1,721 matches
-
ciudat. ― Mai vrei o bere? Întrebă Jerome. ― Da. Îmi Întinse o cutie aurie de Stroh’s. Am dus cutia Îmbrobonită la buze și am băut. Apoi iar am băut. Și eu, și Jerome simțeam povara obligației. Zâmbeam unul la altul Încordați. Am lăsat privirea În jos și m-am scărpinat la genunchi prin salopetă. Și, când m-am uitat din nou În sus, fața lui Jerome era aproape. Avea ochii Închiși, ca și cum ar fi sărit În picioare de pe trambulina cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tare în cineva care stătea cu spatele la mine. Acesta s-a întors rapid și când i-am văzut fața, m-am liniștit. Înaintea mea stătea nimeni altul decât George Govar, aproape cel mai bine conectat elev din școală. Fața sa, înainte încordată, s-a destins aproape imediat când a văzut cât de grăbit eram. Încotro așa grăbit, Corvium? întrebă el cu un ton care semăna cu îngrijorarea. Govar, trebuie să ne mișcăm repede! spusei eu în grabă. Dar ce se întâmplă, omule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că nu va fi nimeni acolo. Se ducea spre fereastră încrezător. Doar o altă zi la lucru... Mă gândeam la Sergiu. Ce gândea? Ce făcea? Eram calm, dar puțin încordat. Aveam o singură șansă. Degetul îmi tremura ușor pe trăgaciul încordat, dar pușca era fixă în mâinile mele de fier. M-am așezat într-un genunchi pentru stabilitate. L-am văzut intrând în cameră ca și cum ar fi fost la paradă. "Amărâtule! Habar n-ai ce te paște!" Mi-am apropiat ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zărit. Armele le erau strânse puternic de către degetele lor, iar pe fața lor citeam crispare și atenție. Apoi l-am văzut pe Sergheiov. Ținea în mâinile sale două pistoale și le îndrepta spre cineva. Degetele îi erau aproape albe de încordate ce erau și broboane mici de sudoare îi încoronau fruntea. Vladimir stătea pe un scaun și dădea impresia că se afla la o partidă de ceai în compania unor vechi prieteni, dar îl simțeam ca fiind mai încordat ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
albe de încordate ce erau și broboane mici de sudoare îi încoronau fruntea. Vladimir stătea pe un scaun și dădea impresia că se afla la o partidă de ceai în compania unor vechi prieteni, dar îl simțeam ca fiind mai încordat ca un arc. Urma Velail, care era ușor tensionat. Față în față cu Vladimir, pe un alt scaun, stătea un om pe care îl recunoscusem de la televizor. El era cel care anunța fiecare lege tâmpită și ruina lumea. Imaginea reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
administrativă? Inspectorul meu regional pare să-și fi luat un concediu în ultima vreme. Deci nu au evadat profesorii. Inspectorul nu era cu ei. Vești bune! Într-adevăr... probleme administrative. Nu era mult loc de discuții. Atmosfera era incredibil de încordată. Cererile voastre? Retragerea legilor stupide și demisia Guvernului. Zâmbi. Ce glumă bună trebuie să fi spus! Uite, băiete, viața fiicei mele o fi valorând mult, dar nici chiar atât de mult. Fiica Ministrului? Aici? În liceu? Întâi fiul Împăratului, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Toate trupele, atenție! Pregătiți asaltul terestru! Începeți în 10, 9..." Stop! Oprește lucrul! Sergheiov, armează minele! îi zisei prin transmițătoarele primite. Fiți atenți! Vor ataca acum! Vocea mea răsună în urechea fiecăruia din școală și instantaneu atmosfera deveni incredibil de încordată. Cei de lângă mine își încetară subit lucrul la șuruburi și încremeniră. Imediat, au venit exploziile! Un clic metalic, țipătul sfâșietor de teamă și teroare al unui Gardian nefericit și sunetul teribil al unei ploi de noroi și membre ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu era nici o picătură de frică! Păși ușor înainte până când aproape ieși din raza vizuală a celorlalți. Tunetul părea mai aproape acum. Îl văzură pășind înapoi și doar un ochi antrenat putea vedea cum fiecare fibră din corpul său era încordată și pregătită să reacționeze ca un fulger. În bezna cumplită, două sfere mici de foc începură să lucească. Acestea stătură câtva timp la fel de încordate ca și el. Într-o clipită se aruncară asupra Împăratului dezvăluind în întuneric două șiruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pășind înapoi și doar un ochi antrenat putea vedea cum fiecare fibră din corpul său era încordată și pregătită să reacționeze ca un fulger. În bezna cumplită, două sfere mici de foc începură să lucească. Acestea stătură câtva timp la fel de încordate ca și el. Într-o clipită se aruncară asupra Împăratului dezvăluind în întuneric două șiruri de dinți lungi de cinci centimetri și ascuțiți ca niște pumnale ce aproape luceau în lumina crepusculară a tunelului. Erau gata să-l sfâșie! El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
