995 matches
-
sau de moarte. Ultimul cuvânt îl rosti atât de apăsat, încât dinții i se ciocniră cu un sunet sec. ― Mișcă! ― adăugă el. Gosseyn simți un frig îngrozitor cuprinzându-i întregul trup, alunecând dealungul ramificațiilor sistemului nervos O ghiară nevăzută îi încleșta spatele. Aproape fără să-și dea seama, păși înainte. "Gosseyn, când ajungi la firida de lângă ușă, intră înăuntru. Acolo vei fi în siguranță". Tresări ca atins de un bici. Nimeni nu scosese nici o vorbă și totuși cuvintele îi răsunaseră atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sau de moarte. Ultimul cuvânt îl rosti atât de apăsat, încât dinții i se ciocniră cu un sunet sec. ― Mișcă! ― adăugă el. Gosseyn simți un frig îngrozitor cuprinzându-i întregul trup, alunecând dealungul ramificațiilor sistemului nervos O ghiară nevăzută îi încleșta spatele. Aproape fără să-și dea seama, păși înainte. "Gosseyn, când ajungi la firida de lângă ușă, intră înăuntru. Acolo vei fi în siguranță". Tresări ca atins de un bici. Nimeni nu scosese nici o vorbă și totuși cuvintele îi răsunaseră atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vreo zece minute de când văzuse prima imagine. Coti pe coridorul ce ducea spre ascensoare cu o viteză de douăzeci și cinci de mile pe oră, o viteză destul de mare într-un spațiu atât de îngust. În nișa din fata ascensoarelor, doi oameni erau încleștați într-o luptă pe viață și pe moarte. Nici nu-l băgară în seamă pe Grosvenor, într-atât de preocupați erau să se bată, icnind și înjurând. Luminile proiectate de el nu părură să le stingă ura. Erau adânc cufundați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
avea de-a face cu o inteligență superioară celei omenești, cu o formă de viață mai puternică decât cele pe care le cunoaștem noi. Pe puntea de comandă se făcu liniște. Oameni păreau tulburați și încercau să-și dea curaj, încleștându-și fălcile și mijindu-și ochii. Kellie, sociologul, rupse tăcerea, cu vocea lui catifelată: - Îmi pare bine ca nimeni nu dă semne că ar dori să ne întoarcem din drum. Ca slujitori ai guvernului nostru și ai întregii omeniri, avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
el. - Exclus! mârâi Kent. Nu pot subscrie la o asemenea idee nebunească. Oamenii n-ar accepta nici măcar un an în plus! - Prezența dumitale aici dovedește că nu crezi că-i vorba de o idee nebunească. - E cu neputință! izbucni Kent, încleștându-și pumnii. Cum aș putea să-mi justific atitudinea în fața șefilor de secții? Privindu-l pe omuleț, Grosvenor își spuse că momentul critic era iminent. - Nu va trebui să le explici nimic deocamdată. Va trebui doar să le promiți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apoi mai mult decât suficiente. Dar crescând mereu, îi era mereu foame. Și simțea că și dincolo de mlaștina aceea trebuie să existe viață. Într-o bună zi, încumetându-se mai departe decât oricând înainte, dădu peste două jivine uriașe, solzoase, încleștate într-o luptă sângeroasă. Când substanța vitală a jivinei învinse începu să-i curgă prin trupul inform, Anabis simți o bucurie necunoscută până atunci, un adevărat extaz prilejuit de imensa cantitate de energie absorbită. În câteva ore, în timp ce învingătorul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
depozit uriaș de pe coasta Oceanului. Noi le-am recuperat și, cu mijloacele noastre speciale de transport, ți le-am returnat. Ca atare, te vei duce la atelier și... Fara ascultă împietrit instrucțiunile, apoi dădu din cap și fălcile i se încleștară. Într-un târziu, răspunse politicos, dar scurt: - Vă puteți bizui pe mine. La vremea mea am fost un om încăpățânat. Cu toate că am trecut dintr-o tabără într-alta, nu mi-am schimbat principiile. CAPITOLUL XX POLIȚIA CUNOȘTEA majoritatea "caselor" și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pasdar, dar el nu crezuse. Deși le păruse tuturor alintată, Ghazal învăța să devină avocat, astfel că era de la sine înțeles că se purta altfel. După ce se născuse copilul lor, Omar o rugase să rămână să-l crească și se încleștară în certuri. În sfârșit, amănuntele acum nu mai contau. Ajunsese afară. O muțenie stranie se vărsa peste tot și nu oprea nimeni la semnele lui. Între timp, mai mersese o bucată pe jos, spre autostradă. Era la amiază și, când
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
