4,058 matches
-
bun; numai amanta mă costă în ultima vreme două mii pe lună... Și am o soție!..., dar mă gîndeam la ea, așa..., știam că-i acolo, există. Acum unde-i?! De ce nu m-am dus înaintea ei?! Încotro s-o iau? Încotro?! Pentru ce? Să stau cu aia... O femeie arătoasă atît!, plină de isterii mici, care te inhibă, ca apoi să vină, superioară, să te umilească. Doctore, n-ar fi rău să-ți faci și ție un calmant, zău! îl scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
despre viața mea sexuală. — Mda, fie, da’ eu știu, sunt cam..., sunt..., ăăăă. Adică... bine, eu fac glume despre pizde, da? Și, ăăă, păi, tu... tu ai... — O pizdă, da. Și ce-i cu asta? Și atunci își dădu seama încotro bătea comicul acela insignifiant. — Am înțeles. Vrei să spui că există o legătură între propriile-mi organe genitale și propria-ți comedie. Și, mai mult, că a spune glume cu pizde, indiferent de natura sau de originea lor, reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
oamenii pe pământ. Dorind ca ei să cunoască binefacerile focului, a poruncit o ploaie cu tunete și fulgere într-o pădure de la munte. Un trăznet asurzitor a aprins copacii, vâlvătăile întinzându-se cu repeziciune. De frică, oamenii au alergat care-ncotro, căutând să se salveze de pârjol. După ce s-a oprit ploaia, ei s-au adunat și au început să privească cu spaimă copacii în flăcări. La un moment dat, un tânăr a observat că animalele sălbatice au dispărut, că strigătele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
hai cu mine într-o plimbare prin pădure. Și ai să vezi cum fug animalele din calea mea! Tigrul se învoi. Și amândoi porniră la drum. Într-adevăr, văzu tigrul, ce mergea în spatele vulpii, animalele, mici și mari, fugind care-ncotro, să se adăpostească în vizuinele lor. Iar tigrul cel nătâng, crezând că de vulpe le era frică animalelor, n-a mai îndrăznit să-i facă nimic. S-a lăsat păgubaș și a plecat să caute hrană în altă parte. Yugong
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bune cu celelalte șase state și pe urmă să le anexeze unul după altul. Propunerea sa a fost refuzată sub pretextul că Qin nu are ambiția de a cuceri alte state, deși, pe furiș, se pregătea pentru unificarea Chinei. Neavând încotro, Su Qin a revenit foarte afectat de întâmplare în Luoyang, orașul său natal. Văzându-l într-un hal fără de hal, părinții săi au refuzat să-i vorbească, iar propria soție nici nu se mai uita la el. Su Qin a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Apoi, armata statului Lu a început să bată toba și s-a năpustit ca un leu asupra inamicilor. Surprinsă de atacul adversarilor, oastea statului Qi a fost înfrântă și a început să fugă mâncând pământul. Văzând că ostașii fug care-ncotro, regele Zhuang a vrut să dea ordin să fie urmăriți. Cao Gui l-a oprit: "Nu vă grăbiți!" și a examinat cu atenție urmele lăsate de carele de război ale trupelor inamice. După ce și-a dat seama unde fugeau soldații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de o mie de ori, că totul s-a scris, că totul s-a spus și că totul e în altă parte. Și, bineînțeles, nu e așa: totul e de scris, totul e de spus, dar tu nu mai știi încotro să te uiți. Pe măsură ce ne rostogolim prin timp cu globul pământesc, intervalul dătător de noimă scade. Astăzi, un om nu mai poate comunica eficient cu lumea mai mult de câțiva ani din viață, sub zece. Setul său de noime se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mea primitivă, dospită din cuvinte, două telefoane mobile, unul la urechea stângă, altul la urechea dreaptă, dialogând prin intermediul unui creier de om... Heroina Ceaușescutc "Heroina Ceau[escu" Ani de-a rândul, sub presiunea lui Ceaușescu, am fugit, am evadat care încotro. În lipsa heroinei, refugii în fața vocii lui hârâite de la televizor au fost cartea, alcoolul, teatrul, casetele video, sexul, Occidentul. Pușcăria cea mai grea era realitatea zilei. Ființa în cel mai înalt grad reală, chiar dacă monstruoasă, din România, era Ceaușescu. Noi, ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sârguință disperată orgasmul. Și mi-e milă de hârtia bună, plină și netedă, pătată de târâșul „necuvintelor”, creaturi nevertebrate, scalariforme, capul semănând cu coada, le tai în două, le tai în trei, în câte câți vrei, bucățile o iau care-ncotro și nu sunt cu nimic diferite de întreg. Lasă să plouă pe șosele/ Dând tufelor un verde pur/ iradiind cu frig și spume/ scheletul meu în stil maur/ Și lasă pe arenă urlet/ să-mi ciuruiască-n ținte gândul/ Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
