1,244 matches
-
se apere cu sulița de alți războinici hiung-nu. Trăgându-și pumnalul din cizmă, îl înfipse în coasta bărbatului, spărgând împletitura inelelor de fier, după care, cu mare iuțeală, îl apucă de o margine a mantalei, îl răsturnă din șa și încălecă în locul său. Puse mâna imediat pe sabia pe care acela o avea agățată la oblânc și, din nou, strigând cu furie, dădu pinteni calului și se aruncă iarăși în luptă, sperând că ai săi îl vor urma. Dușmanul, însă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
turte de stafide, și două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari, 19. și a zis slujitorilor săi: "Luați-o înaintea mea, și eu voi veni după voi. N-a spus nimic bărbatului ei Nabal. 20. Ea a încălecat pe un măgar, a coborît muntele pe un drum tufos, și iată că David și oamenii lui se coborau în fața ei, așa că i-a întîlnit. 21. David zisese: "În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
celei mari pe care o luaseră din țara Filistenilor și din țara lui Iuda. 17. David i-a bătut din zorii zilei pînă a doua zi seara, și n-a scăpat nici unul din ei, afară de patru sute de tineri, care au încălecat pe cămile și au fugit. 18. David a scăpat astfel tot ce luaseră Amaleciții, și a scăpat și pe cele două neveste ale lui. 19. Nu le-a lipsit nimeni, de la mic pînă la mare, nici fiu, nici fiică, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
un gol în memoria lui, dar nu un abis. Poziția lui fusese ca cea a cuiva care se balansează într-un picior pe marginea unei prăpăstii fără fund. Acum era ca a unui om care stă cu picioarele larg desfăcute, încălecând un șanț îngust, totuși adânc. Era adevărat că șanțul trebuie umplut dar, chiar dacă nu era, el ar fi putut merge mai departe, fără acea senzație oribilă de clătinare în întuneric de-a lungul marginii unei prăpăstii. O amețeală puternică îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
decoltate. Așadar fu săpunită și clătită și dresul ud scos cu dificultate veselă și fu condusă În pat de mână. Sau conduse ea. Căci Horricker mergea În spatele ei și o săruta pe gât și umeri. Ea strigase „Oo!“ și fusese Încălecată. Domnul Sammler trebuia să asculte cu benevolență toate aceste rapoarte intime. În mod curios, deși cu mai multă considerație și decență, și H.G. Wells Îi vorbise despre pasiunea sexuală. De la un asemenea individ superior te-ai fi așteptat la vederi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de strânsoarea halatului de lână (mai ales mai jos de mijloc, unde era un lucru care stârnea suspinele iubitului), această femeie matură nu trebuia să Îi ceară acum tatălui ei să facă obiectele sublunare remarcabile. În primul rând, el nu Încălecase nici o clipă lumea ca un Colos cu armate și corăbii, lăsând să-i cadă cununi din buzunare. Era doar un evreu bătrân pe care Îl maltrataseră, În care trăseseră, dar pe care cumva nu reușiseră să-l ucidă, omorându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că o să plângă. Nu era sigură, pentru că își ținea capul în jos. — Steven, a zis, nu e bine... S-a oprit, neștiind cum să continue. — Asta, pur și simplu nu se poate! Și-a tras bicicleta, pregătindu-se să o încalece. Nu pot să mă abțin, a zis Connolly, uitându-se în sus. Jur că nu pot. Sheba avusese dreptate. Avea lacrimi în ochi. — Oh, Steven, a zis ea. Era pe punctul de a întinde mâna să-l mângâie pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tampoane, a tropăit până în partea cealaltă a camerei și-a luat-o pe Jina de bărbie. Tu, a spus ea, ești făcută dintr-un material mai țeapăn. Și, la fel ca în urmă cu doisprezece ani, atunci când era pe cale să încalece pentru prima dată un râu învolburat, iar soțul ei i-a strigat,destul de tare că să acopere tunetul apei, că poate s-o facă, Jina s-a ridicat la nivelul așteptărilor altcuiva. Și-a îndreptat umerii și, ca prin minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ești dispus să-l iei pe om acasă. Alice ce zice ? a întrebat Naji. John a clătinat din cap și-a oftat. Alice. John a spus-o ca și când n-avea de gând să mai adauge nimic, dar, când Danny a încălecat balustrada, bărbatul a început iar să