2,835 matches
-
-n vântSunt ce n-am fost niciodată:Dragoste adevărată.!Valer Popean,Târnăveni... XV. STRIGÂND IUBIREA, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2288 din 06 aprilie 2017. Strigând iubirea Zac la margine de rău Zgribulit de-atâta frig, Cu dorul încins la brâu Doar iubirea ta o strig, Strig într-una,obosesc Dorul tare mă apasă, Păsările-n stol sosesc În pădurile de-acasă Vântul bate,bate tare, Șoapte-n taină tot aud Din iubirea asta mare, Hrănita cu rod de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Dorul tare mă apasă, Păsările-n stol sosesc În pădurile de-acasă Vântul bate,bate tare, Șoapte-n taină tot aud Din iubirea asta mare, Hrănita cu rod de dud, Zac la margine de rău, Șoapte de iubire-aud, Cu dorul încins la brâu Adun fructele de dud. Nu mai strig,nu ma aud. Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Strigând iubireaZac la margine de râuZgribulit de-atâta frig,Cu dorul încins la brâuDoar iubirea ta o strig,Strig într-una,obosescDorul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Zac la margine de rău, Șoapte de iubire-aud, Cu dorul încins la brâu Adun fructele de dud. Nu mai strig,nu ma aud. Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Strigând iubireaZac la margine de râuZgribulit de-atâta frig,Cu dorul încins la brâuDoar iubirea ta o strig,Strig într-una,obosescDorul tare mă apasă,Păsările-n stol sosescîn pădurile de-acasăVântul bate,bate tare,Șoapte-n taină tot audDin iubirea asta mare,Hrănita cu rod de dud,Zac la margine de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Strig într-una,obosescDorul tare mă apasă,Păsările-n stol sosescîn pădurile de-acasăVântul bate,bate tare,Șoapte-n taină tot audDin iubirea asta mare,Hrănita cu rod de dud,Zac la margine de rău,Șoapte de iubire-aud,Cu dorul încins la brâuAdun fructele de dud.Nu mai strig,nu ma aud.Valer Popean,Târnăveni... XVI. TE AȘTEPT LA MAL DE LUME, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017. Te aștept la mal de lume Te-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului S-a-nseninat și iată ce splendid asfințit, când inima deodată râzând a-nmugurit. O tandră adiere în suflet mi-a pătruns și tristele-i unghere cu chiot i-au răspuns. Ce binecuvântare a-ncins ființa mea că dintr-o dată-îmi pare că m-am născut abia. Destinul meu tresaltă, surâde încântat că în sfârșit de-o altă lumină-s sărutat. Au înflorit în mine speranțele târzii, iar sufletul meu plin e de splendide-armonii. Și
S-A-NSENINAT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382914_a_384243]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ȘI TOTUL E PACE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Și ninge și ninge în tristele-mi ore când gândul încinge fantastice hore. Și plouă și plouă în vreme ce-n mine răsare o nouă speranță-n mai bine. Și tună și tună din nori de durere când viața mai bună devine-adiere. Și plânge și plânge în mine destinul în timp ce în sânge-îmi sporește
ŞI TOTUL E PACE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383073_a_384402]
-
ce nu se-ntoarce, rănit pe-un țărm târziu, Se sparg bucăți întregi din clipele blocate Pe-o stradă a speranței, într-un decor pustiu. Mi-e trupul un izvor cu râu ce curge-n lavă, Renaști în carnea mea încinsă de văpăi, Distanța n-a schimbat iubirea mea bolnavă De tremurul sălbatic, născut în ochii tăi. Mai am un singur țel și poate-apoi să vină Cumplita-nsingurare, ca un amurg fidel: Să-ți simt parfumul viu și gustul de-amandină, Dansând
ULTIMUL RONDEL de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383108_a_384437]
-
XXX. ILUZIE SAU VIS, de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016. ... viața... iluzie sau vis scrum de țigară spulberat de vânt fir de nisip într-un ocean de apă rămășițe de praf într-un deșert încins urma unui pas grăbit pe asfalt bătaia fierbinte a unei inimi ore trecute, minute fugare, clipe furate viața... iluzie sau vis scrum de nisip într-un deșert încins urme de praf pierdute într-un ocean agitat bătaia fugară a unei
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
nisip într-un ocean de apă rămășițe de praf într-un deșert încins urma unui pas grăbit pe asfalt bătaia fierbinte a unei inimi ore trecute, minute fugare, clipe furate viața... iluzie sau vis scrum de nisip într-un deșert încins urme de praf pierdute într-un ocean agitat bătaia fugară a unei inimi rătăcită în clipe furate minute trecute în adierea unui timp relativ viața... iluzie optică într-un univers paralel ... Camelia Constantin iunie 2016 ... Citește mai mult ... viața... iluzie
