1,625 matches
-
aminte de filele minunate ale Școlii absolvite acum o veșnicie... Nostalgice amintiri, toate legate de profesorii dragi pe care i-am avut la cursuri în decursul anilor de facultate... Fiecare profesor cu personalitatea sa, fiecare cu originalitatea sa, fiecare cu încăpățânarea de a-și face studenții să înțeleagă și să învețe cum să învețe... fiecare lăsând o amprentă în sufletul viitorilor profesori, fiecare devenind modele... Vă mulțumesc, stimați profesori, și vă asigur de recunoștința mea! Vă mulțumesc că ați crezut în
ÎN PRAG DE VACANȚĂ... de CARINA ANCA IENĂȘEL în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373563_a_374892]
-
și cu prunci din ambele, Mache se luptă cu greutățile, necazurile, cu nevoile copiilor, reușind să facă fiecăruia un rost în viață. Indiferent că vorbim despre Vasile, Petrică, Iftimia, Maria... toți copiii lui Mache au moștenit din voința, perseverența și încăpățânarea lui. Un lucru de bun augur pentru unii și nefast pentru alții. Dintre fiii săi, se remarcă în mod special Vasile, soțul Alexei, un om școlit, educat, inteligent, cu o mare dorință de reușită în viață. Destine mai mult sau
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 1 MAI 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371349_a_372678]
-
dar atât de delicat... Dacă ai ști..., dacă ai ști cu câtă greutate mă abțineam să nu plâng... În momentul acela mi s-au topit toate frustrările și mă simțeam ocrotită, dar și supusă de bărbatul acesta. Îmi țineam cu încăpățânare ochii închiși, dar îl vedeam cu ochii sufletului, sorbindu-i parfumul, atingându-l. I-am simțit buzele cum îmi atingeau fruntea, nasul și, mai apoi, la fel de ușor și aproape insesizabil, ca o umbră, a trecut delicat peste buzele mele. Mi-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
și mai apoi telefonul a fost mut și mut a rămas. A adormit speriată, îngrijorată, obosită, cu aparatul în mână... Nopțile, diminețile, zilele ce au urmat, au fost pentru Laura o lungă așteptare, însă în sufletul ei se cuibărise cu încăpățânare speranța că, într-o zi, telefonul va suna. * * * Doctorul Tomescu conducea mașina cu viteză redusă, îngândurat și oarecum încordat. Era foarte târziu, dar a hotărât să facă un ocol mare pentru a trece pe la spital și nu direct acasă pentru
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
cruțare și nu mai vru să știe de nimeni și nimic un an întreg. Ajungeau la ea acuzațiile nedrepte prin diferite moduri, dar era atât de hotărâtă să se salveze, încât le-a ignorat pe toate și a urmat cu încăpățânare drumul pe care destinul îl croise cu pricepere și generozitate pentru ea. Într-una din zile, când la birou a fost convocată într-o ședință foarte importantă, pentru care se pregătise minuțios și temeinic mai toată săptămâna, Celeste își expuse
HAPPY VALENTINE S DAY de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372512_a_373841]
-
trecea cu un icnet grăbit târându-și cu buzele strânse sacoșele pline și-n scocul nevăzutei mori râul de bitum topit pașii îmi purta și ca un câine în lesă durerea mă urma opintindu-se din când în când cu încăpățânare pentru a amușina cu nesaț golul fierbinte al văzduhului prea bătrână pentru a mai lătra mă privea drept în ochi dând din coadă. Referință Bibliografică: POTAIA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2036, Anul VI, 28 iulie 2016
POTAIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371112_a_372441]
-
mine, să-mi conduci Tu viața. M-am simțit îndreptățit(a), să merg înainte fără să Te consult, presupunând că știu voia Ta. Iartă-mă că Te-am făcut să suferi obligându-Te să mă privești greșind, cănd din mândrie încăpățânare, egoism, grabă, frica de oameni, pofta pentru păcat, lipsa de veghere, neascultare etc., nu m-am oprit: - să te întreb, - să ascult sfatul Duhului Sfânt dat prin copiii Tăi, - să ascult, - să-Ți dau voie să conduci E timpul să
E TIMPUL SA NE INTOARCEM LA DOMNUL OSTIRILOR, UN TIMP DE A INDREPTA CE ESTE GRESIT! de ROXANA IONESCU în ediţia nr. 25 din 25 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344965_a_346294]
