2,268 matches
-
o speranță fraților iar acela este cuvântul învățătorului! E singurul lucru pe care ne mai putem bizui. -Și dacă nu va învia, noi ce vom face? Vom pleca cu toții la casele noastre? dădu răspuns unul dintre ei. Ceilalți îl priviră încruntați de o așa perspectivă. -Să nu mă înțelegeți greșit prietenilor, spuse acesta. Doar am spus. Nimeni nu spuse nimic. Stăteau acum și se priveau unii pe alții. În încăpere se auzea când și când câte un oftat. Doar Petru îi
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
monedele nu vor zornăi. Numai că știi...aurul e foarte greu. Noi ți-l vom aduce aici și de aici îl vei lua tu mai departe fiindcă e al tău și numai al tău! -Nu sunt de acord, spuse Baraba încruntându-și privirea. Treceți-l dincolo de ziduri de unde îl voi lua eu. -Nu se poate acest lucru, răspunse Hasim. -Cum? spuse Baraba ridicându-se din scaun. Hasim îi vorbi însă imediat pe un ton tăios. -Înțelegerea pe care ai făcut-o
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
care a fost acolo Baraba și am plătit o sumă importantă de bani ca să aflu acest lucru, și pe care romanii nu-l știu. Ei știu doar de vechiul tunel al lui Ezechia. Baraba nu mai spuse nimic ci se încruntă doar. Ca un tâlhar ce era, acesta nu știa dacă sa aibă sau nu încredere în omul din fața sa. Totuși își spuse în sine că dacă Hasim ar fi dorit să-l piardă, ar fi putut să o facă și
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
Sabat, hangiule? -Nu va înțeleg arhonda, au fost mai mulți clienți. Căutați pe cineva anume? -Vezi moneda asta de argint? spuse Maydan. E a ta dacă îți aduci aminte ce ai văzut în ziua aceea. -Păi să mă gândesc, se încrunta hangiul. Au fost tot felul de prăpădiți pe aici care nici nu merită pomeniți, dar dacă îmi aduc bine aminte a fost aici un grup de studenți cu profesorul lor și au sărbătorit ceva, cu mult vin și mâncare din
AL CINCELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374906_a_376235]
-
i se prelingea sânge. Mopsul a scrâșnit din dinți când m-a văzut. Nu mai vrei să dai telefon, hai? a răcnit ca turbat la mine. Porcul a găsit că subalternul său se manifesta exagerat. Schweig mal, Johann! a poruncit încruntându-se. Ce e cu gălăgia asta? A spus că au rămas în pană! m-a arătat Mopsul cu degetul. Unde? s-a interesat Porcul. Dracu’ știe, pe drum pe-aici... Verificați, a dispus imediat șeful convoiului. Ce p...a mea
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
mișc, îngân, îmi pun arípi de ceară, când trebuia corabia să-mi ardă în jocul de oglinzi al Siracuzei, îmi picură pe uscăciunea buzei, le simt răbdarea-ntinsă ca o coardă. E-un fulger în trecut, de ieri - ninsoarea, mă-ncrunt, mă zvârcolesc, și plâng, și strig, dar nervii floare s-au făcut pe gură ca mucegaiul peste prospătură, mă pierde într-o noapte pe nimic aruncătoarea zarurilor, marea. MARE SAU ȚĂRM Mreană pe țărm, mireană-n ape, cine să-mi
PRIMENIRE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375486_a_376815]
-
fugiți și eu... - Unde ai o frânghie,tanti, sări și Violeta. Cum sunt și eu supărată...dar nu cu făcălețul. Îl legăm și jucăm bătuta pe el, să se-nvețe minte...Niciuna nu observă că Florina lăsase capul în jos, încruntându-se. Tăcea pufnind ca un motan. Dar n-apucară să facă planul cum îl vor bate că se auziră lovituri în ușă, cu pumnii și picioarele, însoțite de răcnete: - Deschideți sau sparg ușa, curve-mpuțite! Vă omor, pe-amândouă vă
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
i-au păzit să nu fugă. Le mai spuse că are pușcă, baionetă și o sută de cartușe. Voi hotărâți dacă o arunc, sau o ținem ascunsă pentru ca, la nevoie, să vânez vreo sălbăticiune pentru hrana noastră. Bulibașa, uitându-se încruntat la fiecare, citindu-le gândurile, le zise tuturor: -Trifu, dacă vrea să stea cu noi, este țigan de-al nostru și numele de botez Trifu i se potrivește. - Da! răspunse dezertorul. Și nu voi mai părăsi până la moarte oamenii care
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
să apară, ce naiba! Doar știe că a pus masa și că o aștept cu pâinea, să mâncăm!''... Mai privi spre geam un timp, așteptând-o nerăbdător să se întoarcă acasă, dar ea nu apărea deloc în raza lui vizuală. Se încruntă fără să-și dea seama și își reluă gândurile: ,,măi, dar e culmea, ce-o fi cu ea de nu mai vine? Gata! Mă duc după ea, merg să mă îmbrac și mă duc după ea! Totuși, e ciudat, mai
RĂPIREA (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372463_a_373792]
-
