2,466 matches
-
o reneg. Am răgușit? Nu-mi pasă. Vesel cânt și chiar dacă n-am aripi, un tineresc avânt către frumosul țel dorit mă poartă. Las amintirea-n pace și chiui în acum cu sufletul în flăcări, spărgând orișice poartă o aflu încuiată pe-orice drum. de Anatol Covali Referință Bibliografică: Vesel cânt / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2053, Anul VI, 14 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VESEL CÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365213_a_366542]
-
-l atrag în ispită Cu șerpii din trup și din coapsele nude, Cu ochii-săgeți de lumină topită. Incendii mă-nhață-n a lor vâlvătaie Și trupu-mi cutremură-n arse păcate; Un țipăt în două-ntunericul taie, Că mult a zăcut încuiat sub lăcate. Sunt Evă și-n iadul din mine clipește O taină ce încă n-a fost dezlegată, Un vifor nebun ce-n ascuns răbufnește, Pictându-mi bujori pe obrazul de fată. Sunt Evă și-am fost concepută din coastă
EVĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365240_a_366569]
-
vorbind cu ai lui, impresionat de gravitatea cu care septuagenarul - asemenea lui Frodo al lui J.R.R. Tolkien în momentul când i s-a încredințat prețiosul obiect menit a-i salva specia - a preluat cheia de rezervă de la poarta lor nouă, încuiată cu yală.” E mult fast emoțional, multă lumină în prozele Voichiței Pălăcean-Vereș și mai ales multă poezie în descrieri; în povestirile sale, fuzionează o sensibilitate fragilă și o percepție inflamată de melancolii secrete. Acest nou volum o așează pe autoare
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
intra ca să cotrobăie după mâncare, oricât de foame i-ar fi fost, așa cum făcea Floricel, și cum, de obicei, făceau cei mai mulți câini; de altfel, până astăzi, deși timpurile s-au mai schimbat, la noi în sat ușile caselor nu se încuie decât dacă stăpânii lipsesc mai mult timp de acasă, ba, de multe ori nici atunci, căci un vecin de încredere este rugat să îngrijească animalele rămase în gospodărie cât oamenii sunt plecați, iar pentru asta el trebuie să aibă acces
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
pleacă doctori ca și când În țara asta nu sunt boale Și nu se moare peste rând. Știu bine, ei, conducătorii, Că neamul are șapte vieți Și de prisos sunt salvatorii Cât naștem gemeni și tripleți. Dintr-o eroare de computer Vor încuia maternități Și-or face grevă pruncii-n uter, Disprețuind paternități. Și n-or mai fi copii la blocuri, Bunici vor plânge sub livan (Zădarnic curățând monocluri), Că stirpea li se stinge-n van... Să nu te întristezi, copile, Ignoră soarta
ŞI N-OR MAI FI COPII LA BLOCURI ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366652_a_367981]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului Prometeu Era un întuneric voit. Lipsiți de foc, care fusese încuiat în ceruri, chiar Prometeu luptase cu aprigele geruri ce dănțuiau al morții ultim joc. Pandora deschisese cutia cu minuni. Zburaseră cu toate-ntr-o clipită. Rămase doar speranța de-nfrângeri obosită, pedeapsă pentru oamenii comuni. Se transformă-n cometă trufașul
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365640_a_366969]
-
la un moment dat să-mi încarc căruța cu mărfuri și să plec, poate le vindeam pe drum sau rămâneam eu cu ele; auzisem însă că furtul în timp de război se pedepsește cu moartea și m-am lipsit! Am încuiat cele două magazii cu gândul să revin după ce trece primejdia, am legat cheile bine la cureaua de la pantaloni, am înhămat caii domnului Deleș la căruță și am plecat cu lacrimile în ochi, privind pentru ultima oară raiul acela pe care
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
cu mine? Cum de nu m-a sunat nimeni? Poate m-aș fi trezit....” Un gând îi străbătu mintea, precum un fulger. Privi îngrozită spre geam. Se convinse că avea dreptate. Geamul termopan era închis. Ușa metalică de la intrare era încuiată. „Dacă nu-mi mai reveneam? Nimeni nu avea să știe. Puteau crede că am plecat, undeva, la părinți...”. Speriată, copleșită de o adâncă mâhnire, se lăsă în voia unor lacrimi mari de durere sufletească. Simți că privirea i se împăienjenește
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
ea. De aceea va fi închisă. (Iezechiel 44, 2-3), și Ușă închisă, în Septuaginta: „Și au zis Domnul către mine, ușa aceasta încuiată va fi, și nu se va deschide, și nimenea nu va trece printr-însa, și va fi încuiată. (Iezechiel 44, 2-3).” Vezi cât de minunat au văzut Iezechiel că Maica Domnului Fecioară au fost, mai înainte de naștere, și la naștere, și după naștere. Așa și Isaia o numește carte pecetluită și zice: că s-au dat celui ce