-
timpuri de cumpănă se găsesc unii care în ciuda vicisitudinilor, nu se lapădă de românism, ci dimpotrivă, au curajul să îl îmbrățișeze și să îl inspire. Astfel, ceea ce ai putea crede că e pierdut sau rătăcit, revine, invariabil, la suprafață, cu încăpățânarea românului de a fi ce a fost din totdeauna. Cartea este o splendidă radiografie a sufletului românesc. Este și o invitație la încredere, demnitate și speranță. Milena MUNTEANU 10 februarie 2014 Toronto, Canada --------------------------------------------------------- MUNTEANU-LIȚOIU Milena, născută în 26 martie 1962
SUFLET ROMÂNESC de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347810_a_349139]
-
de a da curs cererii rușilor în forma în care aceștia o exprimau, avea să ducă la ocuparea, în luna iulie 1853, a Principatelor Române de către trupele țariste, ca un tur de forță menit a le arăta turcilor unde duce încăpățânarea lor. Poarta însă, deși conștientă de slăbiciunea ei, întrucât se afla pe un trend descendent al parcursului său istoric, se baza, în rezistența ei la aceste presiuni, pe sprijinul puterilor occidentale, Anglia și Franța, în primul rând, dar și Austria
DESPRE RĂZBOIUL CREIMEII ŞI INFLUIENŢA LUI POZITIVĂ ÎN ISTORIA ROMÂNIEI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347382_a_348711]
-
adânc sunt același om care am fost intotdeauna.Ma surprind pe mine însămi uneori, cănd realizez că am păstrat unele lucruri care m-au caracterizat în adolescență deși, de-atunci și până acum am trecut cu adevarat prin Viață: romantismul, încăpățânarea, candoarea, timiditatea, sarcasmul, curiozitatatea, nepăsarea...o anumita nebunie...o anumita atracție pentru risc. Și când toate acestea se întâlnesc cu îndrăzneala, determinarea, ambiția, curajul, automat se produce un fel de atracție magnetică la început apoi, pe parcurs încep să se
UN GRAM DE COMPROMIS de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346756_a_348085]
-
întâi zodia ta, horoscopul tău. Este, desigur, o discutabilă rezolvare a cunoașterii ființei tale în mod ceva mai intim, dar mai bine așa, decât nimic! Transcriu, deci: „Principalele calități: loialitate, stabilitate, răbdare. Cea mai puternică dorință: bunăstare materială, confort. Defecte: încăpățânare, tendința de a deveni prea posesiv. «Taurul» autentic gândește și acționează conform realității. Iși cunoaște limitele, iubește ordinea, este obiectiv, nu amestecă obligațiile cu distracția, este rezistent, practic; iubește muzica și artele și mai ales plăcerea. Este adeptul naturaleței, al
LA 80 DE ANI! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346268_a_347597]
-
la scară europeană s-au transformat în revendicări teritoriale, militare și politice periculoase. Al III-lea Reich urma să fie rezultatul firesc al dorinței de expansiune, pentru a repune în drepturi ( !) o națiune cu veleității imperiale, sădite cu sârg și încăpățânare în fiecare german încă de pe timpul Sfântului imperiu roman de națiune germană. Referință Bibliografică: Jurnal de gânduri zdrențuite... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 221, Anul I, 09 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae
JURNAL DE GÂNDURI ZDRENŢUITE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348244_a_349573]
-
ochiul aveam impresia că mă fixează în indiferent ce loc m-aș fi aflat! Din când în când mă vizita și Damian, îmi aducea sus mâncare și corespondența, se mira de ce ordine am făcut pe-acolo, dar mai ales de încăpățânarea cu care cercetam fiecare palmă de pământ până la zeci de metri depărtare. De cap nu se apropia. «Ăsta-i Beda, mă’ Mihai, îmi zicea, mai coarnele-i lipsesc, poate că le și are sub mița aia trasă pe urechi, tu
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