privirea lui Helur și-l întrebă din sprâncene ce se întâmplase. Acesta ridică naiv din umeri. Vagabonzii se ridicară din ascunzișurile lor imaculate. Doi o luară înspre dreapta, trei înspre stânga. Cei nouă rămaseră în locurile lor, în spatele copacilor, la fel de încordați ca și înainte. Trecură câteva minute tensionate până când Zgran se înapoie. Nu veni pe unde plecase, ci prin spatele lor. Se întoarse și se așeză, apoi se uită succesiv ba la Corvium, ba la locul de unde venise. Înțeleseră că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că se înrudește cu Sextus Pom peius... Pune dinadins accentul pe ultimele două cuvinte. Nu-și dă seama dacă mimica împietrită a principelui e de bine sau de rău. Cu sprâncenele adunate nod, Augustus îl cercetează cu o aten ție încordată. Acest Trio este vestit și temut pentru intrigile sale. Și pentru setea de a-și face un nume din fărădelege. Cum pănește adânc și se decide din nou să se arate îngăduitor. Cel pu țin pentru moment. Până află ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înainte de a conchide: — Asta înseamnă că o încărcătură purtată de cinci corăbii reprezintă 30 de milioane de sesterți. Asinius Gallus lasă să-i scape un fluierat apreciativ. — 30 de milioane! O sumă frumușică, n-am ce spune! Adaugă cu voce încordată: — Uite cât bănet se ascunde în pivnițele cu vin! — Și vinul este o afacere neimportantă, face scârbit Scri bonius. Gallus se uită la el neîncrezător: — Nu, zău!? Libo încuviințează viguros: — Cota noastră anuală de exporturi din India se ridică la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scârbă din el: — Mai bine-ți păstrai libertatea. Ganymedes murmură din vârful buzelor: — Unii n-au ce face cu libertatea lor. Rufus vede toate culorile curcubelui în fața ochilor. Reușește totuși să se controleze. — S-a făcut târziu, rostește cu chipul încordat. Veteranul înțelege că nu mai e cazul să insiste. Oricum, i-a spus ce avea de mult pe suflet. La rândul său, Rufus respiră adânc, ca să-și potolească bătăile inimii. Acum știe cine îl sapă pe la spate și râvnește la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întreabă îngrijorat germanul. — Ce să fie? murmură plictisit Rufus. Au început probabil să agite din cearșafuri. Explicația lui nu reușește să-l liniștească pe călăreț. Se duce până la ușa culoarului și trage cu urechea. Gălăgia persistă. Se întoarce cu trăsăturile încordate. Evreul îl iscodește un timp din priviri. În cele din urmă, spune ironic: — Ce pot să însemne mai multe voci topite într-una singură? Pusio se uită la el perplex câteva clipe. Răspunde cu glas nesigur: — Bucurie... sau mânie? — Vezi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
perle de sticlă, pe care se apucă să le rostogolească în căușul palmelor, încercând să-și răcorească mintea înfierbântată și mâinile transpirate. Iulius Herodes îl urmează în tăcere. Observă biluțele și un surâs obosit îi luminează pentru o clipă trăsăturile încordate. Myrrhina astea vin de la noi, din Orient. Arcuiește nedumerit o sprânceană. Ciudat, dar nu sunt deloc faimoase ca aici, la Roma. Poate pentru că le găsești peste tot, nu numai mingi de sticlă, ci și vase. Suspină cuprins de o apăsătoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dintre coarnele taurului și ale berbecului, pe care le aruncă imediat în foc. Din acest moment, animalele au devenit sacre. Se spune că acum apar în măruntaiele lor eventualele semne dacă Zeul respinge cumva sacrificiul, murmură Velleius Paterculus. Tiberius tace încordat. Stau în continuare unul lângă altul, retrași, cu spatele lipit de același plop, ca să facă loc procesiunii din jurul altarului. Parcă aș fi la teatru, își zice. Aproape de scenă și de actori, dar fără să particip la jocul lor. A venit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu prosopul în timp ce vorbește. ― Am fost la restaurantul acela nou de pe Main Street. Ben se oprește din șters părul pentru o secundă și începe din nou, dar mai încet, mai gânditor. ― Care restaurant? întreabă el, și vocea îi pare ușor încordată. ― The Pepper, îi spun eu. A fost