asemenea...fără nici o noimă. Mai bine să mai bem câte ceva ilustre! -Ba bine că nu! spuse tăios Caligula. Unchiul meu a luat-o razna și trebuie înlocuit cât mai repede posibil, astfel imperiul se va prăbuși! Prefectul gărzii pretoriene se încruntă la auzul vorbelor tânărului Caligula. Privi către acesta și îi întâlni figura calmă și privirea sigură de sine. O clipă se gândi că dacă aceste cuvinte ar fi ajuns la urechile magnificului Tiberius, atunci și Caligula și el erau terminați
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
izvorul răului! El dorește ca singura forță pe care trebuie să o întrebuințăm să fie aceea de a ne stăpâni pe noi și de a nu întrebuința forța! Spunând aceasta se făcu rumoare printre cei prezenți, chiar și Thrassylus se încruntă neînțelegând cuvintele magistrului Ruthavan. -N-are nici o logică! spuneau unii. -Este un non sens, spuneau alții! -Un pugilist care stă să primească loviturile va cădea curând la picioarele adversarului său! fu răspunsul unui profesor de retorică, elin. Un gladiator ar muri
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
boccea te-aduni și plângi și râzi privind cum taina lumii rămâne nedeschisă atâtea păcăleli ți se servesc pe tăvi de-argint prea fals să te mai mintă pe sub sprâncene tuturor să le zâmbești dar tu privește ochii cum se-ncruntă profundul adevăr îți e liman păstrează-l pentru tine când te-nfruntă prostia gloata nesimțirea din uman urcă tu treptele dar fii atent: nu-n fugă o cheie cade pe o treaptă roasă. cade-n iesle. ridici un pai. așezi
TĂCEREA INIMII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347908_a_349237]
-
spuse el. De aceea trebuie neapărat să-i prindem pe cei care au făcut asta... -Ce-mi pasă mie arhiereule! spuse dintr-o dată Ponțiu Pilat, cu dispreț în glas. Nu mai zâmbea iar tonul dur îl făcu pe Caiafa să se încrunte. -Știi bine procuratorule că trebuie să cooperăm din nou. Urcă în palanchin și vom vorbi! -De ce m-aș urca ilustre arhiereu?! spuse din nou Ponțiu Pilat cu ironie, afișând din nou zâmbetul său disprețuitor. Procuratorul își îndepărtă o scamă
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
oameni împreună cu acest Iisus veniseră la Ierusalim cu mâinile goale, fără arme ori unelte, fără cai, fără provizii, fără nici un fel de facilități deci. Așa că pare aproape neverosimil cum au reușit aceștia să fure pe învățătorul lor... Arhiereul Caiafa se încruntă, iar linia buzelor sale subțiri se arcui în jos. Ponțiu Pilat îi observă figura îngrijorată și tremurul mâinii și zâmbind cu sarcasm savură din plin adevărate momente de exaltare. Știa că prin ceea ce spusese îi provocase arhiereului suferință și furie
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
ochii lui privesc în gol spre peretele opus. îi ating brațul. tresare. cât mai stai așa, Dane? - mâine scap. nu știu cum, da' scap. ce citești? - poezie... are vocea caldă. cu inima deschisă, îi aud gândurile... Dane, ai mai scris? - da. se încruntă. din buzunar scoate un șervețel. citește... îi mângâi mâna, în ritmul dictat de poezie. după un an, verbele din poezia lui dau fugii alt sens... coboară și urcă în adâncul pământului. la final răsuflu, după ce am respirat cuvintele. Referință Bibliografică
PATUL DE SPITAL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346970_a_348299]
-
simți cam fără vlagă... Spatele te doare, ochii-ți sunt cam injectați... Iar tu ești aidoma unei batiste ude uitată în buzunarul de la pamtaloni. - Auleo, ce-o fi nevasto, ce-o fi! - Ei, lasă, fii bărbat, spune dânsa uitându-se încruntată la mine. Poate n-ai dormit ca lumea! Nu vezi dragă ce călduri vin dinspre nord peste strâmtoare! Parcă clocotește și apa mării! - Așa e mamă! Mai ard și acum pădurile din jurul Melbourne-ului. - Du-te dragă și ia o
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
alb, de asemenea avea o barbă mare, albă, impunea respect prin însuși prezența lui în acel loc. Uneori îl priveam cu atenție în timp ce el slujea în timpul slujbei de duminică, atunci vedeam cum sprâncenele lui albe stufoase împreună cu fruntea sa se încruntau într-un semn de respect, de asemenea în acele momente ochii săi albaștri exprimau extaz spiritual. El slujea cu venerație în acea biserică mică, pe pereții căreia erau pictați diferiți sfinți și mucenici ai bisericii ortodoxe. În schimb, dacă îl
PĂȘIND PE UN DRUM NOU de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376796_a_378125]
-
