14,237 matches
-
jaf, că geniul nostru este o rușine, că n-am avea nici conștiință, nici demnitate!” 18.2. ALOCUȚIUNEA Alocuțiunea este o compoziție orală, scurtă, ocazională, de obicei spontană, rostită cu prilejul unui eveniment festiv, care exprimă câteva idei cu o încărcătură afectivă deosebită. Cerințele unei bune alocuțiuni sunt: să conțină idei adecvate evenimentului (festivitate de absolvire a școlii, aniversareă; să exprime trăiri afective, bazându-se pe argumente logice, dar și pe necesitatea trăirii emoționale a evenimentului; 268 să nu se abată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
preaplin. Când nu mai poți ține preaplinul, încovoiat sub greutatea lui, îl schimbi pe gol și golul începe să te conțină. E mult prea târziu când realizezi ce eroare ai făcut, tu crezi că te-ai eliberat, dar nu există încărcătură mai grea decât golul. Golul este o greutate inversă, te apasă precum forța lui Arhimede, de jos în sus, contra firii, de aceea este atât de greu de suportat. "I don't know why nobody told you how to unfold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
stilistice" a spațiului în care s-a născut limba. Poate, tocmai de aceea, mitosul sau simbolistica obiectelor diferă de la un popor la altul. Tocmai numele, cu care a fost inițial numit un obiect, a construit în timp în jurul lui această încărcătură emoțională. De ce oare marea, pe care o receptăm ca pe un principiu feminin, ca matrice a creației universale, are în spaniolă genul masculin? Creatorul primordial este în cele mai multe mitologii de gen masculin. Primul fruct al creației este Adam, Eva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu un siloz care-și aștepta sămânța credinței până la refuz. Sfinții să se sufoce de aerul suferinței, dar să-și păstreze suferința cu degetele unite în simbolul Trinității, cerând în gând ajutor Celui de Sus, să-i elibereze de povara încărcăturii speranțelor deșarte. Pentru că Cel de Sus era ascuns în uitare. În conceptul de uitare? Nu, Mioara, în uitare fizică, de forma pluridimensională. În jurul ei se află cercul celei de-a cincea dimensiuni, timpul material. El era un dragon care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la începutul și sfârșitul fiecărei zile. Pentru a justifica finalul, epilogul! Îngerul m-a ajutat să mă încurc mai rău în hățișul cunoașterii, punându-mă la încercare. Toată puterea mea de concentrare și inventivitate, rațiunea, coordonarea materialului, puterea de sinteză, încărcătura emoțională, măiestria variațiunilor, pregătirea epopeică a postludiului propriei mele existențe. Ce stare crezi că trebuia să-mi modelez pentru a respira această teză? Ai ghicit! Starea acelei gângănii privită de profesori și sentimentul zdrenței ignorate de aceleași auguste priviri. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu pot decât să se ascundă în sine, singura gaură în care nu pătrunde nimic. Decât impresiile filtrate de Lumină. Evidențiate de Forța ei. Dezvăluite în toată splendoarea sau hidoșenia lor. Astfel, interiorul transformat era logic să nască viziuni cu încărcătură de adevăr revelat. Mai frumos, mai profund, mai înțelept decât adevărul elaborat. Așa că orice găselniță de până atunci căreia i se spunea metaforă, parabolă sau alegorie își pierduse haina, înfățișându-se acum ca o ființă goală, mutilată, fără atracție nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care le căutau. După ce au întors cu fundul în sus cabina șoferului, scoțînd banchetele din șuruburi, deșertînd pe jos tot conținutul torpedoului pentru acte, aruncînd în stradă covoarele de cauciuc, negăsind nimic, și-au îndreptat în sfîrșit atenția și asupra încărcăturii. Zbîîrrrr, zbîîrrrr, și bucata de material iese pe partea cealaltă, tactactactac, la ce-ți stă capul Delfinașule, ia-ți talpa de pe pedală, nu vezi că acul merge în gol? Mai trebuie să reziști doar cîteva clipe pînă la pauza de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
două minuni de fete, una proastă, tu Doriță și una tâmpită, tu Didiță! Ce mă fac eu cu voi? Vai de viața mea! Scurtă și grasă, cu coșuri mari pe frunte, Didița Începea să tragă, ca un tanc, ciobacul cu Încărcătura sa prețioasă. Era Înfricoșată iar puterea cu care trăgea creștea odată cu panica și parcă ara, atunci când cu picioarele Înfipte În țărână, cu funia pe umăr, icnind din greu, trăgea cu obidă ciobacul la mal. Odată ajunși pe iarba verde și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Cercetând și dincolo de Îndepărtatul fund de râpă, privirea lui Va admira mulțimea ogoarelor și livezilor, a viilor și pomilor disparați, care acopereau o mare parte a pantei ce urca lin către vârful unui deal mare. Când căruța cu mica sa Încărcătură a ajuns În dealul Dăreștilor, denumirea dată celor șapte case de către noul regim popular, Va a avut bucuria și surpriza de a privi o frumoasă depresiune locuită. Drumul cobora brusc printre vii și culturi de porumb, Victor a pus piedica
