1,681 matches
-
rămase în cazarmă. S-a frământat neliniștit în preajma comandamentului așteptându-se parcă să audă din clipă în clipă telefonul sunând. Nu a durat mult și fugarii s-au întors istoviți. Drumul la întoarcere l-au făcut împingând Dacia care se încăpățânase să mai pornească. Efortul le-a prins bine; aburii beției s-au risipit ajungând să fie treji de-a binelea, să realizeze cât de mare era prostia făcută. Au fost deîndată „ cazați ” în arestul unității unde au avut senzația că
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
activitate creatoare, de revoltă și construcție, de demnitate, de mărturisire, de creștinism autentic, de delicatețe revigorantă, de dăruire și bunătate, de gândire pe termen lung, de convingere în niște valori perene, clare si nenegociabile. In fața acestor oameni, care se încăpățânează să dea ce au mai bun din ei în aceste condiții (pe care tu abia reușești să le suporți în trecere), îți vei pleca fruntea și te vei simți inferior. Unii zic că enclavele sunt majoritare și probabil că e
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
citit mai sus nu este altceva decât... un vis urât, un coșmar și atunci când mă voi trezi, el va dispare. Orice pădure are uscăturile ei... Oamenii buni, cinstiți și prietenoși sunt mult mai numeroși decât ”uscăciunile pădurii” de aceea, mă încăpățânez să cred mai departe în onestitatea și bunătatea românilor! Peste tot în lume există și aspecte negative însă atunci când acest ”și” dispare, ce mai rămâne...? Dorința mea, atunci când voi reveni ACASĂ, este aceea de a regăsi bunătatea, prietenia și loialitatea
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
făcuse cu mâna lui, el se putea disculpa, conștiința îi va fi liniștită. * * * Are febră. De când a început liceul jinduiește după o scutire medicală. Temperatură făcea însă numai seara. Dimineața, când se prezenta la cabinetul medical, mercurul din termometru se încăpățâna de fiecare dată să urce pe scara gradată. Încetul cu încetul a început să fie privit cu suspiciune. Refuza să asculte sfatul colegilor și să înghită cretă sau să frece termometrul atunci când rămânea singur în cabinet. La ce bun să
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
să-mprumuț’ cîine, cine-a măi auzât de-așa ceva? Las’ că vorbesc ieu cu iel, îi dau o țuică la Trocărel șî-l conving eu să-m’ vânză un câine. - Măriene, poț’ să-i tot dai, n-o să să lase, e-ncăpățânat ca un catâr. - Lasă, fă, ce hăla, că n-o fi dracu’ atât de negru - i-a mai zis taică-meu Măriei lu’ Mitu lu’ Niculcea. Femeia a avut dreptate: Mitu nu s-a lăsat, dar țuica tot i-a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie.” Între orgoliu și mândrie este uneori greu de stabilit granița și totuși ele diferă, orgoliul fiind un defect, iar mândria putând fi o calitate. Orgolios este cel ce se încăpățânează să aibă dreptate, dorește să obțină puterea, se crede om performant, se laudă sau cerșește laude, este egocentric, egoist și fără credință în Dumnezeu. Orgoliosul e cel care se cunoaște cel mai puțin pe sine și îi place compania oamenilor
VREMEA ORGOLIILOR de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366206_a_367535]
-
o perioadă în care poezia eminesciană ilustra strălucit modul în care etapele pot fi arse din direcția unei beletristici funcționale, prin progresiva abandonare a straiului inutil, Macedonski se complace în imitații facile ale unor modele presupus ilustre, practica eufonia, se încăpățânează să demonstreze genialitatea unor lucrări pe care nu le remarcă nimeni, își traduce și își public la Paris opera în jurul cărora face mult zgomot, pândind disperat reacția criticilor la modă. Dacă acest univers al lui Macedonski n-ar fi străbătut
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ŞI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ (MACEDONSKI, GOETHE, EMINESCU) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352363_a_353692]
-
si de necesitatea transformării planetei noastre într-o Stea nobilă cu lumina și căldură proprie, pe suprafața căruia locuim, pe un maxim de spațiu într-un maximum de conținut, șapte miliarde de oameni în ceasul acesta, ori e orb, ori încăpățânat la culme sau pur și simplu e prost, snob, incult, mediocru și lipsit de viziune. Desigur, schimbarea Axei pământului reprezintă doar una din numeroasele schimbări esențiale ce se petrec în lume, în chiar clipa aceasta, deși e cea mai vizibilă
SCRISOAREA NR.53 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352415_a_353744]
-
sau de departe, tu nu trăiești decât cu gândul la mine ; tu asculți cu bucurie de orice dorință a mea ! Voința mea e singura ta lege ; dacă nu te-aș mai iubi, te-ar înghiți uitarea ! Dar vai, eu mă încăpățânez să gust dragostea sub forma durerii. Sunt o biată îndrăgostită infi(r)mă ! Uneori ființa nu-i decât o nesfârșită agonie ! Și, vai, soarele e gata să apună și noaptea să-și coboare tenebrele în sufletul meu, silit să facă
