657 matches
-
-s încălțat. Nu te mira; nu vă mirați. Am să vă spun secretul ș-aveți să vedeți dumneavoastră cum îi treaba. Dați-vă mai aproape ca să înțelegeți minunea. Asară, am dat să intru la cooperativă. Ochisem eu o păreche de încălțări. Se aflau însă în prăvălie alții înaintea mea. Și până să-mi găsesc loc și rând intru alături la cantină. Mă așez pe un scaun ca să mă hodin. Poruncesc vânzătorului, care mi-i prietin și mă cunoaște... Îl știm: Ghiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
invocat: „Șî să-ț fac nouă părechi de opinci dă oțăl șî nouă bastoane dă fier. Că d-aici dă la mine sui pă nouă stânci dă marmură șî cobori pă nouă stânci dă sticlă” (Voia - Dâmbovița). Fiecare pereche de încălțări, adevărate matrițe pentru ființa nouă ce se naște, și fiecare baston corespund unui spațiu inaccesibil și alunecos, în compunerea unei traiectorii chinuitoare dusîntors. Fierul aparține dominantei umane, supusă distrugerii prin coroziune și este vulnerabil în fața adversităților profane. Tocmai anularea acestor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
toate săriturile peste garduri sunt probe atletice. * Cine moare primul nu mai participă la înmormântarea celorlalți. * Premiantul nu este neapărat primul la învățătură. * Văzută pe dos, lumea în care trăim ni se pare normală. * Numai cine merge pe jos rupe încălțările. * Mersul desculț pune în valoare spinii. * Mersul cu mașina e o ședere mecanică. * Numai marile personalități se cred oameni obișnuiți. * Pierde-Vară este un Târâie-Brâu care Taie-Frunză la câini. * Clopoțelul anunță începutul pauzelor, dar și sfârșitul lor. * Cataloagele nu sunt depozite
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
visând cutezător. * Poeții sunt odăi cu interiorul înafară. * Poezia e starea de veghe a poetului. * Omul este puternic prin ceea ce nu are la vedere. * Credinciosul nu se teme de Dumnezeu, ci de propriile slăbiciuni. * Urmele omului nu sunt lăsate de încălțări, ci de faptele lui. * Și iluziile sunt o specie de efemeride. * Numai când moare câte unul ne amintim că viața nu e veșnică. * Nu creatorii sunt nemuritori, ci operele lor. * Ești cu atât mai folositor ție cu cât te dărui
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
de Bohotin. * După un an în care producția de struguri a fost foarte mică, producția de vinuri a fost foarte mare. * Vinurile noastre se pot deosebi între ele după cantitatea de apă conținută. * Tălpile goale nu indică sărăcia, ci lipsa încălțărilor. * Toate produsele cărora li se face reclamă excesivă au o singură calitate: nu sunt bune la nimic. * Statul degeaba nu e același lucru cu a fi salariat la stat. * Vehemența cu care unii își neagă colaborarea cu vechea Securitate arată
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
conștient de existența ei; ea nu știe că eu exist. * Vorbesc mult mai mult cei ce spun banalități. * A lua vorba din gura altuia nu e atât o impolitețe, cât un handicap. * Globtroterii adevărați nu călătoresc doar pentru a rupe încălțările. * Nu toți cei care privesc văd și nu toți cei care văd înțeleg. * Cuvântul cel bun și inima cea blajină - daruri pe care tot mai puțini le prețuiesc și tot mai puțini le posedă. * Belșugul florilor anticipează, dar nu garantează
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
lână. Când l-am întrebat ce erau lucrurile acelea, mi-a răspuns: „A, săracii băieți, au scos sârme de la pat, au adunat ce au mai găsit prin curte, și-au deșirat puloverele lor și mi-au făcut mie haine și încălțări”. Acasă, toți l-au așteptat, că într-o scenă de film. După patru ani de detenție era nerăbdător să se revadă cu cărțile, prietenele sale. A și pus întrebarea: „Unde e biblioteca mea ?” Când a aflat că în biroul lui
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
ne putem apropia decât pășind pe asfalt. El, Teiul lui Eminescu și atâția alții care suferă Încântându-ne În același timp privirea, sunt captivi doar pentru că noi suntem comozi. Nu ne place, de exemplu, să ne zgârâiem sau murdărim tocurile Încălțărilor. Și totuși, dacă am reveni la aleile de odinioară, doar acoperite cu pietriș, care Îndeplinind un rol ecologic bine definit permite accesul oxigenului În solul de dedesubt și care scrâșnește mai romantic sub pași decât răsună betonul ori asfaltul? “Radiosfera