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
om Într un univers incipient. Romanul lui Val Andreescu, care uneori abuzează totuși de Încrâncenarea cu care folosește limbajul țăranilor din acele sate moldovenești, este radiografia, cu bune și cu rele, cu viața simplă de zi cu zi, devine prin Încărcătura conținutului său, asemenea Încărcăturii lutului pus În oalele și străchinile cu care Victor Olaru, nici că putea să aibă alt nume, pentru cunoașterea trăirilor profunde a acelor oameni, ca o adevărată ladă de zestre la care cititorul poate apela pentru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
incipient. Romanul lui Val Andreescu, care uneori abuzează totuși de Încrâncenarea cu care folosește limbajul țăranilor din acele sate moldovenești, este radiografia, cu bune și cu rele, cu viața simplă de zi cu zi, devine prin Încărcătura conținutului său, asemenea Încărcăturii lutului pus În oalele și străchinile cu care Victor Olaru, nici că putea să aibă alt nume, pentru cunoașterea trăirilor profunde a acelor oameni, ca o adevărată ladă de zestre la care cititorul poate apela pentru a cunoaște În detaliu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Avram Iancu și prin care vizionarul Eminescu a trecut în pelerinajul lui către Blaj, pe drumul abrupt al Marii Poezii?“ Iar Radu Cârneci îi răspunde în același stil: „Vin cu sufletul plin de bucurie într-un oraș cu o mare încărcătură de trăiri istorice... Cât despre trecerea lui Eminescu pe aici, nu mai trebuie să mire pe nimeni, căci mie mi se pare că râul și ramul, iarba și apele, cerul și pământul nostru dintotdeauna, poartă semnul eminescian al trecerii...“ Este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la alcătuirea fiecărui sonet, așa cum rândunica își construiește cuibul, sub o streașină de casă.“ În aceeași stare de spirit este caracterizată cartea unei poete la fel de puțin cunoscute, Mariana Sperlea: „Poemul Mariei poartă-n el acea sfântă durere de mamă, iar încărcătura sa se bazează pe acea acalmie esențială, pe acel crâmpei de fragilitate, pus să susțină o dezamăgire“ etc. S-ar putea crede că sensibilul critic reacționează astfel numai când este vorba de cărțile unor doamne și că își redobândește neutralitatea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
De fapt, verbul grecesc haptein, tradus îndeobște, slab, prin „a atinge”, are sensul de „a prinde”, chiar „a înșfăca” sau „a reține”. Ne-o închipuim așadar pe Maria, după ce L-a recunoscut pe Rabuni (exact: „Dragule Învățător”, cu o mare încărcătură afectivă), deschizându-și brațele și încercând să năvălească peste El, nebună de fericire. Dar Isus îi taie scurt elanul: nu m-am urcat încă la Tatăl, nu Mă opri din drum, „nu Mă reține”. S-au făcut tot felul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un asemenea gen literar. Granițele temporale și spațiale se frâng, iar noi am dovedi o mare naivitate căutând o coerență logic-argumentativă într-un „discurs” de tip metonimic și paratactit. Apocalipsele nu sunt altceva decât poeme, am zice astăzi, „științifico-fantastice” cu încărcătură psihic-teologică profundă. În viziunea lui Enoh este intercalată, așa cum pomeneam adineaori, o altă viziune, independentă la origine: cea a lui Noe (cap. LX și urm.). Astfel se punctează încă o dată ideea identității între Judecata de Apoi și potopul suferit de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Câtă dreptate ai, Petrică, omule! Acuma, Însă, să-l așteptăm pe Gruia, ca să vedem cum Îl primim pe... ― Pe minunea ceea de om... Toader Toaibă! Cum Îi numele, așa-i și omul! Nicu Îl asculta urmărindu-i mimica, care exprima Încărcătura fiecărui cuvânt. Bătăile În ușă au primit răspunsul știut: ―Poftim, intră! În clipa următoare, a apărut Gruia. ― Bine ai venit. Uite că Petrică a și sosit. ― Nici nu mă gândeam că va Întârzia. Cercetașul este ca un metronom sau ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dotat pentru cercetășie, aveam mare Încredere că va fi cu o mie de ochi pe coloana ce defila deja prin fața noastră... De la distanța la care ne aflam, ne-am putut da seama că, după primele trei camioane, care gemeau de Încărcătură, urmau altele, ce trăgeau după ele tunuri... Șapte din ele erau tunuri grele, urmate de cincisprezece tunuri ușoare. În urma lor, alte șase camioane grele supraîncărcate!... Apoi... pauză... Dar, peste vreo jumătate de ceas, pe când urletul primei coloane se stingea, a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
