20,174 matches
-
E însă un fapt real, dovedind personalitatea prozatorului. Știu pe de rost un vers de-al lui Beniuc, din tinerețele lui, printre atîtea poezii memorabile ale ardeleanului. Vers care sună așa: La Pontul Euxin citea un get Silabisind din Pontice încet. v v v Aceste două versuri numai arată "ghiara" lirica a transilvăneanului mărunt, ager și, voi arăta, atît de uman... Păcatele lui se explică cred că doar prin biologia precară a poetului supranumit odinioară al "mărului de lîngă drum". Dar
Amintirea unui poet uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18123_a_19448]
-
își amintește - și prima parte e dedicată mamei (leitmotivul fiind mereu spus de ea, în loc de orice altceva, fiului: "desigur tu n-ai fost niciodată copil"), iar a doua - tatălui (care rostește acum refrenul, imperativ mascat al autorității paterne: "vorbiți mai încet"; deși nimeni nu vorbește...). Scena reluată la infinit, cu variațiuni ce sugerează (alături de punctajul leitmotivic) subtilități muzicale, dincolo de aparențele fluxului confesiunii, este a cinei: mama servește mîncarea, tatăl s-a întors din mina unde lucrează, copilul este între ei. Prima
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
iz pașoptist: "(...) Alex observa la o masă alăturată o tânără cu părul căzut pe umeri că o beteala de aur și ochii că un iaz sărutat de soare. Era în prezența unui bărbat de vreo 40 de ani si vorbeau încet. Cine era? Că orice femeie, o taină, iar taină că o perla dintr-o scoică. Ascunsă și dăruita atât îndrăznețului scufundator al adâncului mării, cât și plimbărețului căutător de stele de pe plajă." "Prin cămășuța subțire, ca țesuta din fire de
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
s-au săpat în ei, băiatul o săruta ușor pe obraz și amândoi se ridică în același timp de pe banca. Se împlinea traseul iubirii, așa cum era el înțeles pe atunci - plimbare împreună, declarație, logodna, căsătorie. Pentru prima oara înlănțuiți, ies încet din parc, aleile din jur păstrează ecoul pașilor dubli, îndepărtându-se încet spre bulevard. Ajunge abia acum până la ei forfota de noapte a Caii Moșilor, zgomotele de pahare și de tacâmuri ale crâșmelor ce se întind de aici încolo pe
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
amândoi se ridică în același timp de pe banca. Se împlinea traseul iubirii, așa cum era el înțeles pe atunci - plimbare împreună, declarație, logodna, căsătorie. Pentru prima oara înlănțuiți, ies încet din parc, aleile din jur păstrează ecoul pașilor dubli, îndepărtându-se încet spre bulevard. Ajunge abia acum până la ei forfota de noapte a Caii Moșilor, zgomotele de pahare și de tacâmuri ale crâșmelor ce se întind de aici încolo pe kilometri; din depărtări, se aude că prin vata, muzica tărăgănata ce anunță
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
metaforă. Nimic nu pare improvizat; Grigore Ilisei își scrie notele de călătorie în doi tîmpi: unul al fixării primelor impresii, cel de-al doilea - al elaborării - este, totodată, al verificărilor, al construcției în orizontul literaturii: aide-mémoire, la început, textul glisează încet dar sigur în povestire. Comparația este figură de stil cea mai frecventă, poate și pentru că, în chip evident, rămîne cea mai adecvată acestui tip de text unde autorul și cititorul caută reperul, fie geografic, fie pur și simplu de stil
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
Nicolae Manolescu Dramă muzicală de odinioară s-a transformat încet, dar sigur, în decursul timpului și-a cucerit treptat piața literaturii, a spectacolului teatral, a filmului și a televiziunii. Inițial un divertisment artistic, ea a devenit o specie populară, care nu mai ține aproape deloc de artă. Melodrama actuala poate
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
