1,069 matches
-
Titu, care-i potrivea mereu învelitoarea. Apoi deodată se pomeni cu el alături. Mâinile lui reci îi netezeau sânii împietriți, coborau pe pântecele fierbinte. Atunci ea începu iarăși să bolborosească în neștire "nu, nu, nu", răsucindu-se înspre el și încolăcindu-i gâtul cu amândouă brațele. Mai simți un genunchi străin desfăcîndu-i picioarele... Într-un târziu se dezmetici. Titu ședea pe marginea patului, îi săruta lacrimile de pe obraji. Îi auzi glasul: ― Îți pare rău, Tănța?... Nu vreau să-ți pară rău
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sânge proaspăt. Atunci lumina vîlvătaiei începu să pălească înăbușită de lumina zilei, scufundîndu-se parcă în zidul de foc ce tivea marginile cerului. Apoi, cu cât văzduhul se limpezea, cu atât deasupra răsăritului se îngrămădeau trâmbele negre de fum, care se încolăceau și se frângeau ca niște brațe arse înălțate spre Dumnezeu. Țăranii se sculară împreună cu soarele, ca și altă dată. Se învîrteau prin ogrăzi, se uitau la cerul senin și mai ales la vârtejurile de fum, ridicau nările să simtă mirosul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu capul deasupra spetezei, urmărindu-i mișcările cu ochii holbați de spaimă. Când Petre ajunse lângă fotoliu, Nadina țâșni din ascunzătoare să treacă spre ușa vestibulului și pe acolo afară. Brațul lung al lui Petre îi aținu calea și-i încolăci mijlocul. ― Lasă-mă!... Ajutor! Petre o ridică în sus ca pe o păpușă și o întoarse cu fața spre dânsul, cuprinzîndu-i cu celălalt braț picioarele peste șolduri. Își lăsă capul pe spate ca să-și înalțe privirea spre ochii ei. Nadina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și sărutînd-o, se retrăsese până aproape de divanul cu plapuma boțită de pe care se sculase ea adineaori. Și, fără a-și fi ridicat fața dintre sânii ei, călăuzit numai de lăcomia instinctului, o așeză încet pe spate, de-a curmezișul canapelei, încolăcindu-i mijlocul cu un braț, iar cu celălalt sprijinindu-se. Nadina își înfipse degetele în părul lui, zgâlțâind cu furie. Deodată simți mâna lui grea ca un mai între pulpele ei lipite, despărțindu-le și făcând loc genunchilor lui. Aceeași
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tot mai slabe, iar mâinile ei loveau numai ca niște aripi plăpânde. Apoi scâncetele ei se transformară în gemete sacadate, dominate, și acelea, de gîfîiturile flăcăului. Cu ochii strânși și gura întredeschisă, capul Nadinei se legăna mereu, în timp ce brațele ei încolăceau inconștient gâtul bărbatului care-i răscolea toată ființa într-o înfiorare amețitoare. Se simțea pătrunsă de o bucurie atât de intensă, parcă s-ar fi împărtășit dintr-o taină necunoscută, amară și dulce, mai presus de toate. Rămase istovită cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să exploreze sala aceasta, cu cablul între picioare, dar era mai bine așa decât să aibă de-a face cu mânia căpitanului. Așa că nu-i mai rămânea decât să se descurce și să se roage ca firul să nu se-ncolăcească pe undeva. Mai stăpân pe el acuma, aprinse lanterna și lampa de pe cască nădăjduind că va putea înfrunta obscuritatea. Imediat văzu că presupunerea lui era atât falsă, cât și emotivă. În fața ochilor nu avea o hrubă ci, cât se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
devreme și, năucit, văzu metamorfoza. Suprafața ovoidă, până atunci opacă și dură, era acum translucidă. Paralizat de uimire, se holba la neastâmpăratul organic. Pielea acestui lucru era acum transparentă ca sticala. Cu lumina fixată deasupra, se uita intens la... forma încolăcită în interiorul containerului oval. ― Isuse!... ― Ce, Kane? Ce se întâmplă? Dallas se strădui să nu țipe. Un coșmar în miniatură era acum foarte vizibil în protuberanță. Stătea la fund încolăcit, compact, delicat, viu, făcut dintr-o carne fibroasă și elastică. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
el indicând cu o sondă o serie de găuri mici și adânci împrejmuind "palma" creaturii. Nu e de mirare că nu am reușit s-o desprindem de fața lui Kane. Era imposibil având în vedere ventuzele acestea, falangele și coada încolăcită pe gât. ― Unde e gura? Dallas încerca să scape de vederea ochiului unic. Chiar și mort, aceasta păstra un fel de atracție hipnotică. ― Trebuie să fie acest organ, tubul acesta care s-a introdus în gâtul lui Kane. Oricum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
