1,239 matches
-
ascunde. Era posibil ca atunci când omul îmi spunea să merg la primărie, casa să fie înconjurată de securiști. Ca să nu se sperie soția m-am străduit să mă comport normal și i-am promis omului că mă îmbrac și mă încalț și apoi plec la primărie. Mi- am adus aminte de incidentul de la teologie, de arestările din 1948, de colegii arestați, de conflictul cu activiștii pentru colectivizare petrecut în vară pe ulița mare a satului și mi-am zis că mi-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
o întinde și aprobă din cap, scurt. Pa, puiul mamii. Te iubește mama. Mă retrag câțiva pași. Vameșii o pun să se descalțe. Când trece de filtre și aparate, încă o mai văd. Se așază pe o băncuță, ca să se încalțe. Se apleacă, se luptă cu pantofii. Văd cum i se umflă o venă pe frunte. Reușește să se încalțe. Stă o clipă, ca să-și revină. Mă trezesc vorbind singur, în șoaptă. Nu te ridica repede ca să n-amețești. Se ridică
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pun să se descalțe. Când trece de filtre și aparate, încă o mai văd. Se așază pe o băncuță, ca să se încalțe. Se apleacă, se luptă cu pantofii. Văd cum i se umflă o venă pe frunte. Reușește să se încalțe. Stă o clipă, ca să-și revină. Mă trezesc vorbind singur, în șoaptă. Nu te ridica repede ca să n-amețești. Se ridică cu grijă. Se uită după mine, nu mă vede. Îi fac cu mâna. Nu mă vede. Un val de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
nu avea decât trei slăbiciuni: dragostea pentru mine, pentru vânat și pentru mâncare. Zic numai trei, fiindcă noi, regii creațiunei, avem mai multe și mai rele. Dar la el vânatul precumpănea toate. Așa, de exemplu, unde era chip să-mi încalț cizmele cele lungă, fără ca îndată să prindă de veste și să-mi sară în cap. Apoi, când mă vedea luând pușca din cui, își perdea cumpătul cu desăvârșire. Făcea raite prin odăi, sărea pe scaune, pe canapele, schâncea, latra, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din nepăsare față de țara ta și oamenii ei. Ce cred ai noștri, cu guvernarea legată de gât? Ei cred, nici mai mult, nici mai puțin, că România este Cenușăreasa Europei, numai până când se va ivi un prinț care s-o încalțe în pantofi de aur. Ca și cum n-ar fi de ajuns ce se întâmplă în Italia cu români de-ai noștri, evenimentele nefericite i-au dat apă la moară lui Marko Bela, lui Smirnov și lui Voronin ca să-și agite iarăși
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
putere și ce credeți c-a primit? O nuia, niște unelte gospodărești, renumita coasă și un ciocan de bătut cuie-n talpă. Se vedea și un capăt de moțiune pe care l-a mototolit nervos cu piciorul, când s-a încălțat cu legendarii pantofi. Evident, nu-i putem înșirui pe toți, cei care alcătuiesc meritocrația, devenită deja sânge albastru din sângele roșu al clasei muncitoare. N-o să-i luăm în seamă pe cei care critică din interior P.D.-L.-ul, nici
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
perechi de pantofi este exact cât al unui pud de icre negre." Și îi explică locotenentului ce e un pud: "Asta înseamnă pe-aici douășpe kile. Deci vedeți că revine mai ieftin să mănânci zilnic icre negre decât să te încalți." Bun, icrele negre se înțeleg de la sine, Grig, zise învățătorul, dar după ele? "Mă duc să văd ce bucătărește Panaiota", zise Grigore și o luă spre bucătărie să se informeze. Să nu ceri meniul, Filip, aici mănânci ce ți se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
rază slabă de soare se filtra printre perdelele grele, scoțând din penumbră glezna fină a doamnei Dunin, cu scobitura adâncă a piciorului. Ai făcut de altminteri bine... Cu coatele pe brațele fotoliului, cu trunchiul aplecat în față, Gabriela fixa piciorul încălțat în piele suplă ca o mănușă, îndreptat spre o vază pusă de-a dreptul pe podea. Se ridicau din ea bulgării unui buchet de crizanteme: așa se explica mireasma puțin funebră care stăpânea încăperea. Samovarul scoase o trâmbă de aburi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
toți ai lui care aveau treabă în gospodărie. Copiii umblau desculți, iarna erau în casă, pe cuptor. Țăranii răzeși au purtat cizme, ghete și bocanci. Pentru ei era o rușine să poarte opinci și, cu siguranță, nici în vechime nu încălțau opinci, doar dacă ar fi căzut la grea cumpănă de sărăcie. Opincile purtate de locuitorii din Lunca, Slobozia și Valea Boțului erau confecționate din piele de porcă sau de vită. Pilea era uscată pe un cadru special, se îndepărta părul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
