4,222 matches
-
6 zile" dintre evrei și arabi, România a fost singura țară socialistă europeană care nu a rupt relațiile cu Israelul și bine a făcut. Noi negociam și cu unii, și cu alții, iar ceilalți "frați întru ideologie" stăteau cu mâinile încrucișate și așteptau "informații" de la București și de la diplomații români! Rămânerea noastră la Santiago a fost o decizie de normalitate a diplomației românești rămâneam acolo pentru că eram o țară latină, pentru că doream să știm ce se întâmplă, cum evoluează lucrurile, pentru că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
gardieni au fost condamnați pentru comportament neadecvat față de pușcăriași? ș.a.). • Nota generală a discuțiilor a fost ca una între specialiști notorii, chiar dacă era dirijată numai de către una dintre părțile la dialog; nu arareori, mă simțeam într-un fel de interogatoriu încrucișat, pentru că nici unul nu-mi dădea răgaz, nici măcar să-mi notez întrebările; interveneau oricând, față de ei existând deferența datorată unei autorități autonome; ținând seama de poziția mea în acest for (doar trebuia să dau socoteală, chiar dacă o făceam în numele unui stat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
săptămână fuge sara de-acasă... Se duce și se întâlnește c-un străin. E nebună; nu știu cum nu se gândește că eu am să mor de scârbă... Sanis! ar trebui să te gândești ce-i de făcut... Eu stau cu mânile încrucișate și nu știu ce să mai fac. Degeaba am vorbit, degeaba i-am bătut capul! Strigă la mine și nici nu vrea să știe. Tu te chinuiești, Sanis, ca să pregătești logodna și ea se întâlnește c-un străin... Nu te-ai gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
publicului când îl va pune pe divinul său Skorpius să lupte cu un laș idiot ca mine? Vrei ca toată arena să-l insulte pentru că le oferă oamenilor o luptă de tot râsul? Manteus rămase o vreme tăcut, cu brațele încrucișate, privind încruntat iarba. Valerius se sprijini de un măr și scutură puțin trunchiul, făcând să cadă câteva petale. O văzu pe Velunda în lumina soarelui, venindu-i în întâmpinare într-o zi de primăvară și ridicând brațele spre copacii înfloriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valerius era deconcertat. Nu uitase câmpurile pline de cadavre, mirosul greu... Masacrul acela reprezentase începutul puterii lui Vitellius. — Dar ce înseamnă asta...? Băiatul îl întrerupse. — Ascultă. Pe margini au fost ridicate întărituri, care în interior au, potrivit tehnicii militare, bețe încrucișate, nisip și prundiș. Fii atent: acolo unde pământul e mai închis la culoare sunt gropi... Caută să nu cazi în ele, pricepi? Întăriturile fac trecerea între malurile canalului și restul amfiteatrului. Mâine o să vezi și tu ce bine seamănă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
legatul lui, a fost ucis la Urbinum, în închisoare? Allius Cerpicus și Vinicius Crulpus se priviră, muți. Primul părea că spune: „Știam, dar nu m-ați crezut“. Vinicius Crulpus își plecă repede privirea și își încleștă nervos degetele pe brațele încrucișate. — Soldații i-au tăiat capul lui Valens nu dintr-o cruzime inutilă, continuă Antonius. Nici unul dintre soldații voștri n-ar fi crezut că e mort, dacă nu i-ar fi văzut capul înfipt în par. Asta ca să se știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
adesea din coamă de cal sau păr de femeie. Scutum (pl. scuta): din latinescul sectura, „tăietură” sau „făcut din bucăți mici de lemn”. Este un scut de origine samnită, format din bucățele de mesteacăn sau fag dispuse în trei straturi, încrucișate, modelate și lipite cu clei obținut din grăsime de vită. Odată obținută forma dorită, scutul este acoperit cu in sau lână pe toată suprafața și cu piele pe fața expusă loviturilor de lamă, apoi este cusut pe întregul perimetru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pare rău, băieți, dar PM1 are SPM. Uite o femeie care și-a dat copilul de cinci ani într-o cârciumă unui străin pentru două beri negre. E despărțită de soțul ei legitim, care e șomer. Rezolv careul de cuvinte încrucișate. Mă joc cu jocurile electronice și pocherele mecanice. Mă simt ca un robot care luptă împotriva unui alt robot, pentru o sumă de bani. Suntem amândoi niște automate. Ții, înghiontești, răsucești, lovești, dublezi, câștigi, pierzi. Azi automatele le fac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe tocurile ei înalte. Mă urmărește prin voaleta neagră prinsă de