debutul unui concert era, mereu, o instalare în climatul favorabil, cateva extrase din "Clavecinul bine temperat" de Johann Sebastian Bach iar finalul a totdeauna a un singur deget glisând pe clape într-o traiectorie rapidă intens sonoră la început, pierdută încet, încet în liniște. Între acești doi poli, rigoare clasică (structura, forma) și plutire mistuita în nimic, în fond resorbitie a duratei, stă întreaga opera a lui Chopin. În oglindă care reflectă cele dispărute: portretele lui Couperin, Bach și Mozart. În
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
unui concert era, mereu, o instalare în climatul favorabil, cateva extrase din "Clavecinul bine temperat" de Johann Sebastian Bach iar finalul a totdeauna a un singur deget glisând pe clape într-o traiectorie rapidă intens sonoră la început, pierdută încet, încet în liniște. Între acești doi poli, rigoare clasică (structura, forma) și plutire mistuita în nimic, în fond resorbitie a duratei, stă întreaga opera a lui Chopin. În oglindă care reflectă cele dispărute: portretele lui Couperin, Bach și Mozart. În linia
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
rostind vorbe deșucheate; pe urma... Stop! strigasem că pe un platou de filmare. Asta, - am strigat a să le-o povestești copiilor! Chestie răsuflata. Credeam că acolo se dădea dovadă de ceva mai multă fantezie... Domnul Georges mă privea mustrător. Încet, pricepusem: cenzură e-n orice; și-n vicii. M-am gîndit la secolul 20. La subconștientul sau, supraaglomerat. La căile lui de eliberare... Pe lîngă el, secolul XVII al lui Choderlos de Laclos, intrigă amoroasă diabolica a vicontelui de Valmont
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
a făcut netedă și lucioasă ca gheața unui patinoar. Și era chiar un patinoar. Iar pe el luneca o femeie nemaipomenit de frumoasă, îmbrăcată în albastru. Mi-a făcut de departe semn cu mâna și eu m-am apropiat. Înaintam încet, cu teamă, fiindcă eu nu știu să patinez. Apoi am văzut că pot să lunec la fel de ușor ca ea. Și am încercat s-o ajung. Lunecam cu o viteză fantastică, dar ea se făcea tot mai mică în depărtare, așa că
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
mai faceți cu el, duceti-l la cimitir. Că ei n-aveau morgă și că, dacă ar fi avut morgă,... era în reparație. Și afară erau 38 de grade. Felcerul de la spital ne închisese ușa în nas. Și-așa, mergeam încet cu mașina clătinîndu-se pe strada principală plină de gropi, făcîndu-l pe mort să salte în cosciugul improvizat, si care gesticulă, părînd a lua parte la conversația noastră de artiști pribegi, în căutarea unui public cît de cît învățat, avînd unele
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
un pariu cu limbajul în numai zece poeme. Structura este simplă: în stânga textul propriu-zis, în dreapta un nou text, mult mai scurt, "rezultat din anagramarea parțială a celui dintâi"( Gh. Crăciun). Spre exemplu versurile " În voia oceanului/ irișii mei/ plutesc/ Respiri încet? devin "în vocea lui/ rime/ plute/ epice". Poemul nou obținut nu e numai o simplă anagrama, ci un fel de rezumat fonetic; stilul celor două texte nu diferă prea mult a adevărata miză este iluzia unui raport cauză-efect. Poemele "din dreapta
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
proiecțiuni mari, dar e afumata, pastorala, ca la Salvador Roșa,... numai cu spațiul fără fund al epicii italiene": "Prin crângul acesta unde cântă cucul, Ah, pe-aci odată fluiera haiducul!" (ceea ce nu sună rău de tot, din contră n.n.) "... El încet cu flinta strânsă-n subtior... Își repezea plumbul brânci la țintă În potera deasă-si descarcă a flinta." Citesc din numărul 42 al venerabilei strămoșești, Bibliotecă pentru toți apărut în ianuarie 1896, închinat lui Alexandru Depărăteanu născut în 1834, 16
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
subțire în oglinda paginii scrise, ci hulit în față propagandistic, înnebunit, umilit, într-un cuvânt patetic, dar „potrivit” à la Arghezi: răstignit; abia în cele din urmă, după ani și ani, slavă Domnului că în timpul vieții noastre, răzbind la lumină, încet, reînviat, slobod la gură, și iată, nu-i așa?, exprimându-se (integral?). Nu minciuna insituționalizată a triumfat, ci adevărul, ne spune duhul adevărului, care pretutindeni este și toate le plinește; le va împlini, așa cum Este-cel-ce-este, sărac, pirpiriu, scuipat, călcat în