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
Pe alocuri unii strigă: totu-i despărțire! Pământul are nevoie urgentă de iubire! Pe vremuri, când oamenii erau puțini Cetele îngerilor colindau pădurile cu pini Țineau un echilibru în zborul lor eliptic Satanica vrajba, nu musca apocaliptic! Zeci de curcubee încingeau pământul Diamantele iubirii împodobeu vesmântul Păsările chemau la dragoste prin tril Surâdea spre cer, verdele crud de april! Pentru că mi-s rude miresmele Sale Și noaptea beau lumină de stele-n petale Luceferii-mi zâmbesc, iar eu extazu-l chem Să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
orașului de câmpie, gândurile îi zburau la scena petrecută în debara, într-un fel regreta, că nu îi primise avansurile, însă nu a a vrut, să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise sângeriu, o răcoare plăcută îmbrățișase străzile încinse de căldura de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă, acum zdrențe, cu un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
orașului de câmpie, gândurile îi zburau la scena petrecută în debara, într-un fel regreta, că nu îi primise avansurile, însă nu a a vrut, să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise sângeriu, o răcoare plăcută îmbrățișase străzile încinse de căldura de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă,acum zdrențe, cu un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
Scris de iubire Pe buzele mele Ca și mistere Prind aripi de dor Și-n a greului zbor Las lacrimi zălog Pe al pământului loc. Susur de lună De-aude-n surdină Și astrele cântă La mandolină Au sacrele vise Pe strunele-ncinse Pe frunte cuprinse Iubiri reaprinse. Cluj Napoca, 19 noiembrie 2015 Vântul toamnei Brațe de aer, Mângâie văzduhul... Cu palma toamnei Plină de vânturi. Frunzele cad Și-n a lor joc Ascuns-au clipe Ce oprite-s în loc. O rază mai stă
IUBIREA-I VOINŢA DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383151_a_384480]
-
insinuând astfel că ar fi bune și vechi cunoștințe, și că i-ar fi adus mesaje din partea unor prieteni comuni, pură invenție totul, numele erau de la alfa la omega fictive, alese la întâmplare, iar fata se prinsese în joc și încinseseră o sporovăială din ce în ce mai veselă, până ce izbucniseră amândoi în râs. Ar fi fost de-a dreptul greu să-și stăpânească râsul, văzând mutra perplexă a individului de lângă dânșii, retras pe un colț al băncii și schițând zâmbete în momentele apogeului veseliei
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
fenomen, exprimând esența lui, adică a firii. Există în poezia lui Gavril Moisa o profunzime a orizontului în care ontologic vorbind, descoperim o strânsă legătură între ceea ce este creat ca artă și trăire ca realitate: „Colinzile ning peste mine,/ Mă-ncing la brâu c-un curcubeu/ Îmi umplu trupul de lumine/ Cu pace de la Dumnezeu” ( În ajunul Crăciunului). Aici sufletul poetului vibrează la întâlnirea cu Creatorul prin intermediul colindelor, dând frâu liber imaginației prin hiperbolism și metafizic, având a revela senzații inedite
CRONICĂ DE CARTE – GAVRIL MOISA: “ARHIPELAGUL IUBIRII” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383187_a_384516]
-
adus. Lupul le-a înghițit pe toate - / Gogâlț, gogâlț - nemestecate. „Cumătră, Domnul să îi ierte / Pe cei plecați! Bine sunt fierte Și tare bune le-ai făcut / Sarmalele. Chiar mi-au plăcut!” Deodată buf, în groapa-n care / Jăratecul se-ncinse tare, Căci scăunelul s-a topit, / Fiind din ceară întocmit. Nici rogojina n-a ținut, / Iar astfel lupul a căzut În groapă și cuprins, peloc, / De flăcările mari, de foc. Cuvântul cel adevărat / „Hai scoate lupe ce-ai mâncat”, Atuncea
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