pălăria neagră. Are părul scurt, roșu, electric. Are o bărbie joasă, încăpățânată și nebună. Tipa lucrează noaptea. Ies dintr-un bar și iat-o și pe ea, cu brațele încrucișate, ascunsă într-un gang de vizavi. Eu îmi văd de drum și ea se ține după mine, păstrând distanța. Îmi fac apariția de sub neoanele spasmodice ale unui salon porno, petec de lumină anonim, și iat-o și acolo, mâncând floricele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înarmat cu o cutie de bere. Îmi aruncă o privire mohorâtă - duritate, exasperare - și își ridică un deget la sprânceana însemnată. Pe Spunk l-am găsit în sufrageria întunecată și nefolosită din capătul apartamentului. Stătea pe marginea mesei, cu mâinile încrucișate, cu o căutătură de om nebun pe fața lui musculoasă. Mă privea cu ochi goi. Ce s-a-ntâmplat, Spunk? Îl omor, spuse el calm. Îl omor, repetă el în timp ce se apropia de mine. I-am pus mâinile pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fața ei văd... O văd din atitudinea ei, adânciturile din straturi. O să fac eu asta în locul tău, aș zice. „Ești un prinț“. Așaa. Și pe urmă îmi beau vinul. În timp ce Martina pregătește mâncarea, eu stau în bucătărie cu mâinile grele încrucișate și o urmăresc. Mișcările ei sunt precise și delicate, frumoase. Da, tot ce face ea e frumos. Până și petele de sudoare de la subsuorile gemene ale tricoului ei albastru sunt frumos conturate. Până și sudoarea își caută propriu-i tipar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui, există momente când nici măcar asemenea oameni nu sunt complet singuri. Madame Iocasta ridică draperia de pe un orificiu de observație. Kamala Sutra îi arăta lui Virgil un exercițiu de tantra yoga. Bărbatul stătea pe patul ei, gol și cu picioarele încrucișate. Ea îi stătea în poală, încolăcindu-l cu picioarele, iar cei doi aveau sexele contopite și țineau ochii închiși. Iocasta dădu din cap satisfăcută. Virgil Jones stătea împăcat pe patul lui Florence Nightingale. Pe noptieră se afla un ulcior strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
luată. Numai o mână de oameni se adunaseră, iar eu trebuia să stau în spatele lor ca să evit ca Simon să mă vadă. Până când am ajuns la intrarea în lift, el era deja într-unul și plecase. Mi-am ținut degetele încrucișate și m-am rugat ca și celălalt lift să meargă astăzi; dacă trebuia să aștept liftul lui Simon să se umple cu oameni și să coboare din nou la subsol, el ar fi de mult plecat când eu voi zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
spatele biroului fără să cadă de pe scaun. Era ocupată cu aranjatul părului, cu unghiile ei recent făcute, aruncându-și privirea cu genele pline de rimel albastru către James Rattray-Potter, care se sprijinea de birou, suav, pozând în cel-mai-tare-bărbat-din-lume, cu gleznele încrucișate. Era un erou tip Mills și Boon în comparație cu Dominic Planchet, un adevărat domn Darcy, dar se putea vedea cu ușurință că felul lui de a fi atrăgea numai secretare și fete cărora le lipsea încrederea. — A, bună ziua, domnișoară Jones, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
așez pe acea bancă a mea, fără perspectivă. Privesc uneori spre cealaltă bancă, de peste alee, unde am stat pentru ultima dată alături de tatăl meu. Îmi pare uneori că-l mai zăresc în ușorul tremur al aerului, cum stă cu mâinile încrucișate, cu picioarele ușor desfăcute, întinse, privind îngândurat spre mine. Uneori parcă zăresc și conturul de abur al acelui orb, cu toiagul lui pe genunchi, cântând din muzicuță în timp ce veverița de demult încă stă uimită în coadă în fața lui și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
are să repet?” „Repetiția e mama Înțelepciunii”, replică stomatologul. „Am zis că am venit aici nu să leg, ci să dezleg...” „Ce anume?” Văzând că interlocutorul său nu se grăbește să-i răspundă, Noimann continuă: „Nu cumva vă referiți la cuvinte Încrucișate?”. Stomatologului Îi fu pe moment teamă că abstracțiunile o să-l bântuie din nou. Abia scăpase de aceste obsesii. Normal ar fi fost ca o perioadă să fie lăsat În pace. Și, după o pauză, stomatologul plusă din nou: „Sunteți cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sfârșit, celălalt catadicsi să-i răspundă: „Observ că vă arde de gumă. Dar, după ce o să mă ascultați, o să adoptați un altfel de ton. În treacăt fie totuși spus, n-aș putea nega că În timpul meu liber n-am dezlegat cuvinte Încrucișate. Dar n-am făcut din asta o pasiune. Aici e vorba Însă de alte legături...” „O Întreagă Cabală”, replică Noimann. „Nu e vorba de Cabală, ci de ceva mult mai clar. Mult mai palpabil....” Și, pe măsură ce vorbea, ginecologul continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