hidoase se rășchirară, apoi se chirciră, acoperind cu totul gâtul lui Brett aidoma unor tentacule. Strigătul de groază al inginerului se curmă. Cu un gest reflex, își duse mâinile la gât. Zbaterea lui n-avea sorți de izbândă. Ceea ce-i încolăcise gâtul era deosebit de tenace. Luat în sus de acest braț colosal, curând se legăna în aer, pierzând contactul cu solul. Jones, o zbughi afară pe sub picioarele Brett. Zburlit de frică, se fofilă printre Ripley și Parker care alergaseră auzind urletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de kilometri distanță. Își lăsa mașina descuiată în depozit. I-am spus unui muncitor să-mi facă rost de un șarpe mort. Muncitorul mi-a adus șarpele și după ce șoferul a plecat acasă, am deschis ușa la cabină și am încolăcit șarpele de axul volanului. Știam că nu are lumină în cabină. A doua zi, a venit cu noaptea-n cap ca să plece în cursă. A plecat și cum începea să se facă lumină afară, deci și în cabină, între două
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
volanului. Știam că nu are lumină în cabină. A doua zi, a venit cu noaptea-n cap ca să plece în cursă. A plecat și cum începea să se facă lumină afară, deci și în cabină, între două sate, vede șarpele încolăcit pe axul volanului. A luat piciorul de pe accelerație și cum camionul și-a pierdut din viteză, el a sărit. Bineînțeles că și camionul, care era un Steagul Roșu s-a oprit pe câmp. Apoi ușor s-a apropiat de cabină
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
neagră de Titicaca, cântărind un kilogram, nenumăratele reptile: hatterii, varani, cameleoni (dar cu culorile duse) păreau ieșite din tratatele de demonologie, din Maleus Maleficarum. Veninul mustea în aceste ființe de coșmar. Gina fugi repede spre cutiile de sticlă în care, încolăciți pe trunchiuri de copac, așteptau pitonul și anaconda. Intră în cutie și, cu un gest care m-a surprins, își lipi obrazul de trupul gros și solzos al șerpilor uriași. Luă capul triunghiular al anacondei în palme și îl privi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
departe, printre șerpii veninoși și crocodilii turtiți, cu burțile moi, tolăniți pe mari postamente de scândură. Gavialul avea un bot lung și subțire, ca de rață, cu dinți de ferăstrău. Roșu ca mărgeanul, cu inele late, negre, șarpele surucucu se încolăcea în vitrină alături de cobra cam famelică și viperele cu și fără cornițe. Broaștele țestoase de la ieșirea din sala reptilelor erau, desigur, cele mai "prezentabile" ființe din acel iad. Țestoasa de supă, țestoasa-elefant și careții de mare, în posomoreala lor gerontofilă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dragostei mele, plimbată pe carnea brațului gol, o chemam pe ea. Lunecările degetelor mele către umeri se îndreptau spre ea, toată. Și o ghicii atunci cum se clatină și se reazămă mereu, tot mai mult, de mine, până ce și-a încolăcit celălalt braț de umerii mei și a început să mă strângă, lăcrămând, fără răsuflare. Peste câteva clipe o avui în brațe, dîndumi-se ea (căci nu făcui nici un gest ca să-i violentez alunecarea, hotărât fiind să-i chinui numai brațul), și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să rămân tot timpul la birou, lucrând cu înlocuitorul d-lui Sen. Când m-am întors acasă, am găsit-o pe Maitreyi așteptîndu-mă în verandă, lângă cutia cu scrisori. Mi-a arătat un inel făcut dintr-un ac de cap încolăcit pe deget, purtând în loc de piatră o boabă de glicină. ― La noapte să nu mai încui ușa cu bara, mi-a spus ea fugind. A venit spre miezul nopții; de astă dată fără să tremure. Aproape a râs când m-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
preciziune eare la început mă stingherise. Știa perfect clipa când voiam să rămân singur, alături de ea, în pat, departe de atingere, ținîndu-i numai mâna, și se retrăgea simplu, ca pentru o clipă de odihnire. Când rămâneam pe gânduri, ea se încolăcea lângă pernă, îmbrațișînd-o, și închidea ochii, ca și cum mi-ar fi cerut să n-o turbur. Descoperisem o lampă mică, de noptieră, pe care o puneam înapoia jețului, acoperind-o cu șalul ei, și care ne dădea în odaie o lumină
