2,199 matches
-
fi obiectivă o interpretare totuși subiectivă a datelor. Mai corect ar fi să se spună „o viață posibilă” a lui I. L. Caragiale, ieșită din consultarea riguroasă a documentelor și întregită, acolo unde dovezile lipsesc, de intuiția criticului („îl vedem cu închipuirea”). Închipuirea nu merge, cu toate acestea, prea departe. Biograful vrea să rămână în preajma adevărului, verifică informațiile lăsate de contemporani, face mai multe rânduri de expertize și contraexpertize pentru a limita, pe cât posibil, arbitrariul interpretării critice. Când nevoia de demonstrație o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
obiectivă o interpretare totuși subiectivă a datelor. Mai corect ar fi să se spună „o viață posibilă” a lui I. L. Caragiale, ieșită din consultarea riguroasă a documentelor și întregită, acolo unde dovezile lipsesc, de intuiția criticului („îl vedem cu închipuirea”). Închipuirea nu merge, cu toate acestea, prea departe. Biograful vrea să rămână în preajma adevărului, verifică informațiile lăsate de contemporani, face mai multe rânduri de expertize și contraexpertize pentru a limita, pe cât posibil, arbitrariul interpretării critice. Când nevoia de demonstrație o cere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
urme, mai puțin chiar decît bastonul de cauciuc. Timpul, darul cel mai de preț; și dușmanul cel mai necruțător cînd e izolat și abstract, cînd nu mai e decît clopot de vid în care persistă a viețui numai neliniștea, nesiguranța, închipuirea dezlănțuită. Concluzia practică? Una cunosc: să-și umple tot omul memoria cu fapte bune ca să aibă cu ce se obloji și mîngîia. Ele, singure, pot îndulci scurgerea lentă și rece a timpului pur" (N.S.). O variantă opusă torturii prin timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rol? Mințile unor visători, precum cea a gotului catolicizat Iordanes (secolul al VI-lea), au imaginat existența nu numai a spaniolilor în Dacia, veniți ca soldați în armatele lui Traian, ci și a dacilor în Spania, purtați de alte himerice închipuiri. Astăzi spunem și încercăm să și realizăm că nu numai Estul presupune Vestul, dar și invers. Popoarele au fost și sunt într-o continuă mișcare, care generează metamorfoze de cele mai multe ori greu de explicat. Printre altele, "începutul" ajunge să atingă
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
povestiri, pref. edit., București, 1991. Antologii: Antologia fabulei românești, București, 1961. Traduceri: Jules Verne, O fantezie a doctorului Ox, I-III, pref. Ion Hobana, București, 1973, Ținutul blănurilor, I-II, București, 1980, Agenția Thompson and Co., București, 1983, Satul aerian. Închipuirile lui Jean-Marie Cabidoulin, București, 1986; Alphonse Daudet, Frumoasa niverneză, pref. trad., București, 1978; Georges Thinès, Ochiul de fier, pref. trad., București, 1980, Vacanța de la Rocroi, pref. trad., București, 1988; Georges Rodenbach, Clopotarul, pref. trad., București, 1982; Hendrik Conscience, Războiul țăranilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289086_a_290415]
-
în întruparea minunată a Cuvântului în omenitatea luată din firea noastră, măcar că aceasta este foarte înaltă, ci credința care răsare în suflet din lumina harului și sprijinește prin mărturia înțelegerii inima, ca să fie neîndoielnică în încredințarea nădejdii, străină de orice închipuire<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Sfântul Isaac nu vorbește de credință ca învățătură, sau conținutul unor propoziții, ci de credința ca act, ca convingere, pe baza unei înțelegeri, a unei intuiții, a unui contact tainic și direct cu Dumnezeu în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și lucrătoare în El, neomorâtă de patimi, ci având puterea crucii și a morții și a înmormântării și a învierii Lui. A crucii, prin nelucrarea păcatului, a morții, prin lepădarea cea mai deplină a răutății, a mormântului, prin renunțarea la închipuirile produse în suflet de lucrurile supuse simțurilor, a învierii, prin bogăția virtuților și a belșugului cunoștinței adevărului Lui și prin ridicarea cugetării de la cele stricăcioase la înălțime, ca să devin de un trup și de un suflet cu El (Col. 1
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
anevoios stâncos... De ce a ales poetul pajura pentru a călători? Pasărea are aripi, că visul meu să prindă aripi, ca să mă poarte spre înălțimi... Ce exprimă versul „Cum o fi acel tărâm?” -Curiozitatea copilului... Ce poate reprezenta tărâmul celălalt? - Țara închipuirii, imaginației, fanteziei.... Cum e zugrăvita fantezia în cuvintele poetului?: „Spre tărâmul celălalt/ Ce se știe-i foarte-nalt” - Nu are limite, nemărginita... Ce sugerează versul: „Merg și eu dar nu rămân”? - Preferă pământul, casa mea, ceea ce cunosc, mă întorc acasă
Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
cariera interpretativă a lui Creangă nu se va mai despărți de acum înainte. Creangă alături de Rabelais În câteva din articolele aceleiași perioade numele lui Creangă - "unul din puținii noștri oameni de valoare în literatură" - revine, fie pentru a sublinia "puțina închipuire creatoare" a țicăuanului, care a compensat acest inconvenient prin "împrumutarea unei personalități streine", nimeni alta decât aceea "a poporului românesc"12), modelându-și firea după tiparul ancestral; fie pentru a angaja o comparație cu P. Ispirescu sau Delavrancea, autori cărora
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
uneori redundantă, irespirabilă, Iorga poate fi considerat un pionier al imagologiei moderne, unde contează modalitatea de a concentra frânturi aparent disparate dintr-o existență, armonizate într-un concret "virtual". Iată un asemenea exercițiu evocator de imagine, în grafie focalizată, esențializată: "Închipuirea puternică a fiului de țeran de supt muntele Neamțului, pe care n-o stricaseră, și n-o putuseră măcar amesteca, anii de școală, ucenicia de seminariu, rostul bisericesc și ocupația zilnică și, puțin și silnică, la școala lui primară, iscodește
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
în aparență haotică a degetelor; chipul ca și adevărul însuși reproduc starea primară a lumii - o magmă fără formă sau, mai bine, cu o infinitate de forme potențiale. Romanul nu face decît să se supună condiției acestei lumi și a închipuirilor care o locuiesc: textul e, și el, un aluat din care naratorul plămădește o formă care, însă, sub mîna (și ochiul) cititorului poate lua oricare altă formă. Totul e invers, e pe dos: masterandul Lawrence Oliver (cît de aproape de numele
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
recent, judecata îmi fusese afectată. Că probabil îi fusesem așa de recunoscătoare pentru atenția pe care mi-o acordase încât reușisem să mă conving singură că arăta superb. Dar nu. Nu era adevărat. Ticălosul arăta superb. Nu fusese numai în închipuirea mea. Nu mă amăgisem. Și așa, bronzat, arăta și mai bine. Iar brațele îi erau așa de mari și de musculoase în tricoul ăla. Dumnezeule! Era prea mult de îndurat, mai ales că de cinci luni încoace, cu excepția nopții petrecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cerându-le scuze vizitatoarelor: Doamna urmează să se odihnească... ne scuzați, trebuie să meargă în salon. Și-i șopti uneia dintre ele: Nu trebuie să o compătimiți, dânsa este mai fericită aici decât în lumea din afară. Se întâlnește în închipuirea ei cu Răducu, vorbește cu el, și ce mulțumire mai mare poate fi pentru o mamă care și-a pierdut copilul decât bucuria de a-l vedea revenit la viață. Simona, docilă, se agăță de brațul asistentei și porni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
gânduri. Deodată avu o tresărire. I se păru că pe celălalt mal al râului învăluit în ceață vede o femeie cu un copil de mână peste nisipuri și neguri... După înfățișare, atât cât puteau ochii ei să limpezească depărtările, în închipuirea ei se contura a fi chipul lui Răducu. părea a fi Răducul ei. Unde l-o fi ducând, de ce mi-a luat copilul, copilul meu...?" Cum nu-l putea ajunge, cu ochii înlăcrimați, neputând suporta scena, se întorcea acasă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ei? Libertatea este o noțiune pozitivă de înaintare, de mișcare, de direcție... se identifică și se exprimă prin orice înseamnă posibilitate și se aseamănă cu infinitul prin calitatea sa de continuitate absolută... este viața însăși, întinderea oceanelor, orizontul mereu dincolo de închipuire, cerul nesfârșit, ideea de a avea posibilitatea să avansezi, să devii, să exiști mai mult, să te îndrepți spre ceva... acum și mereu dincolo de acum... libertatea este un drum nesfârșit, o deschidere nelimitată a posibilului și se opune limitelor, obstacolelor
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cu toate acestea, nu puteam să-mi smulg privirea de la rotocolul de abur albicios care-i Învăluia umerii și abia reușeam să-i zăresc chipul hrăpăreț ca al unui ibis egiptean, iar În spatele lui o mulțime de chipuri, năluciri ale Închipuirii și ale memoriei mele. Contururile fantasmei, care se decupau În Întunecimea pasajului, se dilatau și se retrăgeau, de parcă o răsuflare minerală Înceată Îi Însuflețea În Întregime statura... Și - cumplit lucru - În locul picioarelor, uitându-mă la el, am văzut pe zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Theo acasă, Amanda era deja plictisită de moarte. Poate că ar fi fost mai simplu dacă băiatul n-ar fi fost așa de urât și s-ar fi apropiat mai mult de