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]
-
vină monitorul nostru. Toată lumea s-a adunat în fața monitoarelor din redacție și ne uitam cu toții cum emisia a fost reluată de la Willbrook. “Au intrat peste noi”, a zis Chelemen. “Ce facem?”, a întrebat altcineva. “Continuăm emisia”, a fost răspunsul clar. Încet, încet, ne-am strâns cu toții în fața regiei de emisie. În regie, agitația era destul de mare. Pe unele monitoare eram noi, pe altele ei. Am avut ideea să sunăm în țară. Mi-am sunat o mătușă și am întrebat-o ce
Corina Drăgotescu despre cum a trăit ruptura de la Realitatea TV: M-am dus în cabina pustie şi m-am machiat singură. L-am machiat şi pe Striblea. Regia de emisie din hală s-a golit () [Corola-journal/Journalistic/24847_a_26172]
-
monitorul nostru. Toată lumea s-a adunat în fața monitoarelor din redacție și ne uitam cu toții cum emisia a fost reluată de la Willbrook. “Au intrat peste noi”, a zis Chelemen. “Ce facem?”, a întrebat altcineva. “Continuăm emisia”, a fost răspunsul clar. Încet, încet, ne-am strâns cu toții în fața regiei de emisie. În regie, agitația era destul de mare. Pe unele monitoare eram noi, pe altele ei. Am avut ideea să sunăm în țară. Mi-am sunat o mătușă și am întrebat-o ce vede
Corina Drăgotescu despre cum a trăit ruptura de la Realitatea TV: M-am dus în cabina pustie şi m-am machiat singură. L-am machiat şi pe Striblea. Regia de emisie din hală s-a golit () [Corola-journal/Journalistic/24847_a_26172]
-
următoarea emisiune, cu invitații noștri, printre care Irina Loghin și Mihai Constantinescu, dar deja tensiunea creștea în redacție. Unii spuneau să oprim emisia, alții, printre care și eu, spuneam că cel mai rău în momentele astea e să te oprești. Încet, incet, au apărut și alți oameni în redacție. Și am început să ne dăm seama de proporțiile exodului. Roxana Niculescu Costei și Letiția Zaharia m-au întrebat dacă știu să mă machiez singură. Fetele de la machiaj plecaseră toate, cu produsele
Corina Drăgotescu despre cum a trăit ruptura de la Realitatea TV: M-am dus în cabina pustie şi m-am machiat singură. L-am machiat şi pe Striblea. Regia de emisie din hală s-a golit () [Corola-journal/Journalistic/24847_a_26172]
-
înghețat și timpul cu zgomotul marcat de vorbește cu mama, care frământă oasele mă dor sub plapuma rece. liniște. Și nopțile lungi, de iarnă. aluatul cu aceiași îndemânare cu Un deget de la picior mă doare cât Acuma tace. Mă ridic încet să nu care Geana împrăștie bobii. un picior întreg când îl ating de trezesc pe nimeni și aprind lumina Mama are fața încinsă și mâinile cearceaf. Mă gândesc că ar fi să văd ce-i cu ceasul. Lumina e albe
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
al semnării Acordului de asociere și de liber schimb dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană. Orașul, de fapt, trăia febra primă- văratică a acestui act decisiv pentru viitorul Republicii Moldova. Parcurile, străzile, oamenii aveau ceva inaugural, în acest mijloc de mai, care depășea încet, dar sigur, frisoanele iernii, inaintând spre vara continentală. Bulevardele sau arterele cu nume din trecutul nostru comun erau policrome, de la griul platanilor la rozul delicat al florii castanilor, de la iarba fragedă la hainele de bun-gust ale trecătorilor. Festivalul Internațional Primăvara
Chișinău, primăvara unui alt început by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2495_a_3820]
-
aceasta - de la doar trei miliarde de locuitori, acum 50 de ani, conform Russia Today, care citează Departamentul pentru populație al ONU. Același departament va organiza o serie de evenimente pe 31 octombrie, pentru a marca pragul. Populația lumii a crescut încet, până a atins pragul de un miliard de locuitori, în 1804. Totuși, a mai durat doar 125 de ani pentru a se dubla și apoi creșterea a devenit exponențială.
