599 matches
-
unui regim moderat în Franța. „Monarhia din Iulie“ rămâne pentru primii conservatori români, cum este cazul lui Barbu Catargiu, o sursă de inspirație. Ea fascinează prin potențialul de a oferi o cale de mijloc între Scila ridicărilor populare și Caribda încremenirii aristocratice. Silueta lui Guizot se remarcă, așa cum notează Aurelian Crăiuțu, prin acest aliaj complex de adaptare pragmatică și opoziție inflexibilă față de socialism, spre exemplu. Schimbând cei de schimbat, remarcile lui Crăiuțu în marginea „doctrinarilor“ sunt aplicabile și canonului politic junimist
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
a României (1866-1900), Editura Librăriei Socec & Co., Societate Anonimă, București, 1925, pp. 41-43.</ref> Notațiile din Istoria contimporană... sunt și o meditație, nu lipsită de amărăciune, asupra dificultății de a fi conservator: refuzând, cu egală vigoare, elanul utopic revoluționar și încremenirea „reacțiunii“, junimismul acționează întrun spațiu public dominat de impulsul demonizării aristocrației. De aici, tentația de a asocia moderația liberal conservatoare cu preocuparea apărării privilegiilor defuncte. Viziunea junimistă, în dicțiune maioresciană, este una la nivelul căreia egalitatea în fața legii și progresul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
natură ar fi și orice direcție ar urma, sunt firești, mai ales când o generație este marcată, în perioada maturizării ei, de experiența războiului. În acest plan, este greu de imaginat că modernitatea ar fi putut furniza și întreține o încremenire minerală de anvergură. Este drept că delimitările programatice și, în consecință, intervalul creat, pot fi rodul unor pași lenți și mărunți către o nouă identitate, numai că tânăra generație n-avea răbdarea parcurgerii unui drum și își întreținea aplombul doar
"Tânăra generație" și tentația demitizări by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12559_a_13884]
-
motivul banal că se intrase într-o asemenea criză de timp cu amenajările, construcțiile și cu pregătirile infrastructurii, în general, încît doar eforturile non stop și premiile maximale, ca la vînătoarea de bandiți din Vestul Sălbatic, au mai zdruncinat oarecum încremenirea cu mistria în mînă și cu privirile în mare. Ba se mai vorbește și de zeci de morți în marea viteză a finisajelor, ceea ce ne trimite iarăși în lumea cristalină a legendei, în plin scenariu al Meșterului Manole, adică acolo
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
ce ricoșează), ci prin asumarea contactului primar, a "uimirii", a "închipuirii" stimulate de "uimire". Intră în joc vectorul spontan ce dă naștere "poveștilor" care țintesc simbolurile: "Nebunul se repezi/ la marea încremenită/ și începu s-o jupoaie./ Bucăți imense de încremenire/ au dat la iveală naufragiile/ petrecute cu secole în urmă./ Comorile, pirații/ și victimele lor erau aduse/ în fața celor de pe plajă/ la rîndul lor, și ei uluiți.// - Individul, pentru o clipă,/ încetă să mai citească ziarul. - // La un moment dat
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
Mariana Neț Literatura e plină de ceasuri. Cele din casa domnișoarei Havisham au fost demult oprite, din dorința, avută, de a ține în loc timpul, însă demonstrează doar că totul moare - sau, mai rău - decade, în absența - sau încremenirea - timpului. Ineluctabil și ireversibil. Deci mai pronunțat decît se produce același fenomen în timp și din cauza timpului. Pentru că acceptarea unui timp care se scurge implică și o încercare de a i te opune, deci o luptă. Din care, uneori și
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
prăpastii de plînsetele lor,/ cresc negurile sure, alunecînd tăcute,/ Ies după stînci în pripă și pier că un decor/ Retras de mînă unei ființe nevăzute..." (St. O. Iosif, Talăngi); Nici un pic de vînt nu bătea și toate cele aveau o încremenire stranie de decor zugravit, care de la o vreme te făcea să clipești din ochi fără să vrei, ca să te asiguri de realitatea lui" ( D. Anghel, Din tainele lunii). Decorul secesionist, așa cum am mai spus, este construit prin excelență din efecte
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
ghirlande. Vom asista la încovoieri, mlădieri, ondulări, șerpuiri, încolăciri, despletiri, destrămări. Flexibilitatea infinită a liniei secesioniste modelează puternic viziunea scriitorilor și obține prin ea efecte inedite. Căci literatura că arta a succesiunii conferă graficitătii o dimensiune temporală, o smulge din încremenire și îi imprimă dramatism. N-ar fi, poate, un abuz terminologic să vorbim în consecință de... desen animat! Șarpele, "că o panglică undoioasa, a alunecat prin ierburi și s-a ascuns printre flori" (D. Anghel, Din paradoxele unui muribund); "orzurile
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
spațiile de lucru nu sunt zugrăvite uneori de decenii, lipsesc total instalațiile de menținere a climatului, precum și cele de supraveghere și avertizare. În marea lor majoritate, spațiile ANR, fie clădiri, depozite, birouri de lucru sau spații destinate publicului, oferă imaginea încremenirii în alt timp, provocând zilnic prejudicii sănătății personalului și integrității FAN, precum și imaginii instituției în societate. În ceea ce privește situația resurselor umane, îndeosebi în perioada 2009-2011, ANR au cunoscut multiple reorganizări, care au semnificat, în fapt, un grav regres instituțional, raportat atât
STRATEGIA din 14 octombrie 2015 Arhivelor Naţionale 2015-2021. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265784_a_267113]
-
de exprimare ale mișcării revoluționare, deopotrivă cu presa ori parlamentul. Odată cu aceasta însă se petrecuse și o schimbare în funcția teatrului ca instituție artistică. El căpătase din nou o finalitate situată în sfera vieții sociale. După o lungă perioadă de încremenire, care îl izolase de forțele epocii sale, el redevenise un factor al dezvoltării, al progresului, al vieții.