ÎNTRU SLAVA LUI IISUS HRISTOS, AM DATORIA SĂ RĂSPUND (LUI PAVEL CORUŢ) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351736_a_353065]
-
nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Când mi-a înflorit un nufăr alb pe sân nu am știut că palma ta cânta Vivaldi cu degetele înmuiate în ploile unui anotimp nedefinit Eu eram sub ninsorile unei ierni încuiate într-una din camerele inimii tale nu m-ai simțit când mi-am ascuns suspinul după ușa atriului stâng Și nici eu nu ți-am auzit răsucirea la răscrucea toamnei mele când ploaia a atins pământul ars de vara lungilor
UN NOU ANOTIMP de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351818_a_353147]
-
rămase gol. Pe jumătate treaz, pe jumătate moțăind, domnul Forest ieși de după tejghea și trase grilajul de la intrare în urma yankeilor. Știa el ce știa. Se mai găsea câte-un nebun să-i vină poftă de băut pe la cinci dimineața. După ce încuie banii în seif și puse cheia la locul ei, se apucă de curățenie. După îndemânarea cu care deplasa și aranja mesele și scaunele la locul lor, după felul cum mânuia mătura, n-ai fi zis că bătrânelul cu doar zece
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
oricând sancționabil, pentru așa-zișii turbulenți, cei manipulați către dezordine! Cum barmanul cel surprinzător terminase de măturat, se uită spre masa unde știa că se află ultimul său client, acela cu care se întreținuse atât de agreabil, mai ales că, încuiase și ușa, ca să nu-i deranjeze nimeni. Stupoare! La masă nu era nimeni. Se duse la ușă. Încuiată! La toaletă! Nimeni! Fiind un cartezian convins, căută vreme de două ore, disperat, prin toate colțurile, dar nici urmă de bătrânul acela
UN ET ÎN CAMPIONATUL DE FOTBAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352199_a_353528]
-
următoare celui de al doilea război mondial, când încă nu-și înțepenise rădăcinile regimul comunist. Când cheia din broasca de la ușa casei ruginise pe motiv de nefolosință. Sau poate că cheie la casă nici nu exista. Dar câmpul? Cum să încui câmpul? Doamne, și ce plin era de roade fel de fel! Cât respect aveam pentru ce era al fiecăruia! Ca să scurtăm drumul, o luam peste câmp, pe potecuța lată cam de o jumătate de metru, care tăia locurile oamenilor de-
GRATIILE DE LA FERESTRE de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352484_a_353813]
-
-și de tigăile tale... - Să nu zici că nu ți-am spus... - La sfaturi nici dracu’ nu vă-ntrece...Am plecat... Dacă mă caută cineva pe fix să revină după-amiază. Radu își ia diplomatul și iese. Elena îl petrece și încuie ușa după el fără să-l mai descoase unde merge, realizând că la ora aia nu mai merge la serviciu. La tribunal, la vreo expertiză.... Știind că nu-i place să dea raportul, îi face jocul, deși nu îi cade
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350475_a_351804]
-
CONTINUARE DIN CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM O mamă gorkiană, având presimțiri sumbre, va potoli temperamentul juvenil, mergând până la a-i confisca acestui Gavroche cu domiciliul forțat „sabia pe care a aruncat-o unde? Nu știu și mi-a încuiat și ghetele și pălăria în scrin.” La data consemnării extraordinarului eveniment, mama revoluționarului nostru, va fi decedată. Din marea sa grijă față de viitorul odorului, tatăl său magistrat în cadrul tribunalului de la Ploiești, îl va angaja ca simplu copist, funcție pe care
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
a poruncit aspru să rămân acasă. În zadar am protestat; în zadar i-am spus, arătându-i arma, că am o funcțiune publică de îndeplinit: mi-a luat sabia, pe care a aruncat-o unde? nu știu, și mi-a încuiat și ghetele și pălăria în scrin. O săptămână m-a ținut astfel captiv, până s-a potolit primejdia.” În ochii grijuliei mame, acum închiși pentru totdeauna, acea adunătură de vagabonzi (fiecare epocă își are golanii săi), în frunte cu unele
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
întorcându-și coada. Ursul mormăi atunci și mai puternic, așezându-se cu capul pe labe. Era tare supărat că nimic nu reușea să facă bine. Până și ariciul își bătuse joc de el. Se hotărî atunci să meargă acasă, să încuie ușa și să hiberneze până la primăvara viitoare, căci poate așa mintea îi va fi mai odihnită și va chibzui cum trebuie fiecare trebușoară. Veni toamna zăludă cu vânt și ploi, adunând peste casa-i noian de frunze din pădure, acoperind
