964 matches
-
bine din afacerea asta cu prelegerile: angajatorii aruncă averi considerabile ca să-și „motiveze“ lucrătorii, ceea ce face ca majoritatea angajaților să fie supra-motivați și să radieze atîta energie pozitivă Încît companiile sînt silite să crească și să furnizeze noi unități (uneori Închipuite) pentru a crea front de lucru acestui entuziasm fără de margini. Unii CEO mai destupați la minte caută discret oameni realiști, chiar pesimiști, pentru a mai tempera din această bună-dispoziție agresivă. Tipul de motivație oferit de Wakefield servește În mod unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în comentariul pe marginea monografiei lui N. Balotă („Urmuz als ob”, datînd din decembrie 1970 și inclus în vol. Atitudini critice, Ed. Cartea Românească, București, 1983, pp. 202-207), consideră că, în ce-l privește pe „Urmuz cel real” (nu cel închipuit, mitologic, de unii-alții, inclusiv de N. Balotă), „întrebarea dacă scrierile lui constituie o operă rămîne deschisă”. Criticul atinge astfel o problemă importantă: „Un lucru pare însă neîndoielnic: cultul Urmuz, creat de febrilitatea unei avangarde de a-și căuta puncte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
va alege de ea acum, când jumătatea ei dragă, dragul ei drag, s-a stins, cât trăise, nici vorbă să-i fi spus așa, jumătatea ei dragă, dragul ei drag, îl chinuia necontenit cu gelozia și cu nenumăratele ei boli închipuite, nici nu-i de mirare că bunicul n-a mai suportat, nici nu-i de mirare că și-a băgat țeava de la pistol în gură și, spunând astea, mama a început să plângă cu atâta disperare cum n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
știe cu adevărat ce spune sau dorește numai să mă impresioneze? Să fie oare el? Să fie oare ea? Întunericul a adus cu sine mâzga rece de București, în care pantoful lipăie și cauciucurile mașinilor fâșâie până departe, desfășurând orașul închipuit. Străzi, bulevarde, ulițe, alei, alei printre blocuri la mahala, alei în parcuri livide, clipind sub câte un felinar mlăștinos, se desfac suluri-suluri în auzul celui care stă pe întuneric cu fereastra deschisă, ascultând cum se face și se desface orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Iorgu să se roage... ”- Dumnezeu este al tuturor, nu-i nici a unui neam sau loc. El plutește peste toată Creația Sa și o învăluie, așa cum plutește Cerul. E dincolo de cele pieritoare ale existenței, întrun plan deasupra tuturor închipuirilor existenței, închipuit doar prin cuvântul Ceruri... Este unic, al tuturor acolo în Cerurile Veghetoare.... Tatăl nostru...” ”Sfințească-se numele Tău” Se rugă bătrânul Iorgu... ”- Roagă-te, roagă-te cu bunăștiință, omule, pentru toți, măcar în clipa rugăciunii!” îi șoptit gândul. ”Tatăl nostru carele ești
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iorgu să se roage... ”- Dumnezeu este al tuturor, nu-i nici a unui neam sau loc. El plutește peste toată Creația Sa și o învăluie, așa cum plutește Cerul. E dincolo de cele pieritoare ale existenței, întrun plan deasupra tuturor închipuirilor existenței, închipuit doar prin cuvântul Ceruri... Este unic, al tuturor acolo în Cerurile Veghetoare... Tatăl nostru...” ”Sfintească-se numele Tău” Se rugă bătrânul Iorgu... ”- Numele lui Dumnezeu e sfânt și fără noi. Îi șopti gândul. Îi cerem doar îngăduința să-l sfințim și noi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
CÎt despre blasfemia cu Isus profet... Thomas era un cetățean al timpului său, cine ar fi putut să spună cu adevărat cum trebuia să fie un om potrivit unor vremuri anume? S-ar fi putut vorbi și de o viață Închipuită a lui Thomas. Ar fi putut spune asta destui dintre apropiații săi din Christiania, dar nici aceștia nu aveau, se Înțelege, o existență doar la vedere. Trăiau Într-un teritoriu binecuvîntat, după unii; blestemat, după cei mai mulți dintre venerabilii capitalei. Blestemații
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ferind măcar cîteva sute de oameni de păcatele destrăbălării, de alcool, de tutun, de droguri, sinucigîndu-se apoi, pentru că nu s-ar mai fi suportat pe sine. Era prea tîrziu să mai ajungă medic; prea devreme pentru iad, și nici ordinea Închipuită nu avea cum să o aducă. Dar la viitoare Întîlniri cu fiii și fiicele sale, cu mamele - necunoscute - care Îi purtaseră În pîntec, se putea gîndi. Lars era cam sărit, chiar bine, de vreme ce era convins că Dumnezeu i-a dat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ales: și Faust, și Mefisto, și Margareta Îl arătaseră cu degetul: Acesta-i omul! Vals! Ascultînd acordurile de Început, Thomas dorea ca revărsarea aceea de sunete să nu se mai sfîrșească; el să alunece, Împreună cu iubita lui, Încă neaflată, dar Închipuită, peste mozaicul unei săli de bal ce nu avea capăt. Doar ei; să nu atingă pe nimeni, să nu fie atinși, să nu audă nimic altceva, nici măcar șoaptele de admirație ori de invidie, venite dinspre alte perechi ori din partea privitorilor
