2,712 matches
-
cutremure. Numai ei știau că erau faliți. Mascaseră temerile destul de bine, credeau. Dar mai tânărul lor partener sesiză starea, zâmbind din nou, cu emfază. Se mișcau cu eleganță studiată, filând îndelung. O altă lege a gravitației acționa asupra lor. Timpul încremenise. El ceru două cărți, dublând și potul. I se plăti. A doua rundă urmă identic. Era în mână! Se bucură în sine. Jocul continua. Tensiunea devenise apăsătoare. Cei trei perdanți asudau abundent. Joc după joc, tânărul câștiga. La un moment
CARTOFORII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1416379322.html [Corola-blog/BlogPost/384621_a_385950]
-
Bine, vin cu domnul procuror de îndată... Mulțumesc! ... Da, da... vă salut! În salon s-a instaurat o liniște mormântală în momentele imediat următoare. Fata se chircise de tot, panicată, în brațele grijulii ale mamei sale, iar aceasta îl fixa încremenită pe polițist, lăsând a i se citi pe față doar nedumerire și neîncredere. - L-au descoperit și reținut pe nenorocit, doamnă. E la secție, deja. Va fi tras la răspundere, vă asigur. Aveți grijă de fetiță. Mă voi întoarce, poate
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1435401871.html [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
ca într-o palidă încercare de a prelua controlul și a rostogoli încă o dată roata rutinei pe făgașul bătătorit, tocmai pe când întindea pătura, într-o fracțiune de secundă înțelegerea venităca flash-ul privirii unui ochi uriaș focusat deasupra tuturor lucrurilor, încremenise precumfracțiunea dilatată a unei clipe într-o dioramă. Și tot ceea ce de atâtea ori simțise a fi colorat cu tonuri de neliniște și revoltă, când îi părea că alunecă printr-o bulboană a timpului căruia nu i se putea cu
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Castele_de_nisip_tania_nicolescu_1359063347.html [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
pe suprafața lui crăpăturile adânci șerpuiau despicându-l și surpându-i castelele de-o șchioapă, abia înălțate. Oare când se realizase saltul peste timp și când se transformase nisipul din mâinile copilului de atunci în secunde și clipe? În fața revelației încremenise. De parcă dintr-odată îi fusese luat un văl de pe ochi, înțelegând pentru prima dată că nisipul, acel material atât de dificil și nestatornic, cu care încercase de atâtea ori să construiască, pierzându-și deseori răbdarea și stricând cu o lovitură
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Castele_de_nisip_tania_nicolescu_1359063347.html [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
recoltă? Am văzut în vară zone întegi inundate. Am făcut o vizită satelor dintre Țigănești -Teleorman și Cervenia, trecând prin Brânceni și Smărdioasa. Prăpădul apelor te înfiora. Multe case dărâmate parțial sau total, mulți oameni aflați în situații limită, unii încremeniți în durere, alții îmbărbătându-se, mai ales bătrânii - acum foarte numeroși la sate - își adunau forțele ca să găsească tăria de a rezista. “Ce să mai fac eu acum?” Se întreba o biată femeie cu casa plina de apă, acoperișul dărâmat
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elena_buica_1398797488.html [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
poate să aibă un biet trecător făurit din lutul genezei și dăruit lumii, spre nemurire, să poată încăpea în sufletul lui diferit de al tuturor acelora ce nu îl înțeleg. Câtă forțare a mimicii înțelepte a acceptării poetului față de grosolăniile încremenite în teluric a profanului râgâitor de jalnice bunătăți culinare. Câtă persistență în puterea de a sta alături de infami și câtă nostalgie după o liniște a foșnetului primăvăratec al frunzelor din codru. Lumină lină coboară peste el și mângâie-i trupul
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Metanoia_formelor_literaturii_si_a_omu_stefan_lucian_muresanu_1337332602.html [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