Erwin Piscator - Teatrul Politic (fragmente) () [Corola-website/Science/295621_a_296950]
-
cele mai importante lucrări ale sale, indiferent de tehnica folosită, este evidentă în acele tablouri cu o prezență umană izolată, dar și în acelea cu tematică arhitectonică pură. Pare că timpul s-a oprit pe loc, într-o stare de încremenire.
Edward Hopper () [Corola-website/Science/297991_a_299320]
-
în nimicnicia lor dramaturgică. În van combină autorii esențe pe care le socotesc de succes: locații somptuoase ca Mariott sau Bucharest Plaza; Nico solicitată să îngâne două piese muzicale anglofone; restaurante de lux și chelneri scrobiți. În acest film al încremenirilor schematice, actori ca Dinică și Mălăele care au dovedit că, prin verva lor personală, pot face sită de mătase din cea mai nulă partitură, trec neobservați. Secvență rapel pentru inepția abordării: tânăra fiică integră e instalată pe WC când mătușa
Magnatul (film) () [Corola-website/Science/307591_a_308920]
-
motive - “amorul”, “tristețea”, “singurătatea” - sunt secundare, dar ajută la reliefarea ideii esențiale de alunecare inevitabilă spre moarte și neant.<br> Cuvântul-cheie al poeziei este “plumb”, care are valoare de simbol, repetiție și epitet. În exprimare, sicriele de plumb sugerează nemișcare, încremenire; amorul de plumb sugerează o senzație de rece, de insensibil; “și-i atârnau aripele de plumb” sugerează căderea, imposibilitatea zborului și a salvării. <br> Prima strofă definește un univers rece, străin, în care poetul trăiește sentimentul singurătății tragice:<br> Dormeau
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
exaltate a ființei. El vorbește de o odihnă pururea mișcătoare în duminica vieții îndumnezeite. Este odihna pururea mobilă a celor plini de dorință în jurul Celui dorit. În Dumnezeu e o stabilitate și odihnă veșnică, însă stabilitatea și odihna nu înseamnă încremenire, ci o persistență în ființa proprie. Odihna nu exclude mișcarea, epectaza. Infinitatea lui Dumnezeu face pe cei desăvârșiți să dorească veșnic și să tindă veșnic spre Cel Iubit. Ajunsă în Dumnezeu, firea umană va avea o stabilitate pururea în mișcare
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
veșnică; al treilea moment fiind pășirea cu piciorul stâng în viața veșnică." Hieratismul ne prezintă calmul și liniștea, lipsa de expresivitate a chipurilor exprimând astfel delimitarea personajelor de viața pământeană și așteptarea dreptului la nemurire. Acest canon se realizează prin încremenirea trupurilor și lipsa de expresivitate a chipurilor, acestea fiind exectuate în așa fel încât bărbia să fie ușor ridicată, calota craniană lăsată pe spate, ochii măriți și privirea ațintită spre orizont. Frontalismul exprimă vederea frontală, din față a personajelor realizate
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
de desenator. Călin Dan remarca, cu acel prilej, preferința pentru grafică a sculptorului Nicăpetre, "domeniu unde el reușește să-și creeze o notă aparte, mai constantă poate decît în sculptură". Perceperea, cu toate simțurile, a mișcării nudului de femeie și încremenirea ei fluidă și voluptoasă într-o imagine, dau măsura înzestrării sale ca desenator. Sculptura și desenul sînt, pentru Nicăpetre, aparent paralele, dar complementare. Sînt mijloace prin care caută să redea expresia directă a ideii inițiale (sculptura) sau expresia directă a
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]
-
din cadența ritmică, interioară. Iată o foarte subtilă declarație testamentară de dragoste: Tu să mă-nchizi/ În oglinzile sângelui./ Cine știe ce semne/ Sunt pentru dezlegare?/ Poate ochiilor rămân/ Stele de seară/ Și obrajii/ Fântâni/ Așteptându-le răsăritul. (Tu). Alteori găsim dorința încremenirii chipului iubit în retortele primei idile sau pledoaria lirică pentru împăcare, despărițirii opunundu-i-se o piatră (evident Simbolul casei) și, o biserică (simbolul trăiniciei). Ion Moise-Minerva nr. 48-49/1995. De fapt, melancolia accentuată a poemelor lui Emil Dreptate este provocată de
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
