1,203 matches
-
dispar ele, probabil, când nu le găsești? Mda, așa spune mami când le caută pe sub pat. Și ce fac șosetele în paradisul șosetelor? Păi se distrează. Se distrează, că nu le mai găsește mami!... Stau liniștite că nu le mai încalță și nu le murdărește nimeni. Dar stau în praf, acolo... Eu aș zice că șosetele groase și flaușate care dispar, alea le înghit, le mănâncă pe cele care sunt mai subțiri, care nu sunt așa, ca ele... Și în ele
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
lumina aceea gălbuie, trăsăturile sculptate ale episcopului apăreau și mai pronunțate. Anianus era de statură medie, slab și puțin încovoiat de vârstă. Purta o tunică din lână, simplă și lungă, cu mâneci largi și fără centură, iar în picioare era încălțat cu sandale simple de casă. Trăsăturile sale păreau ascuțite, înconjurate de o barbă blondie, lungă și ondulată, ceva mai închisă la culoare decât părul albit aproape de tot, încă destul de des și lung, ce i se odihnea pe umeri. Pe moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aduse aminte de cizmele sale mânjite cu borhot. - Văd că, de oriunde ar veni, bărbații poartă cizme, conchise Mașa și fața i se destinse Într-un zâmbet blând. - Nu zâmbi, Mașenca, spuse Extraterestrul. Nu râde de cizmele mele. Le-am Încălțat mai mult de pamplezir, ca să fiu În pas cu vremea. Cizmele mele sunt nimica toată față de cizmele ce au intrat În viața ta. Gândește-te, Mașa, ce-au făcut toți acești bărbați din tine! Au coborât din tanc, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
arăt taman ca globul pământesc“, gândi Mașa, Îmbărbătându-se. Era totuși curios faptul că vedea perfect și se putea orienta În spațiu. În jurul ei totul rămăsese neschimbat, doar capra suferise și ea o ușoară metamorfoză; picioarele-i erau de om, Încălțate În cizme ostășești, iar botul i se termina c-un barbișon de tablă, ca la faraoni. Evlampia probabil nu-și dădea prea bine seama de modificările pe care le suferise organismul ei: rumega În continuare un smoc de fân și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o capră. Asta dacă te uitai de jos. Când o priveai dintr-o parte, perspectiva ce ți se deschidea În fața ochilor era și mai bizară. Capra semăna Întru câtva cu o mașină imensă de tocat carne, sprijinită pe patru picioare Încălțate În cizme, din ale cărei extremități se scurgeau două capete umane. Mașa-Mașa se uita la ele ca prostită. Atât capul de bărbat, cât și cel de femeie ce se ițea sub coadă Îi păreau cunoscute. Unde le văzuse oare? „Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lăsă pur și simplu fără grai. În fața lui, la o masă lungă, stătea șobolănița uriașă, Îmbrăcată În rasă de judecător, Înconjurată de cei doisprezece șobolănași ai săi, Înveșmântați În odăjdii de sfinți. Iar În spatele lor, umbla de colo până colo, Încălțat În cizmulițe cu tocuri Înalte, purtând o creastă de cocoș pe cap, tovarășul de afaceri al lui Subotin, Elizei. La vederea acestei adunări, Ippolit fu cuprins de un șoc atât de puternic, Încât căzu și Începu să se zvârcolească, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
le arunce pe pătură În rostogolire și, se Întâmpla să piardă, accesele de isterie se amplificau răsunător punând la grea Încercare nervii celor prezenți. Deodată se descălță de un pantof, Începând să lovească mâna ghinionistă până ce o Împroșcă cu sânge...! Încălță din nou pantoful, bolborosind pentru cine era dispus să-l asculte. „În seara asta, am ghinion...!” Dramatică situație. Înfricoșat la maximum, Tony Pavone nu mai știa dacă respiră...! Jocul se desfășura la cea mai Înaltă tensiune, În timp ce imaginația sa, propulsa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
După câteva momente de gândire ceru să i se aducă un târnacop, Își potrivi poziția corpului ca lovitură să fie decisivă și dintr’o singură manipulare a uneltei rupse lanțul ce ținea porțile Încuiate În aplauzele muncitorilor. La rândul lui Încălță cismele de cauciuc intrând În betonul turnat, impulsionând muncitorii, ajutând acolo unde era nevoie.Absorbit În totalitate de fixarea stratului de beton la cotele stabilite, nu observă pe șeful bisericei care-l privea stând de vorbă cu dascălul. Presupunând la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
