4,849 matches
-
madame Agnès. Iese la ușă și anunță: — Îmi pare rău, nu mai am nimic de dat. Următorul la rând e Omar, marocanul care strânge gunoiul în Jardin des Plantes. — Domnule Bogdaproste, nu se poate să-mi faceți una ca asta, încurcă gunoierul borcanele. Sunt Omar, mă cunoaște madame Agnès. Stau de două ore la coadă. Accept orice, văd că aveți un lămâi, se uită el prin fanta de lumină dintre Lionel și tocul ușii. — Îmi pare rău, Omar, dar pe ăla
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ofițeri din Băneasa - înainte de a-și da, la ordin, examenul de intrare în diplomație -, era reputat pentru viteza de reacție și pentru lovitura de pumn. În zilele așa zisei revoluții române, fusese când terorist, când revoluționar. Era s-o și încurce. Noroc că s-au recunoscut între ei în subteranele CC ului. Ce-au mai râs! Tempi passati. S-au dus vremurile bune când Securitatea era Securitate și nu trebuia să se ascundă după acronime de doi lei și un sfert
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
singur. Vrea să reintre în lift, dar liftul a fost chemat deja la alt etaj. Pistolarul îl observă. Involuntar, întoarce arma spre el. Didier e gata să scape cutia în încercarea de-a ridica mâinile deasupra capului. Individul pare ușor încurcat de poziția în care a fost surprins. Didier începe să creadă că a fost confundat cu Lionel și că o să moară în locul lui. Individul se scoală, își verifică pistolul, îl vâră în toc și se apropie de Didier. Didier a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cei care au uitat). Pe tort e ornată, cu glazură și frișcă, o urare cât se poate de neobișnuită: Vădit încurcat, Didier încearcă să-i explice: — Gaston, cofetarul... îl știți? — Cum să nu-l știu? confirmă Lionel, încă perplex. — ... a încurcat urările. Era obosit, s-a uitat toată noaptea la dumneavoastră... — Îl înțeleg. — Cu toată tevatura asta mediatică... Ați auzit? Cică o să muriți azi. Am auzit ceva. — Când și-a dat seama de greșeală, bietul de el a vrut să facă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel nu e decât Anghel de la consulat: se vede deja mutat în Burundi. Are pe birou un mic glob pământesc pe care Burundi nici nu figurează. Sau figurează sub alt nume, ca mai toate țările din Africa, rebotezate ca să-i încurce pe cei care au învățat geografie înainte de 1970. E îmbrăcat cu sacoul de la costum și are cravata la gât. Lângă el stă un mic bagaj de mână. E pregătit să fie chemat oricând la centrală. În cazul în care nenorocitul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
decât au fost prezentate. Pe Kiril n-am știut niciodată că-l cheamă Kiril. Am crezut că e o poreclă, în limba bulgară. Toată lumea îl striga Bulgarule! Eu n-am cumpărat de la el decât pepperoni. Dar, ca orice bețiv, câteodată încurca borcanele și îmi livra baxuri de Marlboro. Dumneavoastră ce-ați fi făcut în locul meu? I le-ați fi dat înapoi, să l umiliți? Eu n-am avut puterea să fac una ca asta pentru că i-am tratat pe imigranți ca
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Nu numele îl face pe un câine, ci atitudinea. Oricum m-ar fi chemat, unei inimi curajoase nimic nu-i e imposibil. Mai știți vreun câine în stare să dea un citat din Corneille sau Racine, că întotdeauna i-am încurcat pe-ăștia doi? Am circumstanțe atenuante: nu am avut timp să acumulez o cultură decentă, fiindcă toată viața am dus o viață de câine. M-am atașat mult de Lionel - nu trebuie uitat totuși că omul e cel mai bun
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
A scris și el o carte de amintiri din teatru. Sunt pomenit și eu, pe bună dreptate, ca unul care i-a Îndrumat primii pași pe calea aceasta spinoasă... Numai că, vrînd să fie amuzant, la un moment dat, actorul-scriitor Încurcă borcanele : piesa pe care i-am propus s-o montăm, nu se numea Hai să facem dragoste!, deoarece pe vremea lui Ceaușescu nu s-ar fi dat drumul la un asemenea text, ci Corigență la dragoste; apoi, autorul nu era