primire cu bucurie și de împăcare cu moartea. Familia îndoliată (se îmbracă în negru, se lasă părul despletit, bărbații își lasă barbă) trebuie să se pregătească de înmormântare. Mai întâi mortul este spălat, bărbierit, dichisit, îmbrăcat cu haine curate, noi, încălțat cu încălțămintea potrivită, lângă cap și se așează căciula, se așează direct în sicriu sau pe o masă; și se aprind două sfeșnice cu o lumânare și începe privegherea, fiindcă înmormântarea are loc a treia zi. Se bat clopotele, se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
biserica, urlă groaznic și fuge. Buchilat dă peste sfeșnic, îl răstoarnă... Întuneric. Băh! pe fereastă, Nicodim urlă, Buchilat simte cum îl frige cineva de mână ș-o rupe la fugă. Popa-și ia prin întuneric cojocirocul [c]ul și-l încalță de spaimă. N-are vreme să bage de samă, ia poalele cojocului în cap și năvăleșt[e] spre ușă, În fereastră: Băh! Când dă să iasă pe ușă, Nicodim zice: Uite-l mă, uite-l, repede ușa-napoi ș-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nou agresat de o concentrare aproape dureroasă care îi apropia sprâncenele și-i trimitea impulsuri chinuitoare prin șira spinării - îi mângâie plăcut auzul, făcând în ciudă motorului care se opintea de kilometri buni să împingă jeep-ul către cabană. Roțile încălțate cu lanțuri (le cumpărase cu doar câteva ore în urmă și bine făcuse, chiar dacă prețul i se păruse piperat) sfâșiau nesimțitoare zăpada adunată pe șosea, auzea scrâșnetul înghețat, un teribil geamăt al unei dureri nebănuite, și se gândi că omătul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
bea bere după bere, poate din dorința nerostită de a se trezi, la un moment dat, cu o burtă de baron Münchausen. Ei, da, Amalia era înciudată atunci, strângea buzele dezaprobator, țuguindu-le aproape indecent, bătea tactul din piciorul stâng, încălțat în papuc cu puf albastru și ochi de Mickey Mouse (privirea era crucișă), și ofta resemnată, ridicând ochii către lustra din tavan, parcă implorând mila divină sau intervenția bruscă a vecinilor de deasupra, cei care loveau cu un băț în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
trofeu. Cum vi se pare o astfel de idee? Sunt sigur că Jesus, I love you nu ar fi luat nicio măsură, nu văd motivul pentru care s-ar fi sinchisit prea mult pentru un tip în uniformă de camuflaj, încălțat în bocanci cu ține, cu o burtă mare revărsată peste cureaua lată... Întotdeauna am fost de părere că Iisus are treburi mult mai importante decât să stea și să fie atent la tot ceea ce se întâmplă pe pământ. Mai ales
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
am plecat, fiindcă binoclul a fost cam scump. Dar și-a meritat banii. Vis-a-vis, la etajul al treilea, o femeie se dezbracă în fiecare seară, exact la ora 21, fără să tragă draperiile. Apoi umblă prin apartament, de colo, colo, încălțată în pantofi cu toc. Roșii. Are pulpe foarte frumoase și sânii un pic lăsați. Îmi plac șoldurile ei pline și mă întreb de ce nu aduce niciun bărbat acasă. Nu o vizitează nimeni, știu asta sigur, pentru că o urmăresc în fiecare
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
diploma mea, cât pentru că se grăbeau să plece. Iar plecau la niște prieteni, să sărbătoreas că nu știu ce aniversare. îmi spuseseră ceva de ieri, e drept, însă îmi ieșise cu totul din minte. Vreți să vedeți diploma? îi întreb în timp ce se încalță în hol și-și trag hainele pe ei. (Hainele lor de oameni pregnanți și importanți.) — Sigur că da, Clara, mă mângâie mama din nou pe obraz. Mâine o să avem tot timpul să vedem diploma și să ne povestești despre ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vrea să dea ochii cu mine, am priceput! Dacă se va răzgândi vreodată, însă, și va dori să mă caute, nu va mai avea de unde să mă ia! Hai să ieșim, că simt că mă sufoc în casa asta! Se încălțase în grabă și își trăsese pe ea un pulover gri. Apoi, când deschisese ușa de la intrare, gata să iasă, se răsucise și aruncase pe jos puloverul, cu furie. — Nu mai suport culoarea asta cenușie! îmi aduce aminte numai de lucruri