într-o construcție ce se dorește a fi proiecția monumentală a austerității primordiale, cea de dinaintea epocii adamice! Dintr-un astfel de imbold revelat își extrage substanța vizuală tensiunea imaginativă a artistului. Pictura lui Zidaru ne propune, cu umilință aproape, această încremenire a unor vârste și realități imemoriale în fulgurante imagini simbolice. Vizualizarea unor asemenea "năzăriri", ce-și au obârșia în profunditatea ontogenezei lui culturale și, deopotrivă, în proteica viziune asociativă a poeticii lui plastice, îl constrânge pe artist la rezoluții extreme
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
cântec al ritmurilor, culorile lui Neculai Popa îl trădează ceea ce era și cum era când îl întâlneai și îl auzeai șoptindu-ți ceva nemaiauzit. A încredințat cu ajutorul culorilor și al unui creion confidente ale vieții sale și a lăsat în încremenirea din cadre, evidență, urma iluziilor, multe din ele la fel de încântătoare că cele pe care le relata pasionat, la colțul unei străzi, la un pahar de vin, într-o călătorie... Corneliu Babă Spiritul de aleasă vocație culturală a Moldovei i-a
Nicolae Popa (pictor și grafician) () [Corola-website/Science/316980_a_318309]
-
Apoi, complet încrezător în propria sa siguranță, naratorul comentează pe tema rezistenței clădirii și lovește cu bastonul chiar în peretele în care zidise cadavrul soției sale. Un sunet jalnic s-a auzit atunci în pivniță. După ce și-au revenit din încremenire, polițiștii au dărâmat zidul și au găsit cadavrul soției lui, iar pe capul ei, spre groaza naratorului, era pisica neagră care scosese sunetul strident. Se pare că naratorul zidise și pisica în spatele acelui perete. „Pisica neagră” a fost publicată prima
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
menționate și câteva dintre cele mai mari greșeli identificate de membrii partidului, dar și propunerea unor măsuri imediate prin convocarea Congresul Extraordinar al PRU. Iată cum sună textul moțiunii: Situația de față a Partidului România Unită este cea a unei încremeniri în proiect. După rezultatul de la alegerile parlamentare care va fi analizat pe scurt în acest document, PRU a dispărut de pe scena politică ca și cum nu ar fi existat, așa zișii comunicatori ai partidului devenind doar comentatori pe tema scandalului unor dezvăluiri
Moțiune PRU. Bogdan Diaconu, pe făraș în partid by Bogdan Bolojan () [Corola-website/Journalistic/102615_a_103907]
-
Personajul nostru trăiește în epoca de tranziție a României postcomuniste către o nouă democrație de import, cu societatea polarizată între agresivitatea consumistă a unora și lupta cotidiană pentru supraviețuire a celor mai mulți, dar pare decis să acționeze și să învingă fatala încremenire mentală de pe plaiurile mioritice. Atașat de cotidian, autorul reia în discursul narativ de acum problematica ultimului său volum de poezie, Efectul placebo, cea a confruntării - mijlocite, de această dată - dintre eul concret și lumea reală, bântuită de fantome și subminată
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
privește cu ironie amară prăbușirea interioară a lui Dimitrie, „malul de siècle, solitudinea care-l apropie de moarte”, generate de însuși procesul de cunoaștere narativă. Deznodământul, care integrează destinul protagonistului și al „operei” sale cu titlu simbolic, pare a eterniza încremenirea abnormului și a lipsei de sens în istoria individuală și colectivă. Moartea lui Dimitrie alegorizează imposibilitatea salvării în registru tragi-comic, aceasta survenind ca o consecință nefastă a stilului de viață sănătos asupra organismului său viciat. Contemplând destrămarea personajului și a
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
firesc, față de natură și cultură. E îngăduință față de natura umană, cu bunele și relele ei - conservatorul acceptă omul vechi și nu-și propune să creeze un om nou. E surâs homeric sau chaucerian, mai degrabă decât crispare moralizatoare. Nu e încremenire, ci mers liniștit, la pas. Conservatorul vrea să reformeze cuviincios și realist lumea pentru a o păstra, în timp ce progresistul vrea să arunce tot ce vine din trecut, pentru a impune un viitor utopic, pe care-l consideră mai bun, dar
Adrian Papahagi, ”Creștinismul în cetate. Manual de supraviețuire” by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/101031_a_102323]