129,052 matches
-
o adevărată durere și asta m-a uimit. Pe neașteptate am înțeles că nu doresc, că nu pot să mai joc acest joc idiot. De ce? Pentru ce? De ce trebuia să fiu o armă în mâinile lor? Și am refuzat. Au încercat să mă convingă, să mă prelucreze, să mă condamne, însă mi-am impus punctul de vedere. N-am explicat motivul refuzului meu, deoarece n-aș fi putut, probabil, să-l justific, însă de atunci am încetat să mai port cravata
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
că n-am participat și eu. Printre oamenii adunați acolo, puteam să găsesc tovarăși de idei, ne-ar fi fost mai ușor să ne impunem, să ne apărăm dreptul la originalitate. Sentimentul degradant al lipsei de libertate pe care-l încercam, acea ofensă care mi se aducea când oameni străini încercau să dispună de soarta mea, mă ardea și îmi cerea să ripostez activ. În septembrie 1960, intrasem deja la universitate și m-am înțeles cu un prieten care locuia aproape de
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
puteam să găsesc tovarăși de idei, ne-ar fi fost mai ușor să ne impunem, să ne apărăm dreptul la originalitate. Sentimentul degradant al lipsei de libertate pe care-l încercam, acea ofensă care mi se aducea când oameni străini încercau să dispună de soarta mea, mă ardea și îmi cerea să ripostez activ. În septembrie 1960, intrasem deja la universitate și m-am înțeles cu un prieten care locuia aproape de Piața Maiakovski și cu un altul care studia la Institutul
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
viața societății și cei mai mari revoluționari s-au dovedit a fi artiștii plastici noncomformiști, poeții - "formaliști" etc. Lucrurile se petreceau astfel nu din inițiativa noastră, ci din vina autorităților, care nu doreau să recunoască libertatea de creație și tuturor încercau să le impună realismul lor socialist. Un fenomen paradoxal în Occident, concomitent: avangardiștii erau aproape toți parcă aleși pe sprânceană, comuniști, iar la noi eram considerați în afara legii. Componența participanților era foarte pestriță. Erau și unii pe care îi interesa
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
neomarxiști și neocomuniști de toate orientările, dar nu ei dădeau tonul. Tendința aceasta murise, rămăsese de domeniul trecutului. Ea apăruse în anii ’50, ca o reacție firească la samavolnicia stalinistă: sprijinindu-se pe tezele clasicilor marxism-leninismului; apelând la ele, oamenii încercau să determine puterea să respecte aceste principii luminoase. Dar autoritățile nu mai luau de mult în seamă principiile afișate pe fațada partinică, ci acționau pe baza propriilor motivații conjuncturale. Iar oamenii, cu cât tindeau mai mult să-și definească aceste
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
adevărat ce spun azi diverse voci: că, de fapt, Securitatea l-a dat jos pe Ceaușescu. Până acum doi, trei ani, eram convins că revolta populară a dărâmat regimul comunist, că Securitatea n-a făcut decât să-și salveze pielea încercând să organizeze, potrivit intereselor ei, vidul de putere. Azi, nu mai jur decât pe lipsa mea de imaginație de-acum treisprezece ani. Nu m-am gândit o secundă că libertatea poate arăta și urât! E drept că, deși aveam șaizeci
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
să-și păstreze identitatea culturală. Vă asumați în felul acesta riscul de a cădea în dizgrația noilor secretari cu propaganda. Dar în ce constă identitatea noastră culturală? De ce nu scrieți o carte în care să o definiți? Vă rog să încercați - deocamdată - ca măcar să schițați o definiție! - Simt nevoia unor precizări. Nu sunt un naționalist. Și, pentru a mă explica, mi se pare suficient să citez o mărturisire a lui Camus: “Îmi iubesc prea mult patria pentru a fi naționalist”. Nu
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
ales, în disputele cu mine, cum am recunoscut în “Deșertul pentru totdeauna”. De altfel, mi-am întocmit acolo un portret onest, cred. Iată un fragment luat la întâmplare: « Împlinesc șaptezeci și patru de ani. Ca să mă cruț de bilanțuri, am încercat să mă uit la televizor. N-am avut, însă, ce vedea. Aproape totul e vulgar și de prost-gust. Inevitabil, mi-am adus aminte că “aniversările” mele au fost mereu niște zile goale; nu prea am știut ce să fac ca să
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