FATA DIN VIS VORBEŞTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352512_a_353841]
-
lui, Estera, se apucase de văruit casa, iar pe el îl oripila ideea să mute lucrurile dintr-o cameră în alta, așa că le scosese pe toate în curte, ajutat de Caiafa care, în timp ce se chinuia cu un fotoliu ce se încăpățîna să nu iasă pe ușă, îi povestise, pentru a cîta oară? cum o călărea el pe iapa lui Ignatio, aia cu crupa despicată ca un pepene zemos, ce te face să îți înghiți saliva de poftă. Gard în gard, zicea
CAP 8 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350912_a_352241]
-
vine să reiei anumite pasaje care te-au lăsat uneori suspendat de un fir... Iată un exemplu: „De ce oare avem tendința să ne clasificăm semenii în diferite categorii”- se întreabă autoarea, și după ce parcurge tipologia umană în diferite ipostaze se încăpățânează și conchide, în stilu-i caracteristic: „Ei, bine, nu! Refuz să cred că putem fi atât de lineari și previzibili precum ne învață analiza tradițională după criterii fixe! [...] Și dacă se întâmplă într-o zi sau alta să fim placizi și
CUM M-AM ÎNSENINAT CITIND O CARTE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346522_a_347851]
-
de zile de când Înaltul, cum îi spuneau clujenii, sfătuitorul nostru spiritual, I.P.S. Bartolomeu Anania, a primit un bilet de călătorie. Doar dus. Destinația: Împărăția Cerului. Mereu cu slova în față, (re)lecturând-o sau (re)zugrăvind-o cu cuprindere, se încăpățâna să nu cunoască prea mult odihna. Asemenea celor dăruiți cu bunăștiință, curățenie sufletească, sanctificați, după o vreme, de noi cei ce-i urmăm. Nu ne rămâne decât să ne aplecăm asupra scrierilor sale, generoasă zestre lăsată spre cumințirea mirenilor mâhniți
I.P.S. BARTOLOMEU ANANIA, GRĂITOARE I-A FOST UMBLAREA de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346649_a_347978]
-
eveniment editorial de ținută, cu un public pe măsură - elevat, rafinat și pretențios, în sensul bun al cuvântului. În fine, așteptam cu emoție, reîntâlnirea cu vechi colegi de breaslă, o mână de gazetari de modă veche - care încă ne mai încăpățânăm să despărțim corect în silabe, să nu punem virgulă între subiect și predicat și să nu ne fie rușine de cuvântul „patriot”. În Damen Passo Doble, autoarea reia și aprofundează temele abordate în anteriorul volum de publicistică, Trandafirii deșertului. Regăsim
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
micuțele dar curajoasele armate românești pentru organizarea îndrăznețelor atacuri asupra ordiilor asiatice și tot aici și-au găsit un binemeritat sfârșit trufașele armate maghiare, turcești sau poloneze, care au cutezat să se aventureze în necunoscut pentru nimicirea celor ce se încăpățânau să-și apere „sărăcia, și nevoile, și neamul”. Căci pe-atunci codrul era frate bun cu românul. Iată de ce nu-i întâmplător faptul că fundamentele culturii românești, durate din substanța vie a creației populare, se originează în legătura inseparabilă dintre
DAR UNDE-S CODRII DE MAI AN? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345680_a_347009]
-
următoare: “De-ai fi o mică orhidee / ori trandafir / cu lacrima de rouă / în palma-mi strânsă / te-aș prinde blând / ca firava-ți tulpină / durere să nu simtă / când eu te smulg / să nu rămână plânsă...” (“De-ai fi...”), încăpățânându-se să spere că într-o zi...” Eu trupul ți-l dezmierd în taină / Necunoscut, fermecător, / Descoperindu-l pur sub haină / Cum freamătă cuprins de dor. // Te simt și te cunosc, cu gândul / Te recunosc cu ochii-nchiși / Să pot
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
la rând! Cel de lângă Mărășteanu îi șopti: --Acceptă, domnule, și nearticulat. Îi pui mata o virgulă sus și...gata. Câte nu sunt așa! Mai ales cele cu nume englezesc. --Eu vreau ca amarul meu să fie articulat, domnule! s-a încăpățânat Mărășteanu.Hărmălaia reîncepu,adunând în jur mulți gură cască, dispuși să-și dea cu părerea.Veni și directorul instituției. Alarmat de vociferări a-ncercat să aplaneze conflictul: --Fă, dragă, o excepție și articulează-i omului amarul! --Nu încalc dispozițiile, domnule
S.R.L.AMARU-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352096_a_353425]
-
adunând în jur mulți gură cască, dispuși să-și dea cu părerea.Veni și directorul instituției. Alarmat de vociferări a-ncercat să aplaneze conflictul: --Fă, dragă, o excepție și articulează-i omului amarul! --Nu încalc dispozițiile, domnule director! s-a încăpățânat și blondina. Să completeze dosarul așa, altfel... --Acceptă, domnule, amarul nearticulat! săriră nervoși cei de la rând. Cât să mai așteptăm? Mărășteanu se dădu bătut și spuse moale: apăi, așa să fie, s.r.l.”Amaru”.Victorioasă, blondina îi spuse cu