îmbrăcat într-un veșnic tricou albastru, cu un taur fioros desenat pe piept. (Știu că există niște cuvinte care, folosite brambura, au rostul să îndepărteze orice om de fraza pe care-o citește. Spre exemplu: „a fi menit“. N-am încotro și-mi cer iertare.) Cristos mi-era menit mie, nu pentru că doar eu eram ținta atacurilor lui fără motiv, ci pentru că nici unul din ceilalți copii de pe stradă nu părea să-și dea seama ce se întâmplă cu adevărat. Era de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai) și am mers șontâcăind mai departe, cu tocul în mână, la vedere, cu o senzație ciudată că nu ating pământul cu piciorul stâng și că pășesc în gol, cuiele rămase-n pingea scârțâiau când loveau asfaltul, se îndoiseră care-ncotro, am avut parte până peste cap de hohote, strâmbături, fluierături și poante fâsâite, din fericire n-am zărit ochii strabici prin jur, mulțumesc lui Dumnezeu, fiindcă, vă zic eu sigur, mare lucru n-aș fi făcut, dar tot aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
totdeauna prin a fi - mai devreme sau mai tîrziu - descoperită, ca un lucru de rușine, bunăoară ca lașitatea. Chiar și În Închisoare se Întîmplase la fel. Destinul Îți joacă uneori feste ciudate și poate lua Întorsături neașteptate: nu știi niciodată Încotro te pot duce discuțiile cu oamenii și cît de exactă e memoria unora dintre ei În ceea ce privește numele altora. Acum, trecea printr-un peisaj familiar pe străzile acestei stranii Londre În ruine, din care atîtea magazine dispăruseră, păstrîndu-și doar temeliile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acest ungher Întunecos și murdar, unde pînă și pămîntul pe care călca gemea sub pașii lui, parcă Înadins ca să-l Înduioșeze. „Lasă-mă, te rog, să plec de-aici“, se auzi el spunîndu-i agentului de poliție, dar acesta Îi răspunse: „Încotro, scumpe domn?“ „Acasă“. „Păi, asta ți-e casa! N-ai unde să pleci“. Și ori de cîte ori Încerca să-și miște picioarele, pămîntul gemea, Încît nu putea face un pas fără să-l doară... ... Se deșteptă În clipa cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Reverendul Topling e un om de treabă, zise ea zîmbind. Ce prostii vorbim! Trebuie să-i spui fratelui dumitale să nu se mai frămînte din pricina mea. Capitulez. N-au decît să ucidă pe cine vor, nu-mi mai pasă! Plec! — Încotro? Fii pe pace, n-au să mă găsească niciodată! Cunosc eu un loc sigur... Dar nici n-au să mă caute, cred că se temeau de un singur lucru: să nu-i demasc. N-am să știu niciodată despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
le numea Cristian Tudor Popescu). Invazia manelelor în preferințele muzicale ale tinerilor și chiar a unor vârstnici, dacă ar fi să luăm doar un aspect al culturii, demonstrează o acută decădere a acesteia, obligându-ne să ne punem întrebarea firească: încotro ne îndreptăm? Odată cu prăbușirea de care aminteam, se constată simultan o îndepărtare tot mai mare a omului față de hrana lui spirituală din toate timpurile și anume - cartea. În tranziția dureroasă pe care o parcurg românii din 1989 încoace, cultura a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
proprietatea este un «moft». Alții au plecat pentru că au văzut cum fură colegi de partid ai lui Iliescu și nu vor să acopere din taxele și impozitele pe care le plătesc hoția acestora. Alții au fugit pentru că n-au avut încotro profesional. Nepotismele, favoritismele și aranjamentele i-au rejectat din sistem peste Atlantic sau aiurea, în Europa. Nu toți tăticii sunt directori sau membri FSN, PDSR, PSD! Asta este, de fapt, România lui Iliescu în ochii exilaților. Pe lângă motivele materiale, dacă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
popular, care transpare mai ales prin lozincile populiste. I se spune românului exact ceea ce vrea să audă. Însă, această atitudine nu rămâne fără urmări. Marele gânditor politic Edmund Burke (citat de Silviu Brucan) spunea: „Un lider politic spune poporului nu încotro dorește să meargă, ci încotro trebuie să meargă.” La noi însă totul e diferit. N-avem încă un spectru politic cristalizat sub raport ideologic și nu există o confruntare vădită între dreapta și stânga, despre care românii nu știu mare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