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mărturisește, cu umor, că a pățit o rușine, Într-o seară : a plecat să vadă Macbeth și a nimerit la...Richard al treilea (se referea la modul În care juca interpretul rolului titular). Actorii erau de altă părere - că doamna Încurcase textele. În această luptă, numai marele Will rămînea indiferent : În fond, lui Îi era egal dacă acum, i se joacă pe scenă una, ori alta... Moartea marelui actor Gheorghe Dinică m-a convins, deși nu mai era nevoie, că oamenii
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
un urcuș ușor; dacă ar fi să ne gîndim numai la V.I.Popa și Liviu Ciulei. Dar focul sacru te Împiedică să abandonezi lupta, oricît ar fi de grea... Și cu cît sarcasm portretizează impostorii, contestabilii, psihopații și șmecherii care Încurcau/ Încurcă lumea onestă a acestei frumoase arte - C. Dinischiotu, Andriy Zholdak, Zoltan Schapira (care a transformat personajul Pristanda, În...doamna Pristanda!); cît de drept judecă greșelile de atitudine, diferite, pe care le sesizează În contemporaneitate („mulți tineri Își Închipuie că
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
urcuș ușor; dacă ar fi să ne gîndim numai la V.I.Popa și Liviu Ciulei. Dar focul sacru te Împiedică să abandonezi lupta, oricît ar fi de grea... Și cu cît sarcasm portretizează impostorii, contestabilii, psihopații și șmecherii care Încurcau/ Încurcă lumea onestă a acestei frumoase arte - C. Dinischiotu, Andriy Zholdak, Zoltan Schapira (care a transformat personajul Pristanda, În...doamna Pristanda!); cît de drept judecă greșelile de atitudine, diferite, pe care le sesizează În contemporaneitate („mulți tineri Își Închipuie că regia
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
eventual fac semne amicale către cineva cunoscut din sală.) REGIZORUL: Bun! Rămâne cum am stabilit. Voi doi sunteți îndrăgostiții. Vă schimbați numele când e cazul. IERONIM: Păi nu ziceam să rămânem la unul singur? E mai simplu, nu se mai încurcă nimeni... REGIZORUL: Iar începem? Fii mulțumit că ți-am dat rolul "frumosului". Rămâne de văzut când o să mai ai norocul ăsta... CEZARA: Norocul lui... Puteai să te gândești și la al meu! REGIZORUL: Ajunge! Deci, cum am stabilit: tandri, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu dumneata..., că pe urmă merge singur, de te minunezi. COSTEA: M-oi descurca eu, om bun. DĂNILĂ: Și cum anume, rogu-te? COSTEA: Mai ușor nici că se poate. Îl trag ia încolo, undeva alăturea de drum, să nu-ncurce lumea. Aștept până trec alte care încotro am eu treabă, îl leg pe-al meu dinapoia unuia și mă tot duc. Iară gospodarului care m-a ajuta i-oi fi mulțămitor cu un pahar de rachiu. DĂNILĂ: Și dumneata ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care se potrivesc drept ca nuca-n perete! Acuma, în crucea verii, mâzgă și ghețuș, ai? Da' pe cine crezi tu că-mbrobodești? Măi, tu ai fi fost bun de călugărit, măcar să te pustiești într-un cotlon, să nu mai încurci locul și oamenii. Haiti, lipsești din fața mea, și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa, ca să nu mai aud de numele tău! ANISIA: Da' carul cu boi, bărbate? ISPAS: Lehamite și de car, și de boi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cine te-a învățat să-mi spui ce mi-ai spus mai înainte? CODÂRLIC: Apoi, Întunecimea Sa taica Săcăluș, carele este mai mare și mai tare la noi, în fundul bălții. Și el ne poruncește, ca unul care-i meșter la încurcat ițele. Și noi stăm la ascultare strașnică, altfel ne-am ras! DĂNILĂ: Foarte mă bucur! Și zici că dumbrava, și iazul, și ce mai este pe-aici sunt ale voastre... CODÂRLIC: Zic! DĂNILĂ: Poate-i zice că și rațele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vă taie capul! POSACUL (tușește cu înțeles): Châm... châm... PRICINĂ: Ai zis ceva? POSACUL: Chââmmm... PRICINĂ: Hm, da... ai dreptate și tu o dată. Asta-i pedeapsă pentru alții, nu pentru fețele slăvite. Iaca, de când mi-a murit împărătița, mereu mă-ncurc; ea era cu împărțitul pedepselor, eu n-aveam decât de poruncit. Și-acuma mi-a căzut și grija asta pe cap. Da' de pedepsit, tot am să vă pedepsesc. Altfel nu-mi trece supărarea. Pare a se gândi) De-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dacă vrei; dacă nu... GRAS: Bine, pentru osteneală ți-oi da câte jumătate de gologan. SLAB: Apoi așa! (către Pricină) Da' ce-i, fârtate, de ce nu mănânci ca toată lumea? PRICINĂ: Văd și eu că ceilalți trag din greu, nu se-ncurcă. Cum or fi putând înghiți așa ceva?! Frate Slab-Împărat, ție îți plac bucatele astea? Parcă nici tu nu te-ai prea îndemna... SLAB: Plac, cum nu, da' le iau cu măsură, că nu-s robul pântecelui! PRICINĂ: Eu, bucate ca astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