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Popescu... Aaa, zice nea Tomiță. Și ce doriți la ora asta? Biță, care e mai deștept, aduce lămuriri: Am căzut când ne dădeam cu sania, băiatu ăsta și-a rupt ghetele și nu are cum să se întoarcă așa, cu încălțările distruse, acasă. Aaa, exclamă iar nea Tomiță. Se pare că povestea noastră l-a convins: fața i se înseninează și parcă descopăr chiar o urmă de zâmbet pe buzele sale. Veniți încoace să vedem ce se poate face, ne încurajează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lucrase într-un atelier de lux din orașul Praga. De altfel, nu e potrivit să fie numit cizmar, el e un adevărat artist, așa zicea tatăl meu și eu îl cred pe tata, un adevărat artist, acolo, la Praga, făurise încălțări pentru picioare de mari domni și doamne, prinți și miniștri din Orașul de Aur, ajunsese și la palat, la Hrad, mai povestea tata, lucrase chiar și pentru episcopi și cardinali, la Strahov. Păcat că-l trăsese ața aici, înapoi, acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și la palat, la Hrad, mai povestea tata, lucrase chiar și pentru episcopi și cardinali, la Strahov. Păcat că-l trăsese ața aici, înapoi, acasă. Aici n-avea cum să-și arate măiestria, ca în capitala aceea europeană, aici croia încălțări obișnuite pentru oameni obișnuiți, iar în anii din urmă nu prea mai avea decât comenzi de încălțări ieftine pentru oameni necăjiți. Și situația asta îi umplea sufletul de amărăciune, îl îmbolnăvea pur și simplu. Cum l-ar îmbolnăvi pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Păcat că-l trăsese ața aici, înapoi, acasă. Aici n-avea cum să-și arate măiestria, ca în capitala aceea europeană, aici croia încălțări obișnuite pentru oameni obișnuiți, iar în anii din urmă nu prea mai avea decât comenzi de încălțări ieftine pentru oameni necăjiți. Și situația asta îi umplea sufletul de amărăciune, îl îmbolnăvea pur și simplu. Cum l-ar îmbolnăvi pe un violonist care a triumfat pe scenele stălucitoare ale lumii dacă ar ajunge să cânte prin cârciumi prăpădite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
său butucănos de om care trecuse repede și aproximativ prin școală: „Bă, salutări de pe-aci ș-aveți grije la ce vă cere tovarășa Cameniță!“. Urma o scrisoare mai lungă a doamnei Cameniță care dorea expres, urgent trei perechi de încălțări făcute de domnul Toma: unu - pantofi de antilopă, doi - pantofi de lac roșii, trei - cizme maro, cu blăniță. Îngrijiți-vă să nu-i lipsească nimic lu domn Tomiță! Semnat: Doamna Cameniță. Așa că tovarășii Gârmoci și Fanache n-au avut încotro
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sculat brusc din somn, a fost să scoată pistolul și să-i tragă ăluia un glonț în frunte. Pe urmă și-a simțit tălpile noduroase în pantofii de piele confecționați chiar de nărodul ăla, și-a amintit că, de când poartă încălțările făcute de Tomiță, a scăpat și el de bătături și de dureri, până atunci se chinuise ca dracu, nu găsise pe nicăieri pantofi care să nu-i chinuie picioarele. Drept care a devenit mai îngăduitor: -Du-te mă-n pizda mă-tii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ochii de la el în tot timpul concertului. Da, profesorii pe care i-am avut au lăsat amprente foarte puternice în viața mea. R.P. Ce-mi puteți spune despre viața socială din tinerețea dumneavoastră? Mergeați la ceaiuri și la serate? Rupeați încălțările la dans sau vă retrăgeați într-un colț? Ce impresie v-a făcut capitala când ați văzut-o pentru prima dată? Ce v-a plăcut și ce v-a iritat la ea? A.R. Mergeam la ceaiuri dansante. O făceam
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
străbat, prin vremurile care s-au scurs, duioase amintiri ale inocentei copilării. Pentru întâmpinarea Paștelui Natura își îmbrăca haina de primăvară colorată în verde-crud, presărată cu mirifice flori. Noi, copiii, eram bucuroși că scăpam de îmbrăcămintea groasă și peticită, de încălțările hârbuite, încărcate de obiele și ciorapi groși din lână, de căciuli decolorate și roase, de mănuși și fulare. Desculți, cu haine ușoare pe noi, zburdam în urma vitelor sau cârlanilor care ni se dădeau în grijă pentru păscut. Apropierea Paștelui la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