Cronicar Dl Aristide Buhoiu ne fură Începînd din 16 decembrie, ziarul NAȚIONAL publică o rubrică săptămînală semnată de dl Aristide Buhoiu și consacrată comentării emisiunilor de televiziune. Pe această cale, ziarul încearcă, după propria reclamă, "să se implice în fenomenul audio-vizual românesc". N-avem nimic împotriva inițiativei Naționalului, nici a autorului rubricii. Dar titlul rubricii ne aparține: de mai bine de treizeci de ani el a fost rezervat de România literară unor
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
creată ca s-o demaște, că președintele subcomisiei parlamentare destinată să limpezească situația îi amenință pe membrii CNSAS în cel mai pur stil golănesc ("V-arăt eu vouă!"); problema pentru Romoșan e Andrei Pleșu. Adică unul din cei care au încercat să aducă CNSAS la rosturile lui... Sau poate tocmai aceste rosturi îl supără pe Romoșan? Senatorul răsculativilor Sus în fruntea subcomisiei parlamentare desemnate să dea de cap crizei din CNSAS, senatorul Ion Predescu - PSD - și-a început cercetările avînd concluziile
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
de „căpșunar", de zilier în construcție, dar tot departe de raiul mioritic. în fine, pe-acasă rămân abonații știrilor-șoc ale televiziunilor: junii hoți, junii violatori, junii bătăuși, junii bețivi, junii drogați. „Nu fi aspru, ei ne vor da pensii", a încercat să mă consoleze un prieten într-o împrejurare în care-mi manifestam dezamăgirea față de ultima generație de români. Nu i-am răspuns nimic, m-am mulțumit să-l privesc lung. Ce altceva puteam face? Dacă cei mai capabili dintre ei
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
eseu al profesorului Alexandru Niculescu, publicat recent în România literară 1). Motivul ar fi - paradoxal - acela că eseul respectiv tranșează destul de clar problema, suferind doar de un exces de delicatețe. Cum nu la fel stau lucrurile cu autorul acestor rînduri, încerc să subliniez mai agresiv ceea ce autorul eseului citat pare doar să fi sugerat. Domnul Niculescu a pomenit despre o distincție importantă: cea între reformele ortografice fundamentate științific și cele impuse ideologic. Pornind de aici, argumentul Academiei cum că revenirea la
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
astfel de semne, profanii nu sînt interesați, pe cetățeanul de rînd mai mult îl încurcă. Reforma e inutilă și nu dovedește nimic nimănui. Iar dacă vrem să ne afirmăm originea prin litere, atunci să o facem pînă la capăt. Să încercăm să scriem cu adevărat etimologic, adică nu doar cu "â", ci și cu "û", cu "ê", cu "ô". Adică încurcă-i, drace! De ceva vreme lucrez ca redactor de carte la o editură, de obicei pe traduceri din engleză. Fiind
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. El încearcă, simultan, vindecarea prin geometrie a tuturor dezordinilor și îmblînzirea geometriei prin chemarea ei la o viață aproape organică. Crisparea și jocul, provocările și gestul imprevizibil, alături de alte nenumărate manifestări - greu de sugerat prin formule convenționale -, sînt o tentativă patetică de
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
În 1905, Ion Luca Caragiale se instala în Germania, cu intenția de a-și petrece acolo restul zilelor. Avea 52 de ani, era obosit de ofensele și decepțiile suferite în țară. După un secol, călătorim la Berlin pe urmele lui, încercînd să aflăm: cum a trăit Caragiale în exil?" Cum a trăit Caragiale în exil - temă pe cît de seducătoare pe atît de dificilă; pentru că documentaristul are atît de puține puncte de sprijin ca să pătrundă în miezul "trecutului mort"; între timp
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
să fie sărbătorit, Caragiale a refuzat, spunînd, printre altele: " Fosilele sînt deopotrivă nesimțitoare și la scuipări și la adorațiune"... Ca acei cercetători obligați să reconstituie imaginea dinozaurului pornind de la un oscior, Alexandru Solomon s-a aflat în situația celui care încearcă să reconstituie "fosila" pornind de la o "informație culturală" pe care o montează și o prelucrează în stil propriu. Un montaj destul de alambicat combină cele două "voci" ale filmului: vocea documentaristului de la începutul mileniului trei (o voce plasată undeva la intersecția
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
pariu cu dl Cuteanu că nu va fi nevoie? Revoluționariada a fost unul dintre cele mai simple mijloace prin care clientela politică a fost răsplătită din banul public. Și ori de cîte ori s-a găsit vreun naiv care să încerce să facă ordine prin dosarele cu revoluționari îndoielnici, s-a găsit vreun Bebe Ivanovici care să protesteze în numele Revoluției. Periodic partidul de guvernămînt arată presei pisica. Mai nou sub forma schimbărilor din Codul Penal. Semnalate de ziariștii de la Adevărul amenzile