doamne-s binecuvântat că pot glăsui prin vers, si plutesc, si zbor, și-alerg tot aici prin stratosferă, chiar de-acasă-abia mai merg că-s din altă era. Era mea, cu dinozauri, cu fapturi diluviene, cea cu zâne și balauri, a încremenit de veacuri că o lacrima pe gene, și doar solzul plânge-n mine un plâns frânt și răsucit cu un dor fără rușine pentru ce-a iubit. Noaptea însă-i pe sfârșite, alte cornuri sună, prin păduri din alte veacuri
ȘI-AGĂȚAT DE CORNUL LUNII de DORA PASCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1462377141.html [Corola-blog/BlogPost/376434_a_377763]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PASĂREA DE PIATRĂ Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1977 din 30 mai 2016 Toate Articolele Autorului Azi s-au oprit păsările cerului din zburat și din cântat, lumea toată a încremenit pentru o clipă, că îmi venise mie rândul să ies din tăcerea mea împietrită. Cântul meu așteptase calm în mine, îl simțeam cum voia să curgă duios și-avusese răbdarea unui biet câine când stă pe labe și linge un
PASĂREA DE PIATRĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1464582890.html [Corola-blog/BlogPost/378963_a_380292]
-
la lumină, Frumusețea închistată în grăuntele ce moare. Suferința e intrusul ce produce-amărăciune, Firicel de rocă-n falduri, cochilie-n sân de mare, Frământări și-mpotrivire, sfere sidefii compune, Prelucrarea care naște perle de mare valoare. Suferința este gerul care-ncremenește picul Lacrimei ce cade-n valuri peste oameni, peste vreme, O metamorfoză care a-nfrumusețat nimicul, În cristalele de gheață stând superbe diademe. Suferința este truda ce îngenunchează omul, Recile sudori transformă îndărătnicu-n supus, Redescoperind valoarea, Infinitul și atomul, Se unesc
SUFERINȚA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1478503663.html [Corola-blog/BlogPost/382244_a_383573]
-
de general. Din înaltul treptelor mausoleului, generalul Eremia Grigorescu îi privi cu amărăciune. Cizmele văcsuite lună, încă îi mai străluceau în lumina soarelui. Sabia la fel. Enervat de nepăsarea bicicliștilor, generalul aruncă bicicleta și se întoarse spre căpitanul Ignat, care încremenise în poziția de drepți cu sabia ținută pentru în dreptul frunții pentru primirea oaspeților cu onor. - Ești liber!, rosti generalul. Căpitanul coborî sabia și o băgă în teacă. - Să trăiți domnule general!, zise el făcând stânga împrejur depărtându-Generalul își duse mâna
GENERALUL ŞI BICLA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1476082539.html [Corola-blog/BlogPost/359434_a_360763]
-
cineva astfel de pretenții. Și, dacă o fi careva de altă părere nu contează, întrucât a comandat un meniu îndestulător la restaurant, ca să le închidă gura la toți. Dan este întreprinzător privat. Dacă stă, îi stă norocul, conturile din bancă încremenesc, în loc să se rotunjească, delicat, cu fiecare oră ce trece. Ce-i drept, Bătrânul i-a lăsat o groază de bani. Însă banii ăia nu compensează pierderile lui Dan din zilele astea de doliu, fiindcă, într-un moment de slăbiciune, el
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 by http://confluente.ro/Voichita_palacean_veres_voichita_palacean_veres_1368837414.html [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
două chei până acum și nu am plâns deloc. - Mă ajuți s-o caut? - Of... bine! Dănuț chemă restul copiilor și porniră să scotocească prin iarbă, ca o armată de gândăcei porniți în căutarea hranei. Mingea-ciupercă, uitată lângă un copăcel, încremenise cu ochii ei albi ridicați spre albastrul năucitor al cerului fără pată. - Încearcă să îți aduci aminte pas cu pas pe unde ai umblat. Dora îl îmbrânci pe Horică, deși băiatul roșcovan care locuia în blocul alăturat o întrecea în
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1458799473.html [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
a purta la gât o nouă cheie. Amărâtă, se ridică din iarbă, sprijinindu-se cu mâna de trunchiul copăcelului la umbra căruia se așezase. Simți o lovitură mică în creștet și ridică privirea spre crengile subțiri, coborâte până la nivelul ei. Încremeni. Pe prima crenguță, în bătaia blândă a vântului, se legăna ca un medalion prețios, cheia, suspendată de panglica roșie. Secvențele pierdute îi țâșniră în memorie luminoase, făcând-o să plângă din nou. Agățase cheia în copăcel, așa cum își agățaseră ceilalți