eu. „Păi, n-ai zis tu că ar fi bună și o legătură de grenade?” „Am zis. Și? „Aici avem de trei ori câte patru grenade. Adică douăsprezece. Dacă mai punem Încă pe atâtea, ar face douăzeci și patru. Cu așa o Încărcătură avariezi o duzină de mașini” - a reflectat cu glas tare Toader. „Asta-i drept, dar, dacă le punem pe toate, noi rămânem descoperiți - i-am spus eu. „Cred că e bine să ne oprim cel puțin câte o grenadă de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrebuințezi. Întrebarea care se punea era modul cum să le folosim și când? Toader a venit cu ideea: „Să așteptăm vreun nou transport. După zgomotul motoarelor, ne dăm seama ce fel de mașini sunt. Înainte, Însă, e nevoie să pregătim „Încărcătura”. „Specialist În asemenea trebușoară e Păpădie. Eu zic să-i duc grenadele, și În momentul când aude semnalul de la noi, să acționeze cum știe el” - am propus eu. „Cred că ai dreptate. Ia și sfoara asta a mea. Va avea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gură și după ce și-a ostoit setea a continuat: ―„Îmi pare rău după pumnalul meu” - l-am auzit vorbind pe Păpădie. „Da’ ce s-a Întâmplat cu el?” - l-am Întrebat. „Păi, mai săreau <comandiriiă În aer dacă nu priponeam Încărcătura cu pumnalul În firul șoselei? Nu prea cred” - a răspuns el. ― Mare meșter și acest Păpădie - a apreciat Nicu. ― Când am simțit că putem să ne continuăm drumul, am pornit să căutăm râpa prin care am venit. Se ghiceau zorile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
culoare roșie a început să clipească intermitent în subconștientul lui: îl verifică dacă ar fi în măsură să ducă trei norme la locul de muncă, și-a zis, dacă are pregătirea necesară și forța să cumuleze trei posturi : raționalizarea, restructurarea, încărcătura optimă, eficientizarea, tovarăși! Și de ce au început să i se adreseze cu amice? Nu cumva au aflat de organizația Amicii din studenție la care era pe punctul să adere și el? Oricum, un lucru era absolut evident: a scăpat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mărire, la bogăție și la alte vanități atât de plăcute, dar însă (pleonasmele sunt specialitatea sa, n. m.) ea se deșteaptă apoi cu pasiuni mai tari, mai nenfrânate". Falia uriașă dintre cele două scrieri transpare mai ales în episoadele cu încărcătură poetică. În timp ce Murasaki are delicatețea să ne spună indirect, prin intermediul unui personaj în elegantă ținută militară, că "o femeie care se grăbește să scrie un poem într-un moment nepoetic nu poate fi numită o femeie cu gust", eu aș
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în ciuda izolării așezământului, priveliștea ce i se oferea era surprinzător de netedă și de clară. Perdelele erau întrucâtva răvășite, permițându-i să privească până departe". Prin contrast, scena de voyeurism dâmbovițean, filtrată prin ochii unei femei, este pasivă, dar întreaga încărcătură potențial erotică este proiectată în sfera vestimentației, detaliile sartoriale și capilare anulând din start orice tensiune dramatică și, prin aceasta, exilând contemplația de budoar în sfera derizoriului: "Juna greacă simțea o plăcere din cele mai mari a privi dupe fereastră
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fete, dar un alt nume al său ne dezvăluie secreta corespondență: Festivalul piersicii. La picioarele păpușilor, se depun cu grijă petale de flori de piersic, care se deschid pe perioada lunii martie, iar fiecare fel de mâncare servit poartă o încărcătură simbolică. Shirozake, sake-ul alb, purifică trupul, supa de scoici (hamaguri no suimono), servită într-un bol roșu-închis din care se deschide, luminând prin lichidul auriu și transparent, o unică scoică tremurând sfios, este o rugă întru castitate, iar hishimochi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
apă" 水. Cum oricine a văzut, cred, reproduceri ale unor desene rupestre, nu este deloc greu să vă imaginați cum arătau primele ideograme. Bineînțeles, situația se complică în cazul exprimării sentimentelor sau abstracțiunilor. Aici, intră în joc părțile componente. Prin încărcătura semantică diferită pe care o poartă, ele permit acumularea unor sensuri care, unite, duc la stabilirea noului sens, atribuit ideogramei nou formate. Oricât de straniu ar părea, soluțiile nu sunt imposibile, ba chiar, dimpotrivă, se poate constata de câtă inventivitate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]