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ținîndu-l ascuns în mână, l-a vârât pe închipuit într-o odaie goală, i-a dat un pumn zdravăn în ureche și a lăsat să scape, pe furiș, sticletele din mână. "Ai văzut cum a zburat? Acum ești sănătos." Și închipuitul a crezut. He, he, he, he! Mâine-poimâine, când m-oi scula din pat, m-apuc eu să zidesc casă, cum nu s-a mai văzut în București, cu cărămidă sănătoasă și grinzi uscate, numai să găsesc salahori ieftini. Bătrânul pălăvrăgi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
s-a luptat trei zile cu moartea. Moș Costache făcea sforțări să scape de evocările lui Stănică, dar acesta le dădea drumul cu o viteză satanică. Bătrânul începu să fie superstițios și hipocondru, să se vaiete de dureri adevărate sau închipuite. I se părea că-i pocnesc urechile, că nu mai are stomac bun, că inima i se oprește deodată, fiindcă el n-o mai aude. Luă purgativele cele mai respingătoare, stând ore întregi cu gravitate pe recipientul destinat ușurării lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un fel a unui obiect ce unul îl vede așa, altul altfel, îi unește în înțelegere. - Limba? - Nu. Poate fiecare vorbă sună diferit în urechile diferiților oameni - numai individul, acelaș Rămâind, o aude într-un fel. Și, într-un spațiu închipuit ca fără margini, nu este o bucată a lui, oricât de mare și oricât de mică ar fi, numai o picătură în raport cu nemărginirea? Asemenea, în eternitatea fără margini nu este orice bucată de timp, oricât de mare sau oricât de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
imaginare, pe mărgini cu portretele lui Platon și Pitagora și cu sentințe grecești. Două triunghiuri crucișe încunjurate de sentința: "Director coeli vigilat noctesque {EminescuOpVII 99} diesque, qui sistit fixas horas terrigenae. " Constelațiuni zugrăvite cu roș, calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă, în urmă multe tâlcuiri de visuri, coordonate alfabetic - o carte care nu lasa nimic de dorit pentru a aprinde niște creieri superstițioși, dispuși la o asemenea hrană. La sfârșitul cărții era zugrăvit Sf. Gheorghie în lupta cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
altora li se parc mic, se-nțelege că atomii microscopici din acel margăritar a cărui margini li era cerul, stropii - stele și lună și soare, acei pitici aveau regii lor, purtau războaie, se urau mereu, închipuindu-și diferite bazaconii despre închipuita lor mărime. Eu, uitîndu-mă c-un microscop prin coaja cea subțire a mărgăritarului, toată întunecata lor lucrare [era] astfel încît, oricât volumul lor devenea de mic, ura lor era tot aceeași, încît mărgăritarul trebuia să crape de ură. Îl aruncai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
personale, relațiile dintre diverșii membri ai conducerii. Din păcate, acești oameni au fost Învățați mai mult să tacă, iar atunci când scriu, evită să intre În problemele de esență; dacă scriu este doar pentru a-și sublinia meritele, uneori reale, alteori Închipuite. Gheorghe xe "Gaston"Gaston Marin, evreu din xe "Petroșani"Petroșani, luptător În Rezistența franceză, doctor În științe tehnice În xe "Franța"Franța, avea să devină unul dintre oamenii foarte apropiați ai numărului 1 al regimului comunist, Dej, promovat apoi ministru
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
o reînnoiește și promite să o realizeze pe pămînt. Care este resortul psihologic? L-aș vedea în plăcerea pe care o găsim în dorința mimetică de a ne identifica celor apropiați nouă, cu părinții noștri, cu copiii noștri, în absența închipuită a oricărei diferențe. De obicei, această dorință se impune printr-o luptă. Ea ne cere sacrificii și provoacă neplăceri. Acum crede că putem să ne bucurăm de ea fără ca nimic să ne împiedice. Este vorba de o plăcere a imitației