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru Italia că o presă responsabilă nu se număra printre cerințele intrării lor pe Piața Comună. Dincolo de ușa principală a Questurei, coada obișnuită de oameni șerpuia până afară din Biroul pentru Străini, plină ochi de imigranți prost Îmbrăcați și slab Încălțați din Africa de Nord și Europa de Est proaspăt eliberată. Brunetti nu putea niciodată să vadă acea coadă fără un fior de ironie istorică: trei generați din propria sa familie fugiseră din Italia, căutându-și norocul În locuri Îndepărtate precum Australia și Argentina. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Sunt Brunetti. Nu primi nici un răspuns. — Peppino, sunt Brunetti. Tot nici un răspuns. Lumina luni era atât de puternică Încât chiar arunca umbre, ascunzând vederii o parte din micuța insulă care se afla sub pasarelă. Însă piciorul era vizibil, un picior Încălțat Într-un pantof de piele maro; se vedea până la șold. Brunetti se aplecă peste balustradă, dar tot ce putu vedea era partea aceea de picior care dispărea În umbra de sub pasarelă. Se cățără peste balustradă, se aruncă pe pietrele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vom face noi ca să prețuiască ceva... și, pre sufletul meu, vom face să prețuiască mult!... Ochii săi străluciți se aprinsese în fundul capului și un fior de mândrie însenină fața sa. În curând mă simții familiar între oamenii noștri. În curând încălțai și eu cioarecii strâmți și lungi, încrețiți cât ține fluierul piciorului, și pusei piciorul în opinca cea ușoară. Astfel îmbracat, adeseori păzeam pe culmile munților noaptea, în razele lunei, asemenea sentinelei Romei care, păzind creștetele de fier ale Carpaților, privește
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
biserica, urlă groaznic și fuge. Buchilat dă peste sfeșnic, îl răstoarnă... Întuneric. - Băh! pe fereastă, Nicodim urlă, Buchilat simte cum îl frige cineva de mână ș-o rupe de fugă. Popa-și ia prin întuneric cojocirocul [c]ul și-l încalță de spaimă. N-are vreme să bage de samă, ia poalele cojocului în cap și năvăleșt [e] spre ușă, - În fereastă: Băh! Când dă să iasă pe ușă, Nicodim zice: - Uite-l mă, uite-l, repede ușa-napoi ș-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cuvintele călugărului i se păreau destul de încâlcite: întâlnire cu Moartea, dar nu pericolul de moarte... Ieșise zâmbind ostentativ. În camera mare, pe același divan pe care îl lăsase, o aștepta Mihnea, picior peste picior, bălăngănindu-și cu eleganță o talpă încălțată cu cizme scurte împodobite cu catarame argintate. - Ce ți-a zis? o întrebase, făcându-i semn să se așeze pe banchetul mic din fața lui. - Nu mi-a zis nimic. Tâmpenii. Apoi bărbatul începuse să-i povestească despre domnitor, căruia Xenopol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
voce. Strigătele au continuat în camera lui Virginski. Un alt bărba intră în apartament, un individ scund și îndesat, înfășurat într-o shuba. Se înclină cu gravitate în fața lui Kezel fără a vorbi. ă Gata! Gata! Lăsați-mă să mă încalț! Virginski își făcu auzită vocea. O clipă mai târziu fu ridicat pe sus și scos afară, încât șireturile nelegate ale cizmelor biciuiau aerul în timp ce acesta își lovea picioarele în protest. Fu adus în fața bărbatului în shuba. ă Întâi îmi aduceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pantaloni căptușiți cu paie și ziare. Cu toate că în St Petersburg se găsesc mulți asemenea indivizi, anonimi și nediferențiați, vagabondul apăruse ca din senin, de nicăieri, cu pași aproape surzi. Virginski încerca să îi evite privirea, uitându-se la picioarele acestuia încălțate cu o pereche de cizme vechi, rupte și murdare. Studentul deveni conștient de oraorea superstițioasă care îl oprea să se uite la fața omului, amintindu-și o poveste pe care o citise despre un om bântuit de dublul său. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
degetele pe sub țigară. Ravelstein punea Întrebări colcăind de curiozitate, rostite cu voce joasă și, În timp ce asculta, capul chel Îi era adeseori Îngropat În pernele de piele, ochii uneori dați peste cap, sticlind de atenție concentrată, gura ușor căscată - iar picioarele Încălțate În mocasini, alăturate talpă la talpă. La orice oră din zi și din noapte asculta CD‑uri cu muzică de Rossini, pusă la volum maxim. Avea o extraordinară predilecție pentru Rossini, ca și pentru operele secolului al optsprezecelea. Muzică barocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]