase bine călcată, o examinai atent, apoi, numai pentru că observasem o mică ruptură la cusătura de la umăr, o aruncai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dimineața aceea în fața ochilor albaștri ai absentei Sonia Minț nu s-a limitat la scena aceasta. Tot ce am făcut atunci era destinat Soniei pe care mi-o închipuiam cum mă privește și cum mă urmărește necontenit, cu încântare. (Atribuiam încântarea ei tocmai schimbării care intervenise în comportarea mea din ziua aceea). Astfel, scoțând din dulap unica mea cămașă de mătase bine călcată, o examinai atent, apoi, numai pentru că observasem o mică ruptură la cusătura de la umăr, o aruncai jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o cotitură În viața lor. Din care rămăsese doar o tristețe Înăbușită, păstrată tainic În sinea lor. S-ar fi rușinat dacă ar fi recunoscut una În fața alteia că trăiseră o dezamăgire nebănuită, definitivă, după zile lungi de bucurie și Încîntare și după acea dimineață, cînd avuseseră impresia că inima le va ieși din piept de atîta emoție. În sfîrșit, venise ziua! Stăteau așa sub coviltirul cu marginile ridicate, Înfășurate Într-o cergă călduroasă, prefăcîndu-se că moțăie, căci erau tare abătute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe acasă ca să citesc cu voce tare cîteva capitole din Umbra vîntului pentru Clara. Barceló mă privi cu coada ochiului și slobozi un hohot de rîs sec pe socoteala mea. — Băiete, nu te ambala, Îngăimă el, deși tonul Îi trăda Încîntarea. — Bine, dacă nu doriți, poate În altă zi sau... — Clara hotărăște, zise librarul. În apartament avem deja șapte pisici și doi papagali. N-o conta o lighioană În plus sau În minus. — Atunci te aștept mîine pe la ora șapte, conchise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
proiect, Însă tata continua să afișeze entuziasm pentru progresele Înregistrate, pentru ca Tomás să nu se descurajeze. La Început, mă preocupa cum avea să reacționeze Fermín dinaintea prietenului meu. — Dumneata trebuie să fii prietenul inventator al lui Daniel. E o mare Încîntare să te cunosc. Fermín Romero de Torres, asesor bibliografic al librăriei Sempere, la dispoziția dumitale. — Tomás Aguilar, bîigui prietenul meu, zîmbind și strîngînd mîna lui Fermín. Atenție, că ce ai acolo dumneata nu-i mînă, ci presă hidraulică, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cât erau mai patetice, cu atât parcă-ți stârneau mai tare râsul. Dar cu toate că era un pictor atât de prost, avea un sentiment foarte delicat pentru artă, și a te plimba cu el prin galeriile de pictură era o rară încântare. Entuziasmul lui era sincer și spiritul critic foarte acut. Era catolic. Nu numai că știa să-i aprecieze cum trebuie pe vechii maeștri, dar manifesta înțelegere și pentru moderni. Era primul care descoperea talentele, și laudele lui erau de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-i cunoscusem nevasta. XIX Nu-l anunțasem pe Stroeve de sosirea mea, și când am apăsat pe butonul soneriei de la atelierul lui mi-a deschis chiar el, dar o clipă nu m-a recunoscut. Apoi a scos un strigăt de încântare și m-a tras înăuntru. Era fermecător să ți se ureze cu atâta entuziasm bun venit. Nevastă-sa era așezată lângă sobă și cosea. S-a ridicat la intrarea mea. Stroeve m-a prezentat: — Nu-ți aduci aminte? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de câte ori așteptase un minut sau două pe palier ca să-și tragă sufletul după treptele pe care le urcase și cum în mod absurd nerăbdarea de a o vedea pe Blanche îi alungase gâfâiala. A o vedea pe ea era o încântare care nu-și pierdea niciodată prospețimea și cu toate că uneori nu lipsise decât un ceas, era la fel de emoționat la gândul de a fi din nou în preajma ei ca și cum ar fi fost despărțiți o luna. Deodată parcă nu-i veni să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
până-n tavan pereții erau acoperiți cu o compoziție stranie și foarte complicată. Era indescriptibil de minunată și de misterioasă. Îi tăia pur și simplu respirația. Îi provocă o emoție pe care n-o putea înțelege ori analiza. Simți spaima și încântarea pe care ar fi putut-o avea un muritor la începuturile lumii. Totul era copleșitor, senzual, pasionant. Și totuși era ceva oribil acolo, ceva care-l umplea de frică. Era opera unui om care a săpat până în adâncurile ascunse ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zise ea urmărindu-mi privirea. N-am posibilitatea să pun mâna pe originale, dar e o mare consolare că le am măcar pe acestea. Mi le-a trimis chiar editorul. Sunt o mare mângâiere