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lor „adamiană”. Un poem din 1836 (Destăinuirea) traduce limpede acest adamism grandios: „Subt degete-mi răsună, lină, te-nfiorează, Spune ce e poetul În ăst loc osîndit, Cum el dintr-Însul raiul oriunde-nființează Și-și face fericirea din bine-nchipuit. CÎnd cîntă el, s-aude, veacurile răsună; CÎnd se Închină, cerul el Îl coboară jos; Dragostea lui e flăcări și ura lui detună, Blîndețea-i e seninul acel mai luminos. Ferice de acela pe care el slăvește! La nemurire zboară, ce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Tonul poemului e indecis: Între patetismul comun al epocii și ironia fină: „Amorul nu este om, Nici vro vilă, nici vrun pom. Numele lui toți Îl știu, Dar nu c-n ființă viu. El e numai povestii, Ș-În idei Închipuit, Că e ca un fluturaș, Zburător, mic copilaș, Ca un erou Înarmat, Cu arc săgeți Încărcat. Ș-unde vede tinerei, Întinde arcul la ei. Ș-fi săgetează pe loc, Drept În inimi prin mijloc. Și așa Încep atunci Să simtă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe loc / drept În inimi prin mijloc” - iată o imagine subtil ironică. Oftări „tăiate” prin cîntări - sună a bătaie de joc subțire. Pann dezvăluie, totuși, ceva din strategia lui poetică. Să recitim versurile: „El e numai povestit Ș-În idei Închipuit, .................................................... Povestind cumplitul dor”... A povesti amorul e chiar stilul lui de a scrie. A povesti, adică a trece gîndul printr-o istorie moralizatoare din care, adesea, n-a rămas decît un proverb. Pann nu se expune niciodată total, nu riscă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
arbori, în cântecul asurzitor al greierilor, în țopăitul gărgăunilor, în răcoroasa boare a izvorului de sub stejari? Erau gânduri iscoditoare, dar don Terentio îi spusese să-l lase pe Dumnezeu în pace: oricum nu putea fi zărit sau atins, și nici închipuit. Învățase de la mătușa lui o incantație pentru a îndupleca cerul să i se aștearnă pe mâini, și seara încerca s-o repete de mai multe ori. Degeaba însă, stelele rămăseseră în livada lor de lumină lăptoasă, iar el cu mâinile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
XVII La începutul anului 1629, sfârșind de ispășit toate pedepsele date de Regatul spaniol și de Biserică, iată-l pe Tommaso complet liber de orice instanță judecătoarească. Papa Urbano avusese rolul său în a-l dezinovăți de culpe, comise sau închipuite; nimeni nu pătimise atât de mult, nimeni nu rezistase la o detenție atât de lungă și feroce. Acum putea să dispună de propria existență, să se ducă unde i-ar fi plăcut mai mult. Nu putea să se hotărască. Drumurile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu siguranță, îmbrăcat în paltonul cu guler de blană și căciulă făcută din același fel de animal, nu-și scoate căciula, mergând în cortegiu, ca să nu strice potriveala cu gulerul. Numai că nimeni nu privește pe nimeni, fiecare, în spatele năsăliei închipuite, merge, parcă, pe propriile urme. De parcă lumea o ia înainte, fiecare rămânând cel dintâi martor al propriei morți. Mă neliniștește băiatul ăsta, spune maică-sa, arătând într-o parte, ca și când Petrache i-ar fi fost alături. Poate că și era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cealaltă, ca să-i scoată haina cu băgare de seamă, de parcă ar fi desfăcut un pachet fragil. El se cuibări în îmbrățișările discrete pe care le presu punea dezbrăcatul. Maică-sa îi puse haina pe umeraș, culese de pe guler două scame închipuite și o netezi, cu aceeași duioșie ca atunci când haina se întindea pe umerii căzuți și pe burtica rotofeie a fiului ei. Apoi, cu mâinile proptite în șolduri, îi privi ținuta lipsită de vlagă. — Ce să vezi ? îl întrebă, sugerându-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Hergot, îi ocupau existența, agitîndu-l, stîrnindu-i pasiuni. Hergot, scuturat de micile lui drame, avea obiceiul să vorbească singur și Ioanide îl zărea din pod dând din mâini și mișcând buzele în răspunsuri imaginare pe care le făcea probabil unor preopinenți închipuiți. Afară de asta, Hergot mai avea și o grijă extraordinară de lucrurile neînsemnate, și din senin, când nimeni nu se gândea, întreba dacă s-a găsit dopul de sticlă de la un borcan. Dar mai caracteristic în viața celibatarului nostru era jurnalul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide avea impresia a se afla cu un prieten credincios, care ședea alături de el compătimitor, gata a-l urma oriunde, cu toate că nu-l credea nevinovat de o crimă de care era acuzat. " Sunt nevinovat!" declara Ioanide în imaginație. Botticelli cel închipuit dădea din cap incredul și zicea: "Să te ferească Dumnezeu de ceasul rău! Acum, ce-o fi o fi, merg și eu cu dumneata la ocnă!" " N-auzi că n-am ucis?" " Nu te mai gândi la asta, sănătatea e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]