are acum toate pozele. Probabil că e pe drum spre Newark. — Da, a plecat, slavă Domnului. — Știu că doctorul vrea să vă vadă. Sammler stătea deja jos. Ce s-a Întâmplat cu pantofii dumneavoastră? — Mi-a fost greu să Îi Încalț și acum nu pot să le leg șireturile. Mai am o pereche acasă. Se poate să trecem pe la apartament? Doctorul vorbește despre dumneavoastră tot timpul. — Chiar așa? Este un om foarte afectuos. Nu vreau s-o vorbesc de rău pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
accept. Jina - Jina a auzit pași apăsați venind din spatele ei și și-a închipuit că era Drew, care venise să-i cheme la masă. În loc de Drew însă, în spatele ei, era o femeie îmbrăcată cu o rochie roz de petrecere și încălțată cu niște cizme butucănoase, de muncitor. Femeia a ieșit dintre copacii din apropiere. În spate purta un rucsac uzat. Avea o vârstă incertă și, cu toate că era îmbrăcată ca de bal, era limpede că era o ființă muncită de griji. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și mine cu care aveam în comun aceleași țeluri și aceleași frământări. O mână prietenoasă mi se așeză pe spate clătinându-mă ușor. Fugi până jos! Te așteaptă Creața... M-am ridicat din pat ca la comandă și în timp ce mă încălțam, intuiam că niciodată nu voi putea refuza chemările ei. Nu mai știam dacă o iubesc, dar eram convins că ceva special mă leagă de ea, că eram dispus să-i fiu aproape ori de câte ori avea nevoie de mine, fără să aștept
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
patinarea. Pietonilor Însă nu părea să le fie de mare folos deoarece, deși zgrunțuroasă, suprafața de beton se Îmbibase cu particule de cauciuc de la anvelope și cu alte mizerii, astfel Încît În zilele ploioase devenea greu accesibilă chiar și celor Încălțați cu pantofi de tip vechi, cu talpă din cauciuc. Probabil Însă că strada fusese destinată mașinilor, În care caz acele șănțulețe dispuse din zece În zece centimetri puteau deveni neașteptat de utile pe timp de lapoviță și la vremea dezghețului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Puteți să-l Întrebați orice. Viitoarea speranță apăru În cele din urmă, tremurînd tot. Spre deosebire de director, acesta era exagerat de palid și, din cîte mi-am putut da seama - purta ochelari -, avea priviri șirete. Îmbrăcat cu niște pantaloni jerpeliți și Încălțat cu galoși, arăta jalnic. Faptul că nu s-a arătat deloc emoționat cînd a fost prezentat de director se datora nu atît calmului, cît expresiei de nedumerire care i se citea permanent pe chip. Se așeză lîngă mine pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mine. Deși s-ar putea să vi se pară o muncă ușoară, să știți că nu-i chiar așa. Cei care muncesc numai pentru a scoate bani, deși par lipsiți de griji, cu timpul devin, blazați. Te Îmbraci frumos, te Încalți bine, porți ceasuri de import, dar pînă la urmă tot ușor iritabil și mereu pus pe harță devii. Dacă practici această meserie de șofer temporar timp de cinci ani, arăți cu totul altfel. Se vede de la o poștă. Eu: Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pled. Fratele stătea În picioare, cu cotul rezemat de mașină. ZÎmbea și avea gura deschisă - probabil Îi spunea ceva cumnatului. În privirile Îndreptate spre aparatul de fotografiat i se citea Însă stînjeneala. Purta o cămașă cu mîneci scurte și era Încălțat cu saboți din lemn. Fotografia respira un aer de familie... Eram dezamăgit. Deși ar fi trebuit să mă simt ușurat, eram decepționat de parcă așteptările mi-ar fi fost Înșelate. Din album reieșea clar: fratele și sora - cum Își spuneau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
patinarea. Pietonilor Însă nu părea să le fie de mare folos, deoarece, deși zgrunțuroasă, suprafața de beton se Îmbibase cu particule de cauciuc de la anvelope și cu alte mizerii, astfel Încît În zilele ploioase devenea greu accesibilă chiar și celor Încălțați cu pantofi de tip vechi, eu talpă din cauciuc. Probabil, Însă că strada fusese destinată mașinilor, În care caz acele șănțulețe dispuse din zece În zece centimetri puteau deveni neașteptat de utile pe timp de lapoviță și la vremea dezghețului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sau cojoace, iar în picioare cu cizme negre, de cauciuc ori cu pâslari, unii cu saci în spinare ori boccele, treceau vizavi spre pământul de dincolo sau veneau dinspre acolo, în timp ce aici, lângă mal, copii din mahalalele portului se dădeau încălțați cu botine strânse cu șireturi de piele sau sfoară, pe gheața lucie ca sticla a fluviului ce curgea sub ei. Peste câteva zile va fi Anul Nou. Acum e Ajun de Crăciun. Ziua de nume a domnului Pavel - se numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