când se însoțea c-un pahar. Chiar așa te cheamă, Homer? întrebase printre înghițituri, dar rumoarea celor care închinau cu paharele le acoperi conversația. El nu spuse nimic, doar întinse mâna după o felie de pâine și-atunci ea îi încleștă degetele pe încheietură, sub brățara ceasului pe care îl purta. — Nu ești veterinară, ci polițistă, îi zise încercând să-și retragă brațul. Că doar nu te-ai speriat!... Ce fel de oriental oi fi tu, cu o față atât de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
așezate cruciș pe deasupra sânilor și pletele negre, revărsate pe pernă. Numai ochii aceia știuseră frica lui că ei n-o să-i placă și că nu îl va mai dori după. Numai ochii din ceas le vegheaseră deznădejdea cu care se încleștau, ca verigile dintr-un lanț. Dar, odată gravidă, Ghazal se rupsese exact ca o insulă de corpul mai mare al teritoriului ei și plutea separat. Voluptățile lor, preschimbate în tăceri sau în zvârcoliri tot mai rare, îi făcuseră doi străini
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
om cu probleme. Tocmai ce îl chemaseră la biroul lor de resurse și de calitate a cadrelor și îl întrebaseră de câte ori o văzuse pe Nooshin Ahmadi, condamnata din Abadan. Le spusese răspicat: „N-o cunosc!“, dar simțea cum i se încleștau fălcile. Un om cu probleme, la Teheran, e un om îngropat pân’ la brâu. Nu spusese o vorbă acasă, dar se pare că pe Ghazal o întrebaseră prima. Dar și turcul brutar își căuta nenorocul. După numai trei ani, când
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sau cuvântul precede gestul. Gesturile mâinii/mudra pot fi observate în reprezentări, policele unit cu arătătorul indică roata și dharma, palmele deschise și drepte semnifică învățăturile doctrinei, palmele deschise îndreptate în jos sunt semne ale generozității și ale dăruirii, palmele încleștate în poală indică meditația, puritatea spirituală, împlinirea realizată prin lanțul unei mandale, figura geometrică sub semnul căreia construim această carte fiind mandala, un cerc, care include un pătrat la infinit, adică o îmbinare a formelor și a culorilor universale, ce
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
omul când îmbătrînește, mai mult în necazuri decât în plăceri trăește. 226 Amoriul când te privește rămâi încremenit, că ochii ți se-nchid tocmai ca la un orb, limba ți se leagă tocmai ca la un mut, gura ți se-ncleștează tocmai ca la un mort. mintea sboară și te lasă ca pe-un pește prins în plasă. 227 Amoriul, când te prinde, ca un crin frumos te vede, iar când te lasă, ca șofranul fața ți-o lasă. 228 Amăgitoriul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
celălalt. ― Mai repede! Cel mai mult îmi plac poeziile cu fluturași. Număr până la trei... ― Poate ne spui dumneata una, îndrăzni profesorul Dragu. ― Țțț! La urmă! Se apropie cu arma de șofer: Hai, începe tu! Unu... doi... Omul scrâșni. Ținea pumnii încleștați pe genunchi. Dascălu începu să se joace ostentativ cu revolverul. ― Cred că aș putea încerca eu, interveni cu un glas de cintezoi Melania Lupu. Dar mi-e teamă că am să vă dezamăgesc. Florence rămase cu gura căscată. "Sfîntă Fecioară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apoi se îndoi pe spate, mult, ca o nuia, ca și cum n-ar fi avut coloană vertebrală și se prăbuși peste Melania Lupu. CAPITOLUL VI STUPEFACȚIE Sudoarea îi curgea șiroaie sub mască. Obrazul îl mânca și îi era sete. Raul Ionescu încleștă dinții continuând să se miște mecanic. Din când în când, atingea gleznele cârnului care se întorcea clătinând capul. Degetele îi intrau într-o mâzgă lipicioasă în care avea impresia că mișună animale mici, scârboase, cu pielea umedă. Simți dintr-o dată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
muzeului. Întinse mâinile tremurânde spre tabloul lui Goya. Un glas aspru, amenințător, țâșni pe neașteptate în spatele lui: ― Sus mîinile! * Arma alunecă de pe genunchiul lui Scarlat căzând cu zgomot. Melania Lupu tresări și scoase un țipăt ușurel. " Acum!" gândi Ioniță Dragu încleștînd pumnii. Își simțea gâtul uscat, tâmplele îl dureau. Se ridicase pe jumătate, gata să se repeadă. O secundă, pipăi pragul acela unde intenția, dorința pătimașă luptă cu spaima. Luptă încleștată cu un adversar pervers care se agață cu ghearele, îți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tresări și scoase un țipăt ușurel. " Acum!" gândi Ioniță Dragu încleștînd pumnii. Își simțea gâtul uscat, tâmplele îl dureau. Se ridicase pe jumătate, gata să se repeadă. O secundă, pipăi pragul acela unde intenția, dorința pătimașă luptă cu spaima. Luptă încleștată cu un adversar pervers care se agață cu ghearele, îți taie răsuflarea, îți picură plumb în vine. Căruntul se aplecă greu recuperând pistolul fără să-și ia privirea de la bătrâni. Profesorul se lăsă moale pe scaun, sfârșit de puteri. I