înciudat, apoi se repede la telefon): Alo, Alex... Ce faci băiatule? Înveți la geografie? Foarte bine, dă-mi un port la Dunăre în șase litere care se începe cu B. Nu, nu plec la bunici; dezleg niște afurisite de cuvinte încrucișate...N-ai habar?... Nu, încă n-am învățat la geografie... Te deranjez? Un moment doar... Dă-mi un animal cu blana roșcată... începe cu V... Nu te pricepi? Ai de învățat? Aha!... Aha!... Bineee!... La revedere! (Trântește receptorul, bodogănind) Uite
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
tine... Ce mi-a venit? 0 să-ți explic eu mâine... Acum caut un animal cu blana roșcată... Ce magazin particular?! Ce consignație?! Nu vreau să-l cumpăr... (aparte, râzând,) Ce spiritual e! (tare) La muzeu? Nu, mă, pentru cuvinte încrucișate... Aaa... înveți? Mda... (celălalt închide telefonul Învață! Și ce? N-are un minut-două pentru un prieten? Nu mă mai mut cu el... N-are decât să aștepte până i s-or lungi urechile( rozând capătul creionului,) Animal cu blana roșcată
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
care trecea pe lângă noi pe nume, ascunzându-și din când În când fața În gâtul meu. La un moment dat, În timp ce se ascundea astfel, Își sprijini bărbia pe umărul meu și privi la manechinul care stătea lângă mine, cu picioarele Încrucișate seducător, cu fața În mâini, coatele pe genunchi și ciucurii de pe sfârcuri deplasați puțin de pe centru. —Uită-te numai la ea, șopti el, răgușit, privind-o fix pe fata care părea cea mai tânără dintre toate. Uită-te cum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aveam o nouă problemă care să-mi abată atenția de la casetă: Louis Vuitton. Grămezi de Louis Vuitton. Cărucioare pline - de fapt, mai multe cufere, valize pe roți, cutii, genți, saci de mână și poșete care afișau literele L și V Încrucișate, de parcă cineva ar fi vandalizat magazinul firmei din Milano sau magazinul-mamut de pe Fifth Avenue. Se pare că toată lumea din avion primise Înștiințarea că Louis Vuitton era alegerea corectă pentru bagaje. Trei hamali În uniforme roșii se luptau să le mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a lucrat greu la spargerea betonului, într-o crâncenă încordare și sfântă durere. În sfârșit s-a ajuns la momentul năucitor, abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate încercau să-și recunoască pe cel drag după un semn știut din timpul vieții lor. Aici, la deshumarea lor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
spună verde în față!... În cele din urmă, a ațipit. Când s-a trezit, noaptea devenise biruitoare. Întunericul înghițise peisajul, lăsând doar umbre care treceau ca o părere prin fața ochilor, grăbindu-se parcă să rămână în urma trenului. Todiriță, cu brațele încrucișate și, bărbia în piept, ședea cu privirea pierdută. Fără țintă. Se vedea de-a binelea că gândurile lui zburau ca liliecii noaptea și peste toate își întinsese unul aripile, întunecându-i limpezimea judecății... „Păi, dacă atunci când tu lipseai de acasă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
m-am ridicat brusc în picioare și am închis maculatorul cu repeziciune: ― Nu, domnule profesor! Dealtfel nu luam notițe la Psihologie! ― Dar ce mâzgăleai acolo? Nu versuri? ― Ba da! ― Ce fel de versuri? ― De 14 și 15 silabe, cu rime încrucișate și cu picioare... ― Hm, hm... nu te-am întrebat de metrica și prosodia lor, ci dacă sânt vreau să spun, de dragoste sau de altceva? ― Nu înțelesesem! Eu am crezut, după întrebarea dumneavoastră, că vă interesează forma... Din punct de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ochii ei galbeni și, cum vîlvoiul de altădată nu mai prelungea capul, creștetul drept completa aparența ei dreptunghiulară. Mini o așezase definitiv în formula asta geometrică simplă. Resorturile morale erau simple și ele: în interiorul dreptunghiului, gândurile, instinctele, prin linii oblice încrucișate, formau trapeze felurite, cu intersecții precise. Mika-Le mergea pieziș, dar știa ce vrea și reușea. Era limpede. De la locul ei, Mini nu putea să nu vadă privirile dulci - Nory ar fi zis zaharisite - pe care Greg le trimetea spre Mika-Le
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]