imaginea heruvimului blond și cu ochii albaștri din închipuirea ei. Dar Theo era slăbuț și întunecat ca o maimuță. Chiar dacă acum părul începuse să i se mai deschidă la culoare, suvițele îi căpătaseră o îngrijorătoare nuanță roșiatică. Amanda nu era plictisită numai de maternitate. Și Bath-ul o plictisea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ajutor. Și că, în cel mai rău caz, articolele alea erau pline de minciuni. Dar de ce era asta o surpriză? Ea ar fi trebuit să știe, mai bine decât oricine, că stilurile de viață promovate de reviste erau doar niște închipuiri. Ce cretină nenorocită fusese! * * * Și Hugo se gândea tot la serviciu. Neil tot bătea darabana că-l voia înapoi la Dunn și Dustard. Concediul de paternitate al lui Hugo se apropia de sfârșit și agenția avea nevoie de el. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vechile povești născocite despre ținuturile străvechi. Citeam ca să evadez Într-o lume mai interesantă, nu ca să mă trezesc Încuiată Într-o Închisoare unde aerul e irespirabil și ești nevoit să trăiești indirect experiența unor oameni care sunt torturați dincolo de limitele Închipuirii. Mi-a plăcut ficțiunea tocmai pentru iluzii, pentru ușurința autorului de a-mi arăta magia, ce se află În mâna dreaptă, nu și În stânga, maimuțele vesele care stau de vorbă În copaci, și nu braconierii și cartușele folosite de la baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în același timp, strada unde locuiau bunicii lui Cezar: Ziduri între Vii. Niciodată nu-mi trecuse prin minte că ar fi vorba de-o podgorie (așa cum ne sugerau vecinii), ceea ce făcea ca numele să capete o înspăimântătoare rezonanță biblică în închipuirea mea de puști: zăream cărămizi peste cărămizi strângând șirurile de bărbați și femei pe care Dumnezeu se hotărâse să-i pedepsească. Comuniștii căutaseră și ei să-și bage coada. Străzile lor duhneau și-aveau denumiri prostești sau de chimicale: te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
episoadele astea de viață în care noaptea ne culcăm în patul nostru acasă, iar dimineața ne trezim pe nu știu ce coclauri. Întâi am crezut că sunt halucinații. Distorsiuni ale sistemului neurovegetativ. Ești obosit, visezi urât, nu mai discerni între realitate și-nchipuire. Nimic anormal; se mai întâmplă. Pe urmă, mi-am spus că memoria e de vină. Intri printr-un lob, și ieși în celălalt; te plimbi fără să știi dintr-o emisferă într-alta. Și m-am întrebat: ce rol are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
infinitate de cuburi de cristal, un Eden alb, populat de blânde zâne ?i de În?elep?îi omenirii". (Eugen Simion) G. C? linescu vorbe?te despre „peisajele transcendente" uimind prin transparen??? ?i lumin?, În care „arhitectură lui Eminescu dep???? te Închipuirea basmului", iar Roșa Del Conte subliniaz? frumuse?ea edenic? a „peisajului cu rezonan?e muzicale", a „peisajului arhaic transfigurat" Într-o adev?rât? „patrie a dorului". Zoe D.-Bu?ulenga descoper? În paginile liricii eminesciene „peisaje exprimând titanica sete de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
labirint". (M. Eminescu Din str?în?țațe) Sufletul poetului se va Întoarce mereu spre orizontul de lumin? al vechiului templu unde „secolii se torc" În fuiorul poeziei: „ Turmă visurilor mele eu le pasc că oi de aur". „Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite", „cu-a ei mandre flori de aur", „alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite / Te Întorci a stoarce lapte din a stâncii coaste seci", „unde cerci via?a s-o-ntocme?ți, precum un faur
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de aur" ?inând straj? la hotarele timpului, deschid cu vraja cuvântului „poartă nalt? de la templul unde secolii se torc"; aici „printr-a stelelor ninsoare", poate asculta „glasul gândurilor" ce Întorc „uria?a roat a vremei" În „lumea cea aievea", a „Închipuirii", pentru c? aici gândul poetului a deschis orizontul poeziei. Universul eminescian al codrului reune?te În structura să concentric? toate topos-urile poeziei sale. Axul central În jurul c?ruia graviteaz? aceast? „corol? de minuni" este Lacul (imago mundi) În oglindă
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ceilalți Apărători. Nu știa dacă vreunul căzuse sau dacă „Îngerii” existau și reușeau să intervină. Uneori se Întreba chiar dacă totul e real, dacă acea misiune chiar exista, dacă portretele pe care le realiza ajungeau undeva. Dacă nu era totul o Închipuire a lui. Se gândise că, dacă după un timp atât de scurt Îi veneau astfel de gânduri, atunci oamenii care aveau misiuni de ani Întregi, cei care pierdeau contactul cu forța care Îi aruncase În misiune timp de luni sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]