pentru mine. — Trebuie să fie o încântare să trăiești în mijlocul lor, zise dl Van Busche Taylor. — Da, sunt fundamental decorative! — Asta e și una din convingerile mele cele mai profunde, spuse dl Taylor. Marea artă e întotdeauna decorativă. Ochii lor se opriră asupra unei femei despuiate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-o la lumină cu un oftat și, după puțină gândire și o ciornă preliminară scrisă pe spatele manualului Limba latină - anul Întâi, de Collar și Daniell, a compus un răspuns: „Dragă domnișoară St. Claire, A fost pentru mine o adevărată Încântare să primesc azi dimineață invitația dumneavoastră pentru serata de joia viitoare, seara. Sunt fermecat și Încântat să vă prezint complimentele mele joia viitoare, seara. Preasupus, Amory Blaine“ Așadar, joi a Înaintat meditativ pe trotuarele alunecoase, curățate de zăpadă cu lopata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
despicat de razele soarelui și anul a intrat voios În martie, Amory a petrecut câteva sfârșituri de săptămână cu Monsignor. O dată l-a dus cu el, cu mare succes, pe Burne, prezentându-și prietenii unul celuilalt cu deosebită mândrie și Încântare. Monsignor l-a luat de câteva ori În vizită la Thornton Hancock și o dată sau de două ori acasă la o doamnă Lawrence, o americancă din categoria celor Îndrăgostite de Roma, pe care Amory a plăcut-o imediat. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
baza industriei de vopsele de păr. Gura ei, oricând Îmbietoare la sărut, este mică, ușor senzuală, tulburătoare. Are ochii cenușii și tenul imaculat, cu două pete discrete de culoare. E zveltă, dar atletică, cu corpul dezvoltat armonioș și e o Încântare s-o urmărești cum pășește Într-o cameră, cum umblă pe stradă, cum leagănă În mână crosa de golf sau execută „roata țiganului“. Și o ultimă calitate: personalitatea ei vie, naturală, nu are nimic din postura conștient teatrală Întâlnită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să pară alarmată. Cine ești? Manfred, Sfântul Cristofor sau regina Victoria? - Don Juan! a strigat Amory, ascultând de un impuls și ridicând vocea ca să acopere vacarmul ploii și al vântului. Dinspre stogul de fân s-a auzit un țipăt de Încântare. - Te știu - ești băiatul blond căruia-i place Ulalume! Îți recunosc glasul. - Cum urc acolo? a strigat el de la poalele căpiței, unde ajunsese murat până la piele. Un cap s-a ițit de după margine, dar bezna era atât de groasă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
stelelor, sprâncene subțiri și ochi strălucitori, verzi ca smaraldele În lumina orbitoare. Era o vrăjitoare de vreo nouăsprezece ani, a socotit el, ageră și visătoare și cu linia albă, grăitoare, de deasupra buzei superioare, care era o slăbiciune și o Încântare. S-a lăsat cu un geamăt pe spate, pe peretele de fân. - Acum m-ai văzut, a zis ea calmă, și presupun că vei spune că ochii mei verzi ți-au ars sufletul. - Ce culoare are părul tău? a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și umbrită de pomi ca trași cu creionul; Strigoi de stele treceau, căutătoare de glorii Ne șopteau despre pace, tânguielile brizei ținându-le isonul; Ne șopteau despre vechi credințe moarte, spulberate de zi, Tinerețea fiind banul cu care am cumpărat Încântare din lună, Acela era impulsul de noi cunoscut, limbajul care ar fi, Datoria ce-n punga avarului Iunie sună. Aici, În visul cel mai profund, lângă apele ce nu vor aduce Din trecut ceva ce n-am cunoscut, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mine, neînțelesul copil regăsit. Teama-i ecoul pe care l-am urmărit până la fiica securității, Acum suntem fețe și voci... prea curând și asta o să apună, Șoptind vorbe de-alint peste susurul eternității... Tinerețea fiind banul cu care am cumpărat Încântare din lună.“ O POEZIE TRIMISĂ DE AMORY LUI ELEANOR, INTITULATĂ DE EL FURTUNĂ DE VARĂ „Vânturi subțiri, un cântec pierit și frunze căzând, Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit... Și ploaia, și peste câmpii o voce chemând... Norul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bun care a apucat-o pe cărări greșite“ Îi atrage pe oameni. Ei se strâng În jurul lui și se Încălzesc la propriu cu caloriile de virtute pe care le degajă. Sarah emite o judecată simplă și fețe, se Încrețesc de Încântare: „Ce inocentă e, biata de ea!“ Se Încălzesc la virtutea ei. Dar Sarah le vede zâmbetele și nu mai repetă observația. Numai că după aceea Își simte trupul ceva mai rece. Î.: Ți-ai pierdut toate caloriile? R.: Pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]