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1458799473.html [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
crudul aculeu, Acced himere pân` la subsuoară. De la fereastră-mi strigă universul: „- Fântâna vieții-aproape a secat!“. Sub pleoape, un alt ger nevindecat Își potrivește îndoielnic mersul. Pătrunde iarna sorții pe sub ușă, Lumina aspră, ruptă din zenit, În pragul morții a încremenit; Inspir ninsori din clipa jucăușă... Referință Bibliografică: ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2219, Anul VII, 27 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1485514694.html [Corola-blog/BlogPost/381192_a_382521]
-
precum baloanele de mâini ne-ndemânatice scăpate pâlcuri de nori gonesc spre depărtări și lasă-n urma lor fumegătoare amețitoarele chemări privirea rătăcită-n deja-vu tresare gata să-i urmeze dar - acvilă ce a îmbătrânit - se-ntoarce golurile străbătând si-ncremenește așteptând pe mâna ce-o hrănește și-o dresează și-n dosul ușii ce cu zgomot s-a închis mă sprijin și rămân s-ascult ecoul zborurilor de demult și ploaia care-n urma mea ca mânzul neastâmpărat tot ropotește
ROPOT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1492409333.html [Corola-blog/BlogPost/380356_a_381685]
-
există oare ? Simt cum puterile mă părăsesc și mă prăbușesc pe fotoliul de comandă. Eu, în naveta asta minusculă, fără destinație, cârpit de griji și de o viitoare moarte. Mai ridic o dată privirile și privesc din nou prin hubloul prăfuit. Încremenesc. Visez. Zăresc o navetă, ciudat, identică cu a mea în zbor paralel cu mine. „Nu m-au uitat !” S-au întors după mine și m-au găsit. M-au căutat atâta amar de vreme, nerenunțând la speranța regăsirii. Alerg înfrigurat
PROIECŢIA UNIVERSURILOR PARALELE (SAU CUM S-A PRĂBUŞIT UN SPAŢIU INFINIT ÎNTR-UN PUNCT NEALTERAT PENTRU UN NOU BIG BANG) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1470432574.html [Corola-blog/BlogPost/370525_a_371854]
-
se măresc văzând cu ochii. Peste câteva minute urlu ghiont de fericire și mă zbengui ca un copil prin cabina strâmtă și urâcioasă. „Ne-au găsit ! Suntem salvați !” Prin hublou se zăreau două astronave-mamă, perfect identice, care se apropiau. Apoi încremenii. Pe partea opusă apărură alte câteva zeci, sute, poate chiar mii, în timp ce doua navete pierdute de ani și ani în spațiu, cu noi, se multiplicară subit, direct proporțional cu numărul uriașelor nave de căutare din exterior. După care întregul „peisaj
PROIECŢIA UNIVERSURILOR PARALELE (SAU CUM S-A PRĂBUŞIT UN SPAŢIU INFINIT ÎNTR-UN PUNCT NEALTERAT PENTRU UN NOU BIG BANG) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1470432574.html [Corola-blog/BlogPost/370525_a_371854]
-
cu purpura viei Când buzele tale își etalează grația. Într-o apoteoza a poeților care scapă mileniul ce vine Nisipul se strecoară sub călcâiele mării Se gâdilă și cade în refluxul din sine Când ștergi cu rochia culorile mării. Mirarea încremenește pe fruntea nucului bătrân Spovedania mea nu se mai încrede în secunda revenirii Eu nu mai am timp să aman Veacul ce vine mă împinge în brațele nemuririi. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografica: Apoteoza poetului, poem de Al.Florin ȚENE
APOTEOZA POETULUI, POEM DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1438409213.html [Corola-blog/BlogPost/371909_a_373238]
-
Imagini italiene”, deși notează stări intime personale, își leagă sentimentele de oamenii cu care călătorește; versul lui are ceva din cumințenia poeziei clasice, dar și din eleganța romantismului permanent al călătoriilor: „Nu-i pată nu e nicio tremurare/ Când lunecăm încremeniți pe ape/ Ca două faruri luminând pe mare/ Lucind târzii, stingându-se aproape.” Florența e în poemul cu același nume o minune evocată ca în literatura de epocă: „Știu zările că nu-i pe lume/ Cetate dulce, după nume,/ Mai