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Deschise scrinul cu gesturi furișe și scoase dintr-o pungă două bomboane fondante. Ezită o clipă și mai luă una. Se vîrî în așternut, cu un chicotit înfundat. Strânse între picioarele înghețate cărămida fierbinte și stinse lumina. Șopti cu gura încleștată de șerbet: ― Unde am rămas, draga mea? Eram deci în insulele Bermude. Un prinț excentric pe care-l cunoscusem la Istanbul... În odaia goală, femeia visa cu ochii deschiși. Povești exotice cu prinți indieni și apași seducători, îndrăgostiți de bătrânica
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
desprinde de genele rare și țepene, cu cearcăne și pleoape umflate, cu fața verzuie ca o pungă de venin și surpriza coșurilor ivite peste noapte. Se răsti incapabilă să-și stăpânească iritarea: ― Eu nu beau! Nu vă deranjați. Bătrânica își încleștă degetele fragile. Părea sincer îngrijorată. ― De ce, draga mea? O să te învioreze. Încearcă, te rog! Dispăru vioaie în bucătărie. Matei ridică două degete: ― Piua întîi la baie! Peste câteva clipe se auziră robinetul deschis sălbatic și glasul de bariton al sculptorului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
străină pe cât pare. Draga noastră Valerica e amatoare de senzații. Pândește oamenii în baie. În special bărbații... ― Ticălosule! ― ... se uită pe gaura cheii. Acum se află probabil într-o perioadă de spleen. O crimă e o chestie! Melania Lupu își încleștă degetele. ― Domnule Matei, vă rog, nu trebuie... Sîntem și așa destul de necăjiți. ― Își închipuie că, dacă ne împroașcă cu noroi, e deștept, spuse înfundat Grigore Popa. Cretin! Sculptorul își miji ochii: ― Trece-mă pe listă! Se ridică amenințător: Unul din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ai băgat în cap că i-am dorit moartea lui Panaitescu sau că aș fi putut să-l ucid și-acum nu mai scăpăm de el! Oftă. Nu știu cum o să se termine povestea asta... Sculptorul simți un fior pe șira spinării. Încleștă dinții: " Fără panică. Ar fi cea mai mare greșeală." Râse nervos: ― Dimpotrivă, papa! Înjurîndu-ne reciproc va conchide că-n orice caz nu e o treabă colectivă... L-am aiurit, ascultă-mă pe mine! Din prag îi trimise o bezea grațioasă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
frică? "Frică? gândi Grigore Popa. Firește. Și mie mi-e frică. Ne e frică totdeauna de ceea ce nu vedem sau nu înțelegem. Nu te poți apăra, nu știi de unde pornește glonțul. Sânt convins că..." ― Hai! Dați-i drumul! Matei își încleștă pumnii. Care din voi i-a aranjat? Sau lucrați cumva împreună? Cum de nu m-am gîndit? ― De ce n-ai fi dumneata criminalul, tinere? Numai pentru că ești dobitoc? "Trebuie să rezist până vine olandezul. După aia, cu banii în buzunar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i ticălosul? Doru Matei deschise ușa cu piciorul. Ținea în brațe o pernă și un pled. ― Bănuiesc că e vorba de mine... Aici, mon cher! Apropo, revizuiește-ți, te rog, vocabularul! S-ar putea să mă indispună. Grigore Popa își încleștă pumnii. Țipă cu o voce gâtuită de furie: ― Nemernicule! I-ai spus individului că mă țineam după Valerica Scurtu! ― Calm, copii! Nu vă pierdeți calmul... ― Ce calm, madam? N-auzi? Eram îndrăgostit lulea de insectă și am omorît-o pentru că nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mă aflam de fapt într-o cușcă pe acea mică bucată de pământ, înconjurată de un zid înalt, de unde Dumnezeu, la cererea oamenilor, vroia să mă scoată printr-un act de supunere necondiționată care avea valoarea unei capitulări. Mi-am încleștat imediat buzele și mi-am înfipt unghiile în carne ca să nu mai spun nici un cuvânt din rugăciune. Eram gata chiar să scot un urlet de fiară îndîrjită, ca să-mi dau curaj, când am auzit un sunet cunoscut, a cărui proveniență
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am strivit un deget de marginea scaunului, ca să mă doară și să nu mai fiu atent decât la durerea mea, tăcând în continuare, fără să contest nici una din ipotezele care mă afundau din ce în ce mai mult în gravitatea faptelor respective. Cu mâinile încleștate pe genunchi, cu capul sus, privind fără să văd pe nimeni în afară de tata, am rezistat la toate întrebările și la toate bănuielile. Nici un moment în timpul procesului nu mi-am încovoiat umerii. Căpătasem o monstruoasă stăpânire care mă condamna fără scăpare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]