Populaţia Terrei va atinge şapte miliarde de oameni în luna octombrie () [Corola-journal/Journalistic/25078_a_26403]
-
ierbii, cuvintele urcând înspre tăcere, cules pe falangele greierilor, ca niște nave de lemn cu mirosuri de cataclisme, 15 D Lestine iterare încât vestigiile cărnii tale - CÂNTEC potop de trandafiri peste arhipelagul ochilor mei - ridică zvonuri de insule abandonate, Mergeam încet pe fața ei, în malul simțurilor mele, ca un amurg spre răsărit, odată cu fiece dimineață clandestină de nuntă. și se surpau pleoapele sub tălpi, rănindu-mă, Între două săruturi, risipindu-mă, îți simt îmbrățișările înconjurându-mă, pe trupul foșnit, ca
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
de lighioane... L.V.R.: Domnule Calciu, fiindcă știți și limba georgiană, mi-ați vorbit despre cuvinte cu etimologie comună: a mătrăși, janghinos etc. Vorbiți-ne puțin pe această temă. Alexandru Calciu: Sincer să fiu, nu știu atât cât ar fi trebuit. Încet, încet, am putut observa cum crește numărul cuvintelor descoperite a fi comune în cele două limbi, mai ales în ultima perioadă, când numărul neologismelor crește exponențial. Mai interesant mi s-a părut cazul celor circa 50 de cuvinte care provin
Am umblat ani de zile ca să obținem adeverința că manuscrisul dicționarului nostru nu are nimic... subversiv“ by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2512_a_3837]
-
lighioane... L.V.R.: Domnule Calciu, fiindcă știți și limba georgiană, mi-ați vorbit despre cuvinte cu etimologie comună: a mătrăși, janghinos etc. Vorbiți-ne puțin pe această temă. Alexandru Calciu: Sincer să fiu, nu știu atât cât ar fi trebuit. Încet, încet, am putut observa cum crește numărul cuvintelor descoperite a fi comune în cele două limbi, mai ales în ultima perioadă, când numărul neologismelor crește exponențial. Mai interesant mi s-a părut cazul celor circa 50 de cuvinte care provin din
Am umblat ani de zile ca să obținem adeverința că manuscrisul dicționarului nostru nu are nimic... subversiv“ by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2512_a_3837]
-
inima din piept/ Și fără teamă de păcat.// Iar umilit și fără preget,/ Mă vei lăsa să te privesc,/ Să-mi curgă sîngele pe deget,/ Din sufletul care-l strivesc.// Și tu mă vei simți stăpîna/ Iubirei tale vrînd nevrînd,/ Încet mi se va strînge mîna/ Asupra dorului plăpînd.// Vor pune capăt nemiloase,/ Doar unghile-mi ca și-un cuțit/ Svîcnirei calde dureroase,/ Ce bate tot mai nesimțit.” (Învrăjbire). Strivitul e bucuria adevărată a Lucicăi (dar și spaima ei), a acestei frumoase
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]