vorbească. Avea o voce aspră și tăioasă, ca și când fiecare cuvânt era o piatră care i se oprea în gât. Poate că scrisul e singura ei posibilitate. Poate. Alice a muncit mai mult decât își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu bărbia puțin adusă spre piept. Până să ating pământul, n-am scos niciun sunet. Cineva alerga către mine.Eu târâiam mâinile în sus și în jos ca o zbatere de aripi frânte. Sini avea chef de hârjoană, așa că mă încălecă prinzându-mi mâinile pe lângă corp, iar picioarele ei deveniră fălcile unui clește cu care mă strângea. Nu mai puteam să mă mișc, iar ea profita și-mi arunca zăpadă pe brațe, pe piept și pe față. Eu râdeam împreună cu ea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Ei, cucoane Dumitrașcu? pe urmă? Cum, pe urmă? zise boierul cu un zâmbet blajin; numaidecât să-ți spun ce-a fost pe urmă? Mai bine hai să bem și paharul acesta și pe cai, că întârziem! Am ieșit afară, am încălecat și am pornit spre Topila. O tăcere mare era împrăștiată pretutindeni pe șesuri și pe văi, și o pâclă de toamnă învăluia totul. Soarele nu se vedea, dar o lumină dulce sta în ceața nemișcată. Lumina se strecura parcă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nouri zdrențuiți, curgeau izvoarele de foc ale zorilor trandafirii, peste apa și peste munții de neguri din baltă. Ploaia tot cădea, dar din ce în ce mai rărită, glasul aspru din lunci contenise - și în liniștea care învăluia singurătatea, prin ceața nelămurită a zorilor, încălecai și pornii ca alungat de ceva spre Sărățeni. IVtc "IV" Dragostea înflăcărată, cea dintâi dragoste, mă ardea! Tremuram ca scuturat de friguri în odaia mea, singur, pe când afară ploaia tot cădea. Și mă gândeam la fiecare clipă a vremii cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apoi se adunau într-un singur punct - și deodată răsărea fata înainte-mi, înaintea ochilor închiși pe jumătate... Îmi făceam planuri, rosteam în gând vorbe pătimașe. Și vremea curgea încet-încet, ca picurii ploii care cădeau domol din streașină. Voiam să încalec; mă răzgândeam; ar fi fost o nebunie. Și n-aș mai putea să spun cum am petrecut noaptea spre duminică, cât de bolnav am fost ziua următoare toată, și noaptea cealaltă care nu mai ajungea la miezul ei, care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
furișa luntrea pe sub bolțile sălciilor. Doar că-mi vorbi mai puțin ca de obicei; dar asta nu se întâmpla numai acum. La întoarcere, la crâșmă, Sandu iar neliniștit, iar parcă nu îndrăznea. În sfârșit, după plecarea lui Marin, când să încalec pe Corbu, se alătură de mine și mă atinse ușor pe umăr: — Boierule Niculiță... Ce-i, Sandule? El mă privi zâmbind. Uite ce-i, boierule, ast’ dimineață în zori, n-ai trecut dumneata cu calul pe la marginea satului, spre Iezer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și răspundeam ușor. Trebuia mai bine să curm dintrodată ciorovăiala aceasta. Sandu, tot zâmbind, mă privea în ochi. Eu, acuma, tăceam. Apoi, asta-i, boierule, eu voiam numai să știu... Atât... Și ochii lui șireți așteptau parcă o mărturisire. Eu încălecai repede și dădui pinteni calului. Iar pe drum, cu neliniște, începui să-mi perindez prin minte toate mișcările și privirile pușcașului. Apoi mă gândii la Chiva, la zorii de dragoste pe care abia-i așteptam iar, și iar îmi veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la vreme așa de târzie? —Plec, zice Petrișor Dămian, mă duc să spun boierului cum a fost... —Faci rău că pleci la vreme de noapte... Petrișor s-a dus la grajd, și-a luat calul, l-a închingat frumos, a încălecat ș-a pornit în buiestru spre Cornul Caprei. Într-o vreme însă s-a răzgândit. Se poate să fie ș-un hangiu, ș-o hangiță, a zis el întru sine. Trebuie să văd pe hangiță și să-i spun ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