limita dintre melacolie și un dor până la durere pentru fetița care mi s-a strecurat în vis. Am închis ochii și am continuat să o păstrez în suflet, și cu infrigurarea regăsirii, am început să caut cu și mai multă încăpățânare în trecutul meu, al nostru, tot ce îmi aminteam despre ea. „Da”, mi-am spus, și fericită am sărit din pat și am fugit la cutia în care dormea ea în câteva fotografii alb-negru, unele mai decolorate de vreme sau
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
behăiau dezorientate prin ploaie. Plângea , nu pentru că-și pierduse cizmele pe drum, ci pentru că nu mai știa unde este, nu mai știa încotro s-o apuce. Se avântă neputincios prin nămolul ce-i ajunsese mult peste glezne, trăgându-se cu încăpățânare de rogozul ce-i tăia palmele, se afunda tot mai mult pe un drum ce nu- i era cunoscut, până când...Glasurile pe care le auzea erau lângă el, clare, distincte, oare cât timp dormise între aceste cojoace mițoase ce emanau
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
adormind într-un sfârșit, mângâiat de căldura ce venea dinspre crăpăturile pământului-pat. Ăsta era un adevărat ritual de renaștere pentru a doua zi. Da! Căci dorea ca primele pâlpâiri ale zorilor să lumineze imaginea a ceea ce-l mai ținea, cu încăpățânare, în viață... Trezit la noul azi, minunea ocrotită peste noapte în căușurile palmelor le strecura sufletului și trupului vigoarea pentru a se ridica și a porni cu nădejde mai departe. * Ziua nu se deosebea cu nimic de cele de până
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
niște obiceiuri mai mult oltenești bănuiesc, după zona de unde proveneau strămoșii socrilor mei. Pe Genny, oricât de obosit eram, o simțeam cum mă strângea în brațe, lipindu-se cu tot corpul de mine, parcă ar fi vrut să treacă pragul încăpățânării mele de-a nu le da satisfacție stolnicilor. Dar eu mă gândeam la ea, la mândria ei că dorea să arate că este fecioară și poate nu era potrivit să facă acest lucru în condiții prost alese, care ar fi
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
de Basarabia mea sfârtecată. Așa mi-am adus aminte de acel ,,Pohod na Sibir” al copilăriei mele, de ce a urmat, de suferințele îndurate de ai mei, de marele rapt. Cu gândul la vorbele lui tata, spuse la supărare când întâmpina încăpățânarea calului care nu se lăsa condus de hățuri, dar nici măcar de căpăstru. Atunci am auzit cuvântul ,,Povod”, acel a duce calul de căpăstru și dintr-un imbold nedefinit încă, am scris mare pe o foaie imaculată: ,,Daris Basarab...POVOD...roman
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
Acasa > Versuri > Iubire > GELOZIE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016 Toate Articolele Autorului Dimineața își amplifică deșteptarea cu degetele prinse de pervaz. o amestec cu încăpățânarea de-a nu mă trezi, alerg nebună, oarbă printre gânduri... mă descoperă absurd, geloasă pe o parte din tine și merg la întâmplare prin spaima limitelor care ne deosebesc, încerc să aud fiecare foșnet unde nu sunt. tu strălucești în
GELOZIE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376528_a_377857]
-
se trezea, vedea de la geam nesfârșitul albastru, care se ducea dincolo de linia pe care cerul o trasa acolo, în depărtare, ca pe o interdicție, împiedicându-i privirile curioase să pătrundă dincolo de ea. Și totuși, ele continuau să o ațintească cu încăpățânare, ca și cum ar fi sperat că într-o zi, zările se vor deschide pe neașteptate și atunci va vedea necunoscutul, ce de atâta vreme se ascundea sub acea linie atât de subțire. Cum Fedea și Vova, verișorii ei, locuiau nu departe
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
caracteristici personale ca un atu, cred că ar fi: modestia, omenia și responsabilitatea... ori ca ’’trei defecte’’... de ce nu? Consider că, oricine le recunoaște, le și poate depăși ușor, acestea să spunem că sunt: naivitatea, credința exagerată în oameni și încăpățînarea. -Ca un învățăcel, care iată ai pornit încă din pripă de la un sistem contradictoriu, ca și profesor, funcționar în ministerul educației, viitor doctorand, mă rog, nu am să te întreb ce părere ai de sistemul actual de învățământ din R.