poate și blestemele... mai știi ? completă Miti a lu Banbus, bărba-su, un om solid, ca la cincizeci de ani, căruia i se vedeau de la distanță bătăturile scorojite din palme. Parcă eu n-aș vrea numa bun ? da de unde ?... și se încruntă imediat lăsându-și privirile în jos ca și când ar fi vorbit cu o persoană inexistentă. Lascu știa bre, știa tot ce se întâmplă în sat, da se ghiftuia și el cu toții la un loc, și văd că n-a mai murit
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
plin de dorință , Aduna-ma în tine și nu mă abandona , Cuprinde-ma cu brațele și nu mă risipii , Sunt tot fetiță ta ...,nu ma confundă ... Atinge-mi sufletul ,alinta-ma cu șoapte , Aseaza-ma în tăcerile tale , nu te încrunta , Priveste-mi chipul suspendat în noapte , Intinde-mi aripile franțe să zbor , nu le reteza ... Atinge-mi sufletul înspăimântat ,nu-l îndepărta , Saruta-mi ochii înlăcrimați , dezbraca-ma de gânduri , Respira-mi iubirea , iubeste-ma și nu mă uită , Atinge
ATINGE-MI SUFLETUL de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376899_a_378228]
-
care stau morții și una cu destinația de sală de așteptare. - Eu am construit această capelă, zice primarul, după o idee care-mi aparține. - Nu pot să zic că este ceva...frumos!intervine și Oprița în discuție. - De ceee!?se încruntă primarul peste vorbele pe care le spune. - Pentru că o construcție din incinta cimitirului, fie ea monument mare, mic...nu poate sa-ți stârnească un sentiment de bucurie !...de aceea, tot ce se construiește aici, ar trebui să fie simplu și
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.7 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377026_a_378355]
-
poale, iar la cingătoare o sabie de foc, ca o flacără albăstrui-violetă. La trecerea prințesei Primăvara, toți dansau, cântau, chiuiau și, în beția generală de fericire, Primăvara le zâmbea și spulbera petale și flori deasupra lor. Deodată, zâmbitoarea prințesă se încruntă și ridică mâna strigând: “Stați!” Mulțimea și suita sa amuțiră. În Grădina Fericirii Veșnice beția veseliei nu a fost întreruptă niciodată, așa cum s-a întâmplat acum. Care să fi fost cauza? Primăvara observase că cei doi flăcăi cu cămăși înflorate
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
Veșnice beția veseliei nu a fost întreruptă niciodată, așa cum s-a întâmplat acum. Care să fi fost cauza? Primăvara observase că cei doi flăcăi cu cămăși înflorate nu participau la veselia generală. Ba cel mai voinic se uita la ea încruntat cu un aer sfidător. - Străjeri, aduceți “fețele triste”! zise Primăvara, arătând către Mărțișor. Căpitanul Zefir se repezi cu doi străjeri și aduse în fața prințesei pe flăcăi. Norocel începu să tremure de frică. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-7 / Năstase Marin : Confluențe
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
Acum, la douăzeci de ani , avea suplețea unei trestii, și te privea îndrăzneț cu ochii ei verzi- maronii . Ovalul fetei era aproape copilăresc iar zâmbetul total și cuceritor. Pasiunea ei era pictură. Pictă de la zece ani. În fața pânzei albe se încrunta, se concentra asupra neînceputului ,care o speria. Era că o luptă între întinderea albă și sufletul ei, care, prin prelungirea pensulei lua diverse forme. Sfârșea prin a cuceri “albul” și a iubi propria creație . Dar acum îi era teamaă O
DOMNUL C de MIRELA PENU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377943_a_379272]
-
Acum, la douăzeci de ani , avea suplețea unei trestii, și te privea îndrăzneț cu ochii ei verzi- maronii . Ovalul fetei era aproape copilăresc iar zâmbetul total și cuceritor. Pasiunea ei era pictură. Pictă de la zece ani. În fața pânzei albe se încrunta, se concentra asupra neînceputului ,care o speria. Era că o luptă între întinderea albă și sufletul ei, care, prin prelungirea pensulei lua diverse forme. Sfârșea prin a cuceri “albul” și a iubi propria creație . Dar acum îi era teamaă O
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
Acum, la douăzeci de ani , avea suplețea unei trestii, și te privea îndrăzneț cu ochii ei verzi- maronii . Ovalul fetei era aproape copilăresc iar zâmbetul total și cuceritor.Pasiunea ei era pictură. Pictă de la zece ani. În fața pânzei albe se încrunta, se concentra asupra neînceputului ,care o speria. Era că o luptă între întinderea albă și sufletul ei, care, prin prelungirea pensulei lua diverse forme. Sfârșea prin a cuceri “albul” și a iubi propria creație .Dar acum îi era teamaăO teamă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]