încă năucă, apoi au izbucnit în urale. Dezmeticită brusc, mulțimea a răspuns ca un ecou. Vocea ei, timidă la început, a acoperit Piața. Stațiunea. Nimeni și nimic nu mai putea opri entuziasmul, căciulile zburau prin aer, în mijloc s-a încins o horă; în interiorul acesteia, Comandorul dansa cu nevasta unui postăvar. Apoi, spre el, în semn de prețuire, a fost împinsă cea mai frumoasă fată din Stațiune, un fel de Regină a Revoluției. § Urât destin i-ai hărăzit Stațiunii. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pe podea. Grăbit, cu ajutorul tovarășului său, Își depuse scrierea Înăuntru, după care o Închise cu o curea din piele. Pe masă era o spadă lungă, cu garda după modelul cruciat, vârâtă În teacă. O luă și dădu să și-o Încingă la șold. Dar mai apoi se răzgândi și se Îndreptă grabnic spre ușă, urmat de celălalt, care ținea caseta strânsă sub braț. De cum ieșiră, fură izbiți de vacarmul nebun al bătăliei. Răpăitul tobelor Însoțea asaltul sarazinilor asupra ultimului bastion aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În măsură să-ți schimbe pentru cinci minute concepția despre lume și viață. Fac precizarea nu neapărat din orgoliu profesional, ci doar ca explicație a faptului că Întâmpinam rareori refuzuri de la tipii tari pe care Îi invitam și cu care Încingeam dialoguri nu o dată scânteietoare (calificativul nu-mi aparține, așa apărea cel mai frecvent În cronicile TV din ziare). Explicabil: mă documentam solid, căutam informații prin dicționare, În diverse cărți, pe internet. Plus că, de regulă, contactam, În prealabil, câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
veac! Stătea desfășurat în două picioare, subțirel la mijloc, vânjos în umeri și cu doi câini la subțiori. Se uită Mădălina la urs, se uită ursul la Mădălina. Ursu ca ursu, da’ nici cu Mădălina nu-mi era rușine! Era încinsă bine cu brâul, ochii-i sclipeau, trupul, cum să zic eu, parcă-i creștea... Las-o, frate, pe Mădălina asta, și spune ce-a făcut ursu! - grăi supărat Stejeran. — Păi ce să facă? Tu ce-ai fi făcut în locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că mâine-poimâine vine o gândire mai tare și-ai zburat.” Gândeam, luminăția-ta, nu exagerez, zi și noapte, fără pauze. Nici să notez ce-am gândit n-aveam vreme. — Se mai ridică aici o problemă - spuse viziriul. O gândire neîntreruptă încinge capul și apar greșeli. Țin minte că acum vreo patruzeci de ani eram copil de casă la răposatul sultan Kazayangil - țină-l Alah în haremul lui! - și într-o după-amiază, în loc să frec podelele, frecam mangalu’, cum se zice. Mă vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și-i privi întrebătoare pe cei doi călugări, de parcă ei, bieții, cum ar completa un narator dibace, ar fi putut răspunde. — Preasănătoasă femeie - zise Metodiu cu ochii coborâți - uite ce este: de la drum lung venim și rasele noastre ne sunt încinse de sudoare și praf. Firești trebuințe ne mână a le schimba. Piaptănul ce-l cauți nu se arată a fi aici. Rogu-te, dară, să te duci în odaia ce ți-a fost hărăzită de Domnul, căci, din câte văz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
puțul - spuse. Te las aici. Când începură să coboare, atât puțul și palmierii, cât și munții îndepărtați se pierdură din vedere, așa încât austriacul intră în panică, înțelegând că va rămâne absolut singur în mijlocul întinderii netede ca o tăblie de masă încinsă de soare și fără nici cea mai mică urmă de orizont oriunde-ți îndreptai privirea. — Iisuse! - exclamă. Întotdeauna am urât să spun „te-am avertizat“ - zise Nené Dupré. Dar adevărul e că te-am avertizat... - Din partea din spate a aparatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a unui jaique beduin. Rezultatul a fost că cei paisprezece oameni se văzură obligați să se așeze pe nisip sau pe pietre fără să se bucure de nici un strop de umbră. Imediat se simțiră de parcă ar fi avut niște fiare încinse pe spate. Numărul nouă a căzut primul, cu toate că era un irlandez foarte voinic, și asta pentru că cel care îl pusese în postul acela nu avea nici o experiență în privința condițiilor în care se mișcau. Într-adevăr, numărul său corespundea cu ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cînd mergeam cu familia la hipodrom la curse, Îmi plăcea grozav să stau pe bancheta Îngustă din spatele birjarului, făcută parcă special pentru copii, să mă legăn ușor și birjarul era Îmbrăcat Într-un fel de caftan negru de catifea și Încins cu brîu roșu pe mijloc — Ehe, doamnă Norico, să-ți povestesc io Sună. — Cred că a venit soțul meu. — Aoleu, nici nu băgai de seamă că să făcu ora prînzului. Plec să-mbuc iute ceva și fug la aprozar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]