DOMNIŞOARA MARIA BURLACU! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375963_a_377292]
-
fiind pînă la acoperiș de iederă verde, cățărătoare. Umbrite de oțetari sau salcîmi bătrîni, cu trunchiuri groase, strîmbate de vreme și cu coroane stufoase, încremenire, străzile tăcute sunt adesea denivelate de rădăcinile vieții lor vegetale, înverșuna¬te, învîrtoșate, urmîndu-și cu încăpățînare calea spre pînzele de apă freatică. Peste tot, garduri de lemn pe care se întind invadatoare, frunzele zorelelor liliachii și florile albe, feciorelnice de rochița rîndunicii": prin astfel de segmente, proza Magdalenei Brătes¬cu documentează epoca, realizînd o remarcabilă sinteză
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
zdravănă de jintiță acră, și ascultând poveștile și legendele ciobanilor, iar, într-un târziu, cu ochii obosiți mă înveleam în cojocul gros și moale, până când Moș Ene, atingându-mi pleoapele, îmi spunea blând: - Dormi copile!...; și totuși rămâneam treaz cu încăpățânarea vârstei mele fragede până pe la ora unsprezece noaptea când, regulat, auzeam trecând un avion pe deasupra norilor, venind de aiurea aterizând cine știe unde... Viața pe care eu am cunoscut-o, cu simplitatea și arhaismul acelei epoci a copilăriei mele, când parcă totul
NOSTALGII SI AMINTIRI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375178_a_376507]
-
unde se întrerupe fericirea și se face vizibilă tristețea, răul de inimă, o tristețe care nu-i mai aparține, ea încorporează întreg cartierul. Este surprinzător cum poate poetul să mânuiască atâta blândețe în cuvintele sale. Totul se derulează molcom, fără încăpățânare, de parcă ar fi normal pentru sine ca viața să i se scurgă în prea multă liniște și singurătate. Întuneric, frig, umbre, noapte, margine, tristețe, nimic, imposibil sunt elemente din care construiește ori, acolo unde e cazul, reconstituie agale ori, uneori
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
ca răzvrătiri ale umanului siderat. Andreea Dănilă creează, prin poezia sa, un univers ezoteric, misterios, însă nesupus unori rigori ori canoane. Spiritul său este liber: liber să scrie ce simte, liber să scrie ce gândește ... liber (și atât!). Cu o încăpățânare, uneori ostentativă, se construiesc în fața ochilor mirați ai cititorului portaluri către o altă lume. O lume nouă, idilică, în care cuvântul este stăpân și prin care se naște totul, inclusiv ființa. Cuvântul - „care pe toate le poate și pe toate
COLECŢIA LIRIK, A EDITURII ARMONII CULTURALE, ANUNŢĂ O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ: FEMEIA DE ZĂPADĂ (POEME) A ANDREEI-MARIA DĂNILĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372791_a_374120]