fantastic. ― A, spune Brad, pe un ton precipitat. ― Ai fost acolo? întreb eu. ― Asta e o întrebare-capcană? întreabă Brad, punându-și prosopul jos. Poate că sunt eu nebună, dar aș putea jura că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă ridic, curioasă să văd cum se vede în oglindă, și merg în dormitorul lui Lauren; trag oglinda de mărime normală, ca să mă uit în ea. Îmi ridic tricoul până la cap și stau acolo, goală, privindu-mă. Îmi văd silueta încordată și musculoasă, care e atât de lipsită de grăsime acum, că arăt mai degrabă ca un băiat decât a femeie. Îmi trec mâna peste sânii plați și-mi amintesc cât de mult îmi atârnau înainte, cum semănau cu cei ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
până la conacul guvernatorului. Vestea despre botezul petrecut cu câteva zile în urmă se răspândise în tot orașul, așa că oamenii de pe drum ne făceau cu mâna și ne urau bun venit. Însă uralele n-au reușit să îmblânzească fețele aspre și încordate ale solilor. Încordarea a crescut și mai mult când trăsura a intrat pe poarta palatului aflat în inima capitalei, înaintând încet printre șirurile de străjeri cu aer grav până la ocol. Aproape că simțeam genunchii tânărului Nishi tremurând ușor. Înalt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Cu lumânarea în mână i-am răspuns că la mijlocul lui ianuarie avea să se întrunească adunarea episcopală și că în fața acesteia aveam să mă confrunt cu iezuiții. Însoțitorii dormeau deja, iar înăuntru era cam răcoare. Japonezii mă ascultau cu chipuri încordate. Le-am povestit ce mare înrâurire aveau aici, în Spania, hotărârile fețelor bisericești asupra politicii față de străinătate statornicite de curtea imperială. Dacă ar ieși bine confruntarea... — N-am de unde să știu, am zâmbit eu. Dar cred că niște samurai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pisică? — Sì, il gatto. — O pisică? râse camerista. O pisică În ploaie? — Da, era sub masa asta. Of, voiam așa de mult s-o iau eu. Voiam o pisicuță. Când Îi vorbea În engleză, camerista o privea cu o expresie Încordată. — Haideți, signora, Îi spuse. Să ne-ntoarcem Înăuntru. O să vă udați. — Da, ar cam trebui, spuse americanca. Se Întoarseră pe alee și intrară-n hotel. Camerista rămase-n urmă ca să Închidă umbrela. Când femeia din America trecu din nou pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acord“. Din moment ce erau „atât de dezagreabili“1, ar fi trebuit să ia măsuri mai dure ca să-i Împiedice să nu comită „păcatul Încălcării regulilor“. La acest moment, ochelarii Îi erau stropiți de lacrimi, dar nu-i ștergea. Își ținea corpul Încordat ca să nu izbucnească În plâns. În ciuda incompetenței ei evidente, prietenilor mei le părea rău la gândul că-și va pierde slujba. Era un lucru groaznic. Se uitară unul la altul cu coada ochiului, nesiguri ce să spună. Înainte ca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
puțini bani. O sută de kuai OK. Nu, nu e asta. Nu pot să-l iau pentru că sunt Într-o călătorie. — Ia, ia, replicaseră ele. Optzeci de kuai. Așadar, În timpul votului, Esmé nu putea decât să stea supărată, cu pieptul Încordat să nu izbucnească În plâns. Nu putea să le explice celorlalți, nu În fața lui Rupert, care, de câte ori cineva se referea la ei amândoi cu apelativul „copiii“, Își dădea ochii peste cap. Nu i se adresa niciodată, și când i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
decât alți turiști, care considerau că trupurile lor erau simple prelungiri ale mașinilor. Polițiștii o urmăreau pe o tânără mișcându-și picioarele cu agilitate când pe pedalele interioare, când pe cele exterioare ale războiului de țesut, cu tălpile arcuite și Încordate dansând pe ele. În același timp, mâinile ei lucrau În alt ritm, trăgând de o sfoară exact cât trebuia de tare ca să facă suveica de lemn să zboare de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. Era nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înapoi la cină. Și atunci unde sunt? — A, da, oare unde or fi? Știi, oamenii aflați În vacanță au obiceiul de a Întârzia, spuse Heinrich pe un ton nepăsător. Dar vedeam că avea o privire evazivă, spatele țeapăn și umerii Încordați. După părerea mea nu lăsa să se vadă cât de Îngrijorat era de fapt. Se aplecă spre o masă și Îndreptă niște tacâmuri care erau deja perfect aliniate. Aveți răbdare și, vă rog eu mult, luați cina. În seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]