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să, întru? izbucni Maitreyi cu fața în lacrimi, palidă, tremurând. Nu mai mă vrei? Am închis iar ușa și, așezîndu-ne amândoi pe pat, eu ferindu-mă s-o îmbrățișez, i-am spus cum m-am priceput suferința mea. Și-a încolăcit brațele pe umerii mei și a început să mă sărute, lacom, înfigîndu-și în același timp unghiile în carnea mea. Continuam să vorbesc, nesimțitor la căldura trupului ei, spunîndu-i tot ce am suferit când am știut-o singură cu un bărbat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am întrebat-o din nou, i-am strâns brațul. Tăcea întruna. Și atunci mi-am apropiat fața mai mult, răsuflarea mea aproape de gura ei, întrebînd-o tot mai încet, mai insinuant. A oftat o dată lung, a închis ochii și și-a încolăcit brațele de umerii mei, sărutîndu-mă pe buze, mușcător, sălbatec. Am avut o ciudată bucurie când m-am dus să zăvoresc ușa. S-ar părea că cele ce-am scris în ultimele pagini nu mair interesează povestea Maitreyiei. Și totuși, nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
stins lumina, îl întrerupse Iconaru, îmi deschide pe din dos... - Iar noi, continuă Ieronim, noi plecăm apoi să ne plimbăm pe străzi. Avem atâtea de discutat... Cu gesturi scurte, înfășură rochia de mireasă și, asemenea unui mare șal, i-o încolăci în jurul umerilor. Apoi izbucniră toți în râs. - Tinerețe! exclamă încă o dată Antim, însoțindu-i în coridor. Încuind ușa, îl auzi, pe Ieronim: - Princesse, dacă crezi cu adevărat în Dumnezeu... De-abia după ce se așezase, istovit, în fotoliul Generălesei, își aduse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-i arăt noul sort de trandafiri din grădină. Am simțit că este dezamăgit, așteptându-se desigur la altceva din partea mea, dar am pășit înaintea lui cum se cuvenea, doar ușor legănându-mă, ca o grădinăreasă. Știam cum îmi este încolăcită pe ceafă coada blondă și că am un grain de beauté pe gât, care desigur se vedea în această poziție, când pășeam înainte. — Vezi, i-am spus, și am întins vârful demi-botinei ca să mângâi spinarea arcuită a motanului care, cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e prea Întuneric, strada nu arată prea bine. Ajunge acasă după două ore de ocolișuri pe alte străzi Întunecate, alungat de strigăte și de sunetele inconfundabile ale armelor. Din șoseta din piciorul neîncălțat a rămas o cîrpă zdrențuită și murdară, Încolăcită pe glezna vînătă, Înghețată dureros. Maică-sa a izbucnit În plîns văzîndu-l În ușă.] Miercuri, 20 decembrie. Nu sînt multe de povestit, ne-a lovit un camion. Ei nu-i ajunge. Vrea să știe toate detaliile. Vrea să știe de ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gîndindu-mă că mă Întorc În baterie. Străbat abătut cei doi kilometri pînă la pistă, găsesc avioanele bătînd tăcute din aripi la capătul ei - de la distanță, par niște insecte arțăgoase. E un drum lung și o zi rece, vîntul mi se Încolăcește pe gît și vrea să mă sufoce, cred - n-a reușit să mă termine un camion militar, așa că nu mă sperii de tine, văzduh neliniștit, Îi spun și Îmi bombez pieptul de oțel. Am trecut de capătul aerodromului, sînt În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu noi. Au trecut șase săptămîni. Șase săptămîni Înseamnă timp. Timp Înseamnă că e momentul să Înhățăm borcanul metafizic de pe etajera lui și să-l scuturăm un pic. Apare În el acest chip de fum, cu o barbă albă enormă (Încolăcindu-se, vie), fără ochi și fără gură, dar care emite acest sunet nemilos care te eviscerează, Îți usucă scheletul, gonește umbra din tine - umbră care dispare prelingîndu-se Într-un popor incert, trecutul. Dar eu zic că e mai bine să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o tăcere ciudată, întreruptă la un moment dat de murmure abia audibile și de pași înăbușiți. Anthea ieși din biroul unchiului ei. Plângea. Se îndreptă spre el și-i spuse: — O, Tom, ce minunat din partea ta că ai venit! își încolăci brațele în jurul gâtului lui și își îngropă fața în pardesiul lui Greg. Tom îi înconjură umerii cu brațul, strângând-o la pieptul lui și plimbându-și bărbia în masa de păr casțaniu-auriu, plăcut parfumat. Privi peste umărul ei, și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
brațul părea amputat. Ciuntit. Iar în centrul secțiunii expuse privirii fără pic de decență se putea vedea nu osul, ci capătul unei tije de metal goală pe dinăuntru o țeavă. Îmi spui și mie ce-ți șoptește ghiocul? ... Pisica se încolăcise în jurul piciorului și, fiindcă nu i se dăduse nicio atenție, plecase să caute meleaguri mai prietenoase... II Nestor n-avea de gând să străbată pasajul la capătul căruia, departe, se zărea o stradă, atrăgătoare totuși, în lumina galben-aurie a soarelui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]