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1422687131.html [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
-l fac. Conceptul de “țară a tuturor posibilităților”, un pic perimat de criză, rămâne în continuare valabil, nu neapărat prin prisma oportunităților, de altfel deloc neglijabile, ci prin felul în care îți schimbă mentalitatea. America nu-ți dă voie să încremenești în proiect, te desfide să te autodepășești, să-ți testezi limitele. Poate îl parafrazez ori reinterpretez facil pe președintele J. F. Kennedy, dar cred că, luptând fiecare pentru visul lui, se ajunge în final la un singur mare vis, American
OLEACӐ DE SCARLETT de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mara_circiu_1421075295.html [Corola-blog/BlogPost/376884_a_378213]
-
Mai vine-o toamnă!”. O să te-aștept an după an să depeni firul roții, Cu frunze să ne troienești, când alintăm nepoții!. Vreau să le spun cât farmec ai, unde-ți ascunzi misterul, Când vii, sărutul ce ni-l dai, încremenește cerul, Mii de culori tu lași când treci, schimbând pădurii haina, Sărutul brumei tale reci, azi, îți trădează. . .,,taina”. . . Cinci ani aici, tu ai văzut, m-a zăpăcit, dolarul. În primăvară. . .am pleat! Vreau să sfârșesc, calvarul!. La anul, când
TOAMNELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Toamnele_ionel_davidiuc_1351879390.html [Corola-blog/BlogPost/344983_a_346312]
-
nici nu ajungea vreodată la vreun liman. Plutea... ca și această muscă, undeva pe deasupra lucrurilor, vremurilor, evenimentelor, zbătându-se caraghios și zumzăind fără odihnă, dar fără a reuși să ajungă în miezul lor, la esența lor. Ele erau prezente acolo, încremenite în conturul lor atât de clar, doar că între ele și ea, se interpunea ceva, un fel de zid nevăzut, căruia totuși îi simțea inflexibila rezistență. La fel ca această muscă, simțea cum alunecă pe suprafața lunecoasă și rece a
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nevazutul_tania_nicolescu_1358224198.html [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
un lac, din ce în ce mai mare. Ce viață fără de noroc, își șoptea acum printre gândurile ce răscoleau suspine! -O, tu, zăpadă acoperă-mă cu valul tău, ca să nu mai simt durerea, striga cu glasul stins inima sa! Dar... iarna avea gura pecetluită... încremenise parcă. Simțindu-i durerea sfâșietoare, ordonă norilor să oprească ninsoarea iar vântului să înceteze. Ochii miresei lăsau să curgă o ploaie de lacrimi sărate, ce dansa frenetic pe obrajii înroșiți de ger. Erau sclipiri de diamant ce izvorau din sufletul
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 by http://confluente.ro/None_cornelia_viju_1328977665.html [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
și pe om artist, creator, sau mai bine zis revelator al creației divine, cum îl apropie de Dumnezeu, apropiin-du-ne și pe noi de divinitate... Nu mai știm de ceas! Cât timp ne aflam în fața unui tablou aveam impresia că timpul încremenea. Ne mișcam cumva în afara timpului, alunecam pe pardoselile sălilor; figurile din tablouri aveau timpul oprit în loc și ni se părea fascinantă nemișcarea lor. După spusele unui monah, artistul trebuie să facă ceea ce-i place, să-i placă ceea ce a făcut
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Muzeul_metropolitan.html [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
rămasă în ceață dar micronii dintre planete? Aceștia , spre dimineață ne-au aruncat în brațele îndoielilor din marele nostrum sat, era o alunecare spre stânga undeva pe planetă ce mergea pe Calea Lactee aiurea pe bicicletă. Luna spunea povești printer crengi încremenite de gheață ca un scut istoria ca vitraliile din catedrale pe fereastra dinspre secolul trecut. II Tragi penmele din aripile păsării, îmi arăți un zbor de aburi nedefinit ridicându-se din aripile ei, sângele ne curge printer degete, precum jertfele
ORAŞUL TRISTELOR RUINE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Orasul_tristelor_ruine.html [Corola-blog/BlogPost/356893_a_358222]