revărsă în valuri în toate părțile. Acu, măi băietane, grăi Faliboga, încalică pe căluțul ista sur. Iaca, ai măciucă și măciucăriță la botul șelei, ai harapnic; - și cu băieții iștia vezi de păzește bine averea boierească și n-o risipi... Încălecară amândoi pe cai și se luară după vite. Cu glasul lui neprietinos, Sandu Faliboga îi dădea toate lămuririle și învățăturile. — Măi Niță! grăi el într-o vreme uitându-se pe sub sprâncene la flăcău, asară erai s-o pățești cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Laz cu mine. —Care muieri? D-apoi știu eu cum le chiamă? Am să mă mai cuget cum e de făcut. Până la vară este vreme. În timpul verii anului următor 927, au fost felurite înțepături despre Octavian și despre Laz. De câte ori încăleca Ursake, ca să se ducă devale pentru afaceri și treburi, nana Floarea venea și amesteca vorbe multe lângă capul calului, așa că, în urechea lui Șargu, intrau de zeci și zeci de ori aceleași și aceleași nume, pe care Culi nu dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am primit și mulțămesc frumos. —De la Stambul până aici la Amasia, am umblat ca o săgeată, fericite doamne. —Văd, Omar, și-ți mulțămesc și ție. Ca să cunoști mila mea, iată, îți dăruiesc acest roib pe care am poftit să-l încalec în dimineața asta. Al tău să fie, cu tot tacâmul lui. Robul a bătut metanie, sărutând poala lui șahzadè. — Și pe lângă asta, îți dăruiesc, Omar, și această naramză înghețată de miere. Mânânc-o aici în fața mea și să-ți aduci aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
domol cătră acea tabără a coconului împărăției, și cum au ajuns în preajma săivanului albastru al lui Mustafa șahzadè, au strigat porunca stăpânului celui mare. Când s-a auzit asemenea poruncă, ordiile fiului s-au sculat sunându-și armele. Șahzadè a încălecat făcându-le semn de potolire cu brațul înălțat. A zâmbit cu trufie; ienicerii lui îi erau credincioși. Își cunoștea puterea. Allah îi știa nevinovăția. Deci și-a pus harmasarul alb în galop săltat și a fost în clipă lângă cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fără sfârșit, apoi prietena ciudată a lui Nell i-a înfipt o furcă în fund lui Aidan și vraja s-a spulberat. Până atunci, ieșisem de vreo șapte sau opt ori cu Aidan și nici măcar o dată nu încercase să mă încalece. La fiecare întâlnire avusesem parte doar de un sărut. Evoluase de la rapid și ferm la mai domol și mai tandru, dar nu merseserăm niciodată mai departe de un sărut. Dorisem mai mult de atât? Da. Eram curioasă în ceea ce privește motivul rezervei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fi în stare să-și găsească nici fundul pe întuneric. Când am ieșit, o alta, cu fața ca o mandarină (mică și turtită, portocalie, cu porii cât gurile de canal) spunea: Așa că i-am zis, n-ai decât să mă încaleci, dar eu una mă culc! Hohote de vrăjitoare, dar nu și din partea Dettei. Nu fuma, însă doar pen’ că e ilegal. Părea că ar fi fumat dacă ar fi putut. Zâmbea absent și se cam uita în gol. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din ochi și cu un aer atât de firesc, încât bandiții rămaseră descumpăniți. În vreme ce se consultau din priviri, un praf gros țâșni de pe drum, ca prin minune, la mai puțin de o milă în fața noastră. Răufăcătorii abia avură vreme să încalece pe cai, luând-o la sănătoasa cât putură de repede în partea opusă. Eram salvați, mama nu fusese nevoită să facă ce i se ceruse. Dacă aș fi făcut-o, nu un clinchet s-ar fi auzit, ci o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în pământ pe sub gluga hainei din blană de lup. Valerius veni lângă el și, mai mult ca să-l încurajeze decât ca să scuture zăpada, începu să-l bată ușor pe spate. — Curaj. O să reușim. Îi aduse calul. — O să te ajutăm să încaleci. — Vreau să urc singur. Nu mă atingeți. Gladiatorul se prinse de coama calului și, cu greutate, reuși să se ridice în șa. Fratele său îi puse sacul pe cal, în spate: — Aici ai de mâncare. În fața șeii legă pătura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și-a croit drum prin el, mâncându-l. Apoi, doar cu iarba netedă și verde în față, la douăzeci de metri de linia de sosire, Bumboy s-a prăbușit la pământ. Jocheul, care era și el terminat, a încercat să încalece din nou, O parte din colegii lui care erau la pământ au avut și ei aceeași idee. Cam după zece minute - o parte din caii fără călăreți trecuseră deja linia, în vreme ce un alt competitor trecuse de ultimul obstacol și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]