S.R.L.AMARU-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352096_a_353425]
-
Rococo sau Empire, ceasornice de buzunar sau de salon, cu cadrane aurite sau argintate, împodobite cu figurine grațioase sau cu fine sculpturi, toate vă invită tainic la o călătorie în timp. În acordurile subtile ale celor câtorva ceasuri care se încăpățânează să își îndeplinească menirea, ticăind armonios, veți descoperi că ceasurile își pot găsi un loc foarte potrivit în tablouri. Aceste exponate, aparținând stilului Biedermaier, sunt prezentate sub același nume:“Tablouri cu ceas”, unele fiind înzestrate cu animații. Pesemne că arareori
MUZEUL CEASULUI DIN PLOIESTI de RUXANDRA CROITORU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356318_a_357647]
-
Interesat peste măsură de acest caz ieșit din comun, ministrul i-a procurat medicamente din străinătate. Efectul acestora a fost însă foarte scăzut. Odată instalată, starea de septicemie urma, conform previziunilor medicilor, să-i cauzeze moartea. Totuși Ioan Gabor se încăpățâna să rămâna în viață. Constatând că în urma complicațiilor, omul rămâne conștient, medicii au ajuns la concluzia că lucrurile care se petrec întrec puterea de a înțelege a minții omenești. „Mare minune că nu moare și e întreg la minte” - a
DUPĂ CE A EXPERIMENTAT TREI MORŢI CLINICE, SECURITATEA L-A BĂNUIT DE RELAŢII CU EXTRATEREŞTRII ! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355790_a_357119]
-
Ce nu mai e la modă în Parnas. Stau ca o bazilică în beton Și-n ultimă și desuetă stanță Nu fac din viață simplu maraton Și nici din dragoste mezalianță. Stau ca o bazilică și nu știu De ce mă încăpățânez să stărui De-i prea curând, pri poate, prea târziu Să construiesc sau ca să nărui. Referință Bibliografică: CARTE DE VIZITĂ / Delia Stăniloiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 272, Anul I, 29 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Delia
CARTE DE VIZITĂ de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355922_a_357251]
-
lăsă de câteva ori capul pe polița încărcată cu degetare, brățări din tablă și cămile din lemn, însă umbra se târâse mai departe de el, înapoia unei perechi de cercei din sârmă răsucită. Încercă s-o prindă, dar umbra se încăpățâna să rămână slobodă. Ca să nu adoarmă, Ahmed începu să rupă bucăți din sulul de hârtie creponată și să meșterească tot felul de cutiuțe, însă somnul nu-l lăsa defel în pace și-i tot dădea târcoale. Citește mai mult Ahmed
IOAN ALEXANDRU DESPINA [Corola-blog/BlogPost/355995_a_357324]
-
lăsă de câteva ori capul pe polița încărcată cu degetare, brățări din tablă și cămile din lemn, însă umbra se târâse mai departe de el, înapoia unei perechi de cercei din sârmă răsucită. Încercă s-o prindă, dar umbra se încăpățâna să rămână slobodă. Ca să nu adoarmă, Ahmed începu să rupă bucăți din sulul de hârtie creponată și să meșterească tot felul de cutiuțe, însă somnul nu-l lăsa defel în pace și-i tot dădea târcoale....
IOAN ALEXANDRU DESPINA [Corola-blog/BlogPost/355995_a_357324]
-
lăsă de câteva ori capul pe polița încărcată cu degetare, brățări din tablă și cămile din lemn, însă umbra se târâse mai departe de el, înapoia unei perechi de cercei din sârmă răsucită. Încercă s-o prindă, dar umbra se încăpățâna să rămână slobodă. Ca să nu adoarmă, Ahmed începu să rupă bucăți din sulul de hârtie creponată și să meșterească tot felul de cutiuțe, însă somnul nu-l lăsa defel în pace și-i tot dădea târcoale. - Salam alaikum! îl salută
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
întâlnit ai simțit lutul meu prielnic palmelor tale și piatră mea perfectă pentru tăișul dălții tale. m-ai cuprins... ai vrut să mă modelezi în palmele tale și să mă sculptezi după formă și dorința ta. dar lutul meu se încăpățâna în palmele tale și dalta ta durea mult prea mult... și atunci, te-ai hotărât să mă lași artă neterminata jumătate femeie jumătate lut cald și piatră cuminte... încă mai stau pe raftul din parte stânga în aceea încăpere în
IN LUT SI-N PIATRA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356899_a_358228]
-
magazin cu jucării. O ploaie de țărână, moloz și cioburi căzuse peste bunicul meu. Când a ridicat capul, lângă el, la o distanță de un braț, de sub țarină și cioburi, zări zâmbetul inocent al unei păpuși. Un zâmbet ce se încăpățâna să persiste în ciuda mizeriei, durerii, frigului și terorii. Era o păpușă de cârpe. Așa cum stătea, încă culcat la pâmânt, bunicul a întins încet mâna, a luat păpușa, a scuturat-o de țarină și privind-o mai atent, și-a amintit
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]