desen la care țin foarte mult, dar pe care ți-l dăruiesc. Uite. (scoate din spatele avionului Desenul 2) MICUL PRINȚ: Nu, nu vreau un elefant în pântecele unui șarpe boa. Un șarpe boa e foarte primejdios, iar un elefant te încurcă foarte mult. La mine acasă este loc puțin. Eu am nevoie de o oaie. Te rog, desenează-mi o oaie! OMUL: Bine, am să încerc. Să caut un carton și să văd ce pot face. (merge la avion, scoate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu cred nimic! Ți-am spus ce mi-a trecut întâi prin minte. Nu vezi? Eu am de făcut o treabă serioasă, n-am timp pentru povești! MICUL PRINȚ (reproș): O treabă serioasă! Vorbești întocmai ca oamenii mari! Toate le încurci, toate le amesteci! OMUL: Iartă-mă! N-am vrut să te supăr. MICUL PRINȚ: Știu undeva o planetă pe care se află un om roșcovan. El n-a mirosit niciodată o floare. N-a privit niciodată o stea. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
e pe aproape? Cu ce fel de încărcătură? Și mai ales cu ce meniri? Ce viață se pregătește pentru omul de mâine? Și... berzele astea or fi bune curiere? Or fi știind bine unde și ce să ducă? Nu cumva încurcă pachețelele? Un copil ce ar merita să sosească în case mari, bogate, cu posibilități de a ajunge cineva, nu e dus din greșeală într-un biet bordei? Și invers? - Are și natura capriciile ei. - Îi poate sta cineva împotrivă? - Rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cântat, unde mergeeeem? Cu ce estem inchercaaaaat? Vorbea românește, dar io nu înțelegeam nimic. Ce zice, ce zice ăsta? Cu ce estem inchercaaaat.... Suna ceva aproximativ. Trebuia să-i spun, tot cântat, c-un butoi mare cu căcat! Ne-am încurcat în Budapesta pe podul ăla mare, Elisabeta sau cum îi zice. Am luat-o înapoi spre Polonia. Cum-necum, am ajuns am ajuns în Oradea. În vamă, la Oradea, am stat vreo două ore. Ziceam, știi de ce ne țin ăștia aicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ședea cu fruntea în palme, când a intrat Petrache. Ce-i cu tine, Costache? Ce s-a întâmplat de ești așa întors pe dos? Spune despre ce-i vorba? Măi Petrache, așază-te colea și ascultă! Treburile în lume se încurcă rău de tot. Nu știu cum să-ți explic ce am aflat de la agronomul liceului, la care am fost astăzi dimineață, pentru că nici eu nu le-am priceput prea bine.. Dar nu-i bine deloc. Nici pentru țara asta a noastră nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Dumitre”... Bătrânul Țâdulă nu a venit la vreme, așa cum s-au înțeles. L-a așteptat cât l-a așteptat și, în cele din urmă, moș Dumitru a grăit către hangiu. Jupâne Froim. Cum se vede treaba, Țâdulă s-o fi încurcat pe undeva. Eu nu-l mai aștept... Mergi sănătos, bade Dumitre, și spune-i lelii Zamfira că îi mulțămesc pentru toate câte ne-o trimis. Drum bun! Când a ajuns la loc deschis, moș Dumitru a lăsat armăsarul să meargă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe front, m-a ajuta și Petrache. După aceea am să depăn eu firul, care - n-am ce spune - îi încâlcit nu șagă. Dar, până vom ajunge acolo, mi-oi veni și eu în fire... Îi drept că ițele îs încurcate, da’ unde s-a împotmoli unul l-a scoate celălalt - a gândit cu voce tare Petrache. Despre mersul războiului de la început până la sfârșit nu-i vorbă - se știu destule. Da’ aceea îi istorie. Întebarea care nu-mi dă pace ar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că a fost trimis de șef tocmai la Tulcea să aducă o tonă de pește pentru cantină, dovadă și acest morun, de circa 5 kilograme pe care i-l dăruiește. Reîmprospăta mereu scuze purtătoare de regrete, invocând faptul că îi încurcase poate unele proiecte. Urmară alte două săptămâni în care Gicu făcu progrese simțitoare într-un timp record. Într-o seară, se alătură mai mult de Simona, decât i-ar fi îngăduit decența, chipurile arătând într-un text un cuvânt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]