prin lozincile populiste. I se spune românului exact ceea ce vrea să audă. Însă, această atitudine nu rămâne fără urmări. Marele gânditor politic Edmund Burke (citat de Silviu Brucan) spunea: „Un lider politic spune poporului nu încotro dorește să meargă, ci încotro trebuie să meargă.” La noi însă totul e diferit. N-avem încă un spectru politic cristalizat sub raport ideologic și nu există o confruntare vădită între dreapta și stânga, despre care românii nu știu mare lucru. Profesorul Brucan mai preciza
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
suprasolicitat deja dă mereu rateuri. Blocajul a apărut întâi la nivel înalt și anume la nivelul celor care ar fi trebuit cu trup și suflet să promoveze în România democrația și economia de piață. Conducătorii noștri trebuiau să arate poporului încotro mergem încă de la început, având atuul entuziasmului general. Românii abia așteptau să se pună pe treabă. Dar liderii n-au vrut sau n-au putut să arate maselor încotro trebuie să meargă ci au așteptat... Au vrut să-și păstreze
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
democrația și economia de piață. Conducătorii noștri trebuiau să arate poporului încotro mergem încă de la început, având atuul entuziasmului general. Românii abia așteptau să se pună pe treabă. Dar liderii n-au vrut sau n-au putut să arate maselor încotro trebuie să meargă ci au așteptat... Au vrut să-și păstreze cu orice preț popularitatea și să nu riște nimic. În loc să le explice oamenilor că trecerea de la un sistem învechit, care a prins rădăcini, la unul mai performant - capitalismul - nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cap, de unde se ițea câte o gâscă, porci înnebuniți, care scăpau printre picioarele mulțimii, urmăriți de băieți urlând (speranța de a salva ceva de la rechizițiile militare împingea familiile de la țară să împrăștie pe cât posibil copiii și animalele, trimițându-le care-ncotro), soldați pe jos sau călări, care dezertau de la unitățile lor, sau încercau să ajungă din urmă grosul forțelor dispersate, bătrâne doamne nobile în fruntea unor cete de servitoare cu boccele, sanitari cu brancarde, bolnavi abia ieșiți din spitale, vânzători ambulanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu o încâlceală de fire care parcă le ieșeau din cap. I se făcuse milă de ei: femeia, în special, arăta nefericită, de-ai fi zis că-i silită să participe la o procedură groaznic de obositoare, dar n-are încotro. Sau să fi arătat nefericită din cauza pijamalelor de spital în care fusese fotografiată; poate își dorea dintotdeauna să-i apară fotografia într-o revistă, iar acum i se împlinea dorința - da, însă într-o pijama de spital. Apoi citi articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ne speria pe toți, îl vedeai dintr-odată lângă tine și te lua de gușă, ți-o răsucea între degete, te străfulgera durerea. - De ce mi-ați crestat bostanii? Am găsit și harbujii cu țencușe-n ei! - Zagan-bolovan-coadă-de-curcan... Zagan-bolovan-coadă-de-curcan... Fugeam care încotro, mai ales că avea și-un ochi de sticlă pe care nu putea să-l închidă niciodată. - Ăsta și când doarme se uită la tine... Dar acum nu mă pot mișca, îl văd cum vine de la poartă, unde să fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe capu’ tău, ți-au legat cununiile... pune-un ban în mână la baba, nu te zgârci... să-ți dau busuioc descântat, să-ți meargă bine, să se-ntoarcă norocu’... dau cu ghiocu’... Sunt din nou în stradă. Ciorile croncănesc. Încotro? Tot drumul nu mă gândesc la altceva decât la gaura din șosetă. Nu prea ține la mine povestea cu vânătorul care prinde căprioara dintr-un salt, cuprinzându-i grumazul subțire și acoperindu-i boticul umed cu palma. De, eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vrut să ies în centrul Budapestei sau undeva pe malul Dunării, lângă podul acela mare, străjuit de statui, poate în Insula Margareta. Mi-aud pașii, sună ciudat pe caldarâm, o clădire înaltă, de o austeritate romană, de-acum n-am încotro, am să merg mai departe, trebuie să ducă undeva. După un colț, piața de pește. Merg agale, deasupra soarele se-mperechează cu zidul, rămân împreună, uniți ca două verigi. Pe tarabe stau crapii uriași, spintecați, cu lapții și icrele la vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]