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
a ridicat paharul la gură și l-a golit dintr-o înghițitură. Și apoi, nu mai știe cât a băut până dimineața cu acea femeie, în camera unde-l azvârliseră "gorilele" lui Omar... Cum am putut fi eu atât de încuiat și de dobitoc?! Nenorocitul mă poate băga în pușcărie cu caseta aia, f...i morții mamei lui să-i f...t! Nu am voie să mă leg cumva de el. Trebuie să-l ocolesc cu mare atenție... Și mai trebuie
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
nr. 1594 din 13 mai 2015 Toate Articolele Autorului Să nu pășim peste el, peste adevăr, dar nici să-l călcăm în picioare! @ viorel muha La răscruce de destin ... față în față cu adevărul Răsucită cu voința minții, cheia inimii încuie de multe ori visuri și sentimente rănite. Neâmplinirile și nedreptățile ne-au imunizat și nu mai reacționăm corect la adevăr și dreptate, ci acestea cu ajutorul nostru sunt excluse și îndepărtate de către sistem. Noi, inconștienți, ne-am creat un mecanism al
ADEVĂR de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352095_a_353424]
-
Inima îmi spune că el este iubitul meu, Tinu. În schimb, creierul mă pune în fața unor întrebări al căror răspuns nu-l găsesc... - Bun! Și ce ai făcut? Mi-a venit amețeală, în primul rând. Apoi am retrăit toate amintirile, încuiată în biroul meu. Am plâns și m-am rugat... M-am rugat să fie el, să-l pot ajuta, să fac tot ceea ce este posibil, omenește vorbind, dar și profesional. Mă voi bate cu munții și cu știința, numai să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
trupul său mătăhălos nu prea a reușit-o. - Ce-i asta? a exclamat Gabriel cu reală surprindere. Domnule comisar, jur că am lăsat ușa încuiată... La fel ca poarta de la curte... Am verificat doar. E descuiată... În mod sigur am încuiat-o. Așa o țin mereu, nu... - Da, am reținut și acest aspect. La anunțul de vânzare ai scris numărul de telefon, sau nu? a pus comisarul Olaru o întrebare care nu avea nicio legătură cu încuietoarea ușii și care i-
CHEMAREA DESTINULUI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356242_a_357571]
-
așa se procedează pe aici? sau vroia să-și valorifice concediul la maxim? Era furioasă și pe ea, că nu a putut prevedea ce se va întâmpla, dar fiind ocupată cu statuetele... și oricum ușa de la cameră nici nu era încuiată. Avea impresia, că a fost folosită. Sentimentele ei estetice au fost doborâte. Încerca să schimbe situația, cât de cât, în favoarea ei. -Așa ceva să nu mai faci! -Dar, de ce? Am crezut că-ți place de mine... dacă umblăm de câteva
SOLDATUL CU PĂR ROŞU de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356307_a_357636]
-
cântă, îngerii cântă cu ei...”. Ș.a.m.d. Gabriela Căluțiu-Sonnenberg povestește despre multe lucruri necesare, mărunte dar aproape indispensabile confortului conjugal: „În fiecare vineri seara profit de orele de singurătate ca de un dar prețios. Deja, în clipa în care încui ușa, mă apucă o bucurie de copil ghiduș, ca-n poezia aceea pe care o știu din copilărie: „mama-i dusă-n sat, cu dorul/ azi e singur puișorul/ și-am închis ușa la tindă/ cu zăvorul...” Sigur, veți zice
O ALTFEL DE ROMÂNIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355800_a_357129]
-
Sunt prea multe furturi cu autori necunoscuți, dar și cu mașini negăsite". La această proprie constatare, fața i s-a luminat ciudat. A descuiat un sertar și a tras hârtiile de acolo cu nerăbdare. A citit atent și le-a încuiat la loc. A pus mâna pe stația de emisie-recepție, a pus-o în funcțiune și a vorbit cu hotărâre: - Sunt 1248, recepție! - 1429, comunicați! a venit imediat răspunsul. - Pionul Vlădescu, să vină la mine... - Recepționat! A luat o coală de
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
cântă, îngerii cântă cu ei...”. Ș.a.m.d. Gabriela Căluțiu-Sonnenberg povestește despre multe lucruri necesare, mărunte dar aproape indispensabile confortului conjugal: „În fiecare vineri seara profit de orele de singurătate ca de un dar prețios. Deja, în clipa în care încui ușa, mă apucă o bucurie de copil ghiduș, ca-n poezia aceea pe care o știu din copilărie: „mama-i dusă-n sat, cu dorul/ azi e singur puișorul/ și-am închis ușa la tindă/ cu zăvorul...” Sigur, veți zice
O ALTFEL DE ROMÂNIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356019_a_357348]