unul din cele două fotolii, cu intenția ascunsă de alungare a gândurilor. Începu să se joace cu ciucurii roșii ai carpetei aflate în fața fotoliilor, mișcându-i în dreapta și stânga sau dându-i peste cap cu vârfurile condurilor cu care era încălțată. I se păru că aude o voce anume, specială, poate a lui, dar nu era decât una din cele multe ce se auzeau sub ferestre, ale trecătorilor de pe stradă. Deschise și aici ferestrele, perdelele micului salon nu erau albe asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Mi-am părăsit așadar veșmintele de fasiot, pe care le-am pus conștiincios deoparte pentru când aveam s-o iau iarăși din loc, și am îmbrăcat o tunică strâmtă cu dungi verzi, cusută pe piept și evazată până la poale. Am încălțat sandale după moda veche. Pe cap mi-am înfășurat un turban mare din voal indian. Astfel înveșmântat, am pus să mi se aducă un măgar pe spatele căruia m-am așezat ca pe tron, în mijlocul străzii, înconjurat de o sumedenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
L-ai văzut cu ce fală a pus să fie plimbat elefantul pe care i l-a dăruit regele Portugaliei? L-ai văzut când azvârle monezi de aur bufonilor lui? L-ai văzut la vânătoare, pe domeniul lui de la Magliana, încălțat cu cizme înalte din piele, gonind călare după câte un urs sau un mistreț, înconjurat de cei șaizeci și opt de câini? I-ai văzut șoimii și uliii aduși pe bani grei din Candia și Armenia? Îi înțelegeam emoția, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Caduta. Între tine și Lorne nu există scene de amor. Probabil că va fi o scenă sau două cu voi în pat, dimineața, carat de genul ăsta - dar în cearșafuri - okay? — O să fiu sinceră cu tine, John, spuse Caduta Massi. Încălță copiii pe care îi avea în poală. — Așa cum ți-am spus, am patruzeci și trei de ani. Țâțele astea nu mai sunt bune de nimic. Pântecele îl am bun, fundul e bun, dar țâțele? Își flutură o mână prin aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de VIRGINIA ANIȚESCU Mărioara și Florica Își îmbracă păpușica: Îi încalță papuceii Și-i pun fundă în cosiță. -Păpușico, ce mai vrei? -Vreau să merg la grădiniță. -Hai, păpușă, hai la drum, Gata, am ajuns acum. Grădinița e aici! -Păpușico, tu ce zici? -Bună ziua, dragi copii! Bună ziua, jucării! Trei păpuși
PĂPUŞICO, CE MAI VREI?. In: Călătorie în lumea poeziei : o strângere de inimă pentru micii mei prieteni din Laza by VIRGINIA ANIŢESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/404_a_829]
-
lui Sue, un redactor excepțional, și lui Dawn și Nicky pentru ajutorul lor în materie de fetișuri vestimentare. Capitolul Itc "Capitolul I" — Nu mai pot continua așa! spuse Hawkins cu aerul unui bărbat hotărât. Stătea la capătul sofalei, cu spatele la mine, încălțându-se. Unul dintre șireturi se încurcase și tot trăgea de el, de parcă m-ar fi strâns pe mine de gât. —Colul meu uterin o să se bucure să audă asta, am răspuns eu, stând într-o rână pe un maldăr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încât să pot profita de el, nu mă voi plânge. Mă simțeam ca o străină într-o lume străină. În Oddbins auzisem cum cineva i se adresase cuiva, probabil unei femei (nu avusesem timp să mă uit cu ce e încălțată), cu apelativul „prăjiturică“. Clar nu era lumea mea. Mă simt ca un turist într-o excursie de-o zi, am spus cu veselie în glas când Sebastian a deschis ușa de la apartament. Bătăile inimii mi s-au accelerat. Eram îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să fi citit vreodată Scoop. Suki încă fierbea de furie. — Nu mi-a plăcut niciodată. Nu e nici un secret, a spus cu răutate. Socializăm în public, însă nu avem nici un cuvânt bun una despre cealaltă. Se spune că l-a încălțat pe tata imediat ce mami a murit. Propriul soț nu era destul de bogat pentru ea. —Tatăl lui Dominic? A dat din cap. Foarte la modă, însă fără nici un ban - este fiul al doilea, înțelegi? Alain este un scump. Chiar îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]