din urmă la țărmurile din Puglia (Italia). Toate acestea se petreceau în toiul iernii: era foarte frig și ningea. Pelerinul nu purta alte veșminte decât niște nădragi de pânză groasă care-i ajungeau până la genunchi lăsându-i picioarele goale, ceva încălțări, un pieptar de stofă neagră ros de tot pe la umeri și o manta scurtă și jerpelită. 50. Ajunse în Veneția la jumătatea lunii ianuarie 1524. De la șplecarea dinț Cipru, călătorise pe mare toată luna noiembrie, decembrie și o parte din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Manresa și din cauza cărora începuse să umble încălțat dispăruseră; nu le-a mai simțit de la plecarea lui spre Ierusalim. De aceea, pe când studia în Barcelona, îi veni dorința de a-și relua vechile pocăințe. Începu prin a-și găuri tălpile încălțărilor, lărgind spărturile câte puțin, încât la sosirea frigului rămăsese numai cu partea de deasupra a încălțărilor. 56. La sfârșitul celor doi ani de studii în timpul cărora, după cum spuneau unii, înaintase mult, învățătorul său îi spuse că era de acum gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lui spre Ierusalim. De aceea, pe când studia în Barcelona, îi veni dorința de a-și relua vechile pocăințe. Începu prin a-și găuri tălpile încălțărilor, lărgind spărturile câte puțin, încât la sosirea frigului rămăsese numai cu partea de deasupra a încălțărilor. 56. La sfârșitul celor doi ani de studii în timpul cărora, după cum spuneau unii, înaintase mult, învățătorul său îi spuse că era de acum gata să urmeze artele și-l sfătui să meargă la Alcalá. El se lăsă totuși cercetat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
arde. - Și pe dumneavoastră v-ar arde, spuse Pelerinul, dacă v-ar afla eretic. Își vopsiră veșmintele după cum li se poruncise. După vreo cincisprezece sau douăzeci de zile, Figueroa îi porunci Pelerinului să nu mai umble desculț, ci să poarte încălțări. El se supuse liniștit, așa cum făcea în toate lucrurile de acest fel care îi erau poruncite. Patru luni mai târziu, Figueroa făcu o nouă cercetare asupra cazului lor1. O pricină, pe lângă cele de dinainte, cred că fusese și aceea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
chip de scuză. Am cerut o servietă pentru tine... — Pe care nu mi-a cumpărat-o nimeni. — Și ce vină am eu? Doar nu le spun eu ce să cumpere! Luke clatină din cap nedumerit. — Ai pus pe listă și încălțări de la Jimmy Choo, pentru el și ea? — Mi-a luat cineva pantofii de la Jimmy Choo? zic superfericită - după care mă opresc brusc, pentru că am apucat să-i văd expresia. Luke... glumesc. Îmi dreg glasul. Uite. Ăsta e băiatul lui Suze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
În 1627, Într-o listă de mărfuri aduse la nord de Dunăre figurează și „cizme făcute În Turcia din cordovan [= marochin] bun, galben, roșu și negru” <endnote id="(43, p. 205)"/>. „Condurii de marochin roșu ori galben” erau Într-adevăr Încălțările preferate ale turcilor din Țările Române <endnote id="(366, p. 126)"/>. Evident, boierii români preluaseră moda, purtând și ei - cum povestește Radu Rosetti - „ciubote de piele fină, roșie sau galbănă” <endnote id="(680, p. 55)"/>. „Este probabil - scria Elias Schwarzfeld
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
voal. Din acel bovindou am urmărit, câțiva ani mai târziu, când a izbucnit Revoluția, diversele Încleștări și am văzut primul mort din viața mea: era purtat pe o targă și din piciorul care-i atârna peste ea, un camarad cu Încălțări jerpelite se lupta să-i scoată cizma, În ciuda ghionturilor pe care le primea de la brancardieri - și toate acestea se petreceau Într-un mers destul de rapid. Dar pe vremea lecțiilor cu Mr. Burness, n-aveai ce să vezi În afară de beznă, de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
canalele comuniste poluate. Când era provocat să justifice teroarea bestială legiferată de Lenin - camera de tortură, zidul Împroșcat cu sânge - Nesbit Își scutura scrumul din pipă de mânerul ușiței de la sobă, Își Încrucișa din nou spre stânga picioarele uriașe, cu Încălțări grele, Încrucișare spre dreapta, și bălmăjea ceva referitor la „Blocada Aliaților“. Vâra laolaltă sub eticheta „elemente țariste“ emigranți ruși de toate culorile, de la țăranul socialist până la generalul alb - la fel cum scriitorii sovietici manipulează astăzi termenul „fascist“. Nu și-au
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
proslăvească pe el, "Marele El Fatih Stăpânul Lumii"... Bașbuzucii, ațâțați de răsplată, scotoceau în draci ascunzătorile, ruinele, răscoleau mormanele de cadavre împuțite în soare... Ce să-ți mai spun? Știi doar cum l-au recunoscut pe împărat... Și gata! După încălțări. Uitase să-și scoată și jambierele de purpură brodate în fir de aur cu același falnic "vultur bicefal"... Da... uitase, îngână Țamblac sfârșit. Păcat. L-au batjocorit, pentru... pentru niște încălțări... Să fi încălțat și el, acolo, niște opinci, niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]