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
iuțeala din campionatul nostru nefiind omologată de FIFA). Două hotărîri descalificante inaugurează era Ralu Filip, noul președinte al CNA, după ștersul cu buretele Magearu. Am urmărit emisiunea de miercuri 18 decembrie de pe B1 Tv în care senatorul Adrian Păunescu a încercat zadarnic, timp de ore bune, să stoarcă de la Ralu Filip o brumă de argument în favoarea deciziei contra postului cu pricina. Nimic nu s-a legat în replicile președintelui CNA. Doar umbra unor ascunse complexe de o natură pe care mai
CNA a pus cătușe cătușelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14418_a_15743]
-
programului, berica, emisiunile T.V., nunțile prelungite etc. Mai mult, a impus poporului sacrificii imense, fără să mai ofere în loc nici pâine, nici circ" (p.67) Partea a doua a cărții, și cea mai consistentă, se ocupă de evoluția prozei. Voi încerca să redau aici etapele și sistemul de culoare imaginat de critic prin care proza s-a putut cât de cât desfășura. în prima etapă, cea a stalinismului integral (1948-1953), literatura total aservită a avut două orientări: proza conflictelor antagonice (romanele
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
creație: compromitere și împingerea modului artistic al generației anterioare în desuetudine. Realismul și proustianismul și tot ce nu avem în roman nu mai puteau fi contabilizate ca restanțe active la infinit care să țină într-o incertă așteptare literatura ce încerca din nou (a câta oară?) sincronizarea. Nu cred că astăzi un foarte bine scris roman realist despre colectivizare, război, gulag, revoluție etc. n-ar avea succes, chiar dacă ar sta pe același raft cu Orbitor. Numai prozatori în stare să-l
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
a poftit la clădirea în care-ți desfășori activitatea? S-a zis cu tine, ești o pleavă, un gunoi, iar dovedirea vinovăției nu e decât o chestiune de timp. Nu te putem înfunda cu buclucașul de codex aurit? Nici o problemă! încercăm altceva: trafic de arme, droguri, accidente de mașină (chiar dacă nu ai carnet, sau mai ales atunci!) Până la urmă ți se va găsi un capăt de ață cu care vei fi invitat politicos să te spânzuri. Numai în România e posibil
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
săturat de lecții ce seamănă mult prea bine cu tactica "apoliticilor" care și-au făcut din "preapolitic" o trambulină socială mai alunecoasă decât cea de la Cortina D'Ampezzo. Aceste lecții nu sunt decât reciclarea sugestiilor prin care securiștii de anțărț încercau să ne aducă pe drumul cel bun. Drumul literaturii pure. Si dure ca fularul. Fie ca în 2003 să rămân fără subiecte care să-mi stimuleze "polemismul excesiv"! Aș fi primul să mă bucur. Dar nu știu de ce (poate pentru că
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
să rezulte neapărat din judecata criticului literar. Și cu atît mai puțin una de cărți pe care criticul le consideră inevitabile dintr-o istorie a literaturilor. Cu precizarea că am avut în vedere exclusiv opere literare. Fie-mi permis să încerc să-mi privesc lista proprie ca pe una care mă caracterizează. Și să notez caracteristicile preferințelor mele. Primul lucru care-mi atrage atenția (și la care, cînd am alcătuit lista, m-am gîndit doar în treacăt) este absența cărților românești
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
naște cerul". Printre atâta frenezie tragică, aventuri stranii, printr-atâta freamăt inegal și patetic, ar rămâne să ne punem întrebarea cât este mărturie directă, cât adaos al imaginarului, câtă intuiție de artist în această lume coerent particulară. Și, totodată să încercăm să ne răspundem dacă Dimitrie Stelaru a creat oameni sau doar siluete dialogante și mai ales dacă personaj este unul singur, de o puternică individualitate. Umbra de tristă ironie la colțul buzelor sale, din fotografia de pe coperta acestui volum, deschide
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
devine unde V este viteza corpului și C - viteza luminii? Probabil că limba e la fel de înțeleaptă ca natura și noi învățăm a o citi odată cu dezvoltarea științei. Câteodată, ea poate servi la rezolvarea unor probleme abstracte. Astfel, cu ajutorul limbajului să încercăm a măsura lungimea de undă a binelui și pe cea a răului. Prin sagacitatea limbajului a fost descoperită de mult natura luminiscentă a Universului. Eul său coincide cu fenomenologia luminii. Prin caractere și moravuri străbate focul. Omul trăiește pe fața
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]