643 matches
-
ar putea suferi unele modificări în favoarea acestei din urmă categorii prin adăugarea țăranilor meșteșugari și negustori neînscriși în bresle, suntem convinși că concluzia noastră ar rămâne pe deplin întemeiată și chiar confirmată. Unii dintre țăranii înscriși printre birnicii orașelor se îndeletniceau cu agricultura dacă reușeau să ia în posesie un lot de pământ din moșia orașului, alții practicau cărăușia dacă își păstraseră boii, cei mai mulți însă lucrau vremelnic ca angajați „pe la unii și alții”. Iată, de pildă, cu ce se îndeletniceau cei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se îndeletniceau cu agricultura dacă reușeau să ia în posesie un lot de pământ din moșia orașului, alții practicau cărăușia dacă își păstraseră boii, cei mai mulți însă lucrau vremelnic ca angajați „pe la unii și alții”. Iată, de pildă, cu ce se îndeletniceau cei 61 de birnici veniți în despărțirea a III-a a orașului Iași între 1845-1851: 2 erau păzitori, 3 fanaragii, 4 sacagii, 2 cotigari, 2 ciocli, 9 chelari, 11 vizitii, 1 portar, 21 rândași, 2 argați, 1 slujitor la spital
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vor fi atașate din punct de vedere economic Austriei. Țările dunărene, spune Stein, „sunt foarte bogate în forțe naturale și foarte sărace în elemente care ar trebui să utilizeze aceste forțe naturale... Ele sunt țări agricole; nu pentru că s-ar îndeletnici mai bine cu agricultura decât cu orice artă a industriei, dimpotrivă, deoarece în genere nu se îndeletnicesc cu industria. De aceea, ele sunt sărace, pentru că bogăția lor consistă exclusiv în produse agricole. Și tocmai pentru aceasta starea de dezvoltare a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
forțe naturale și foarte sărace în elemente care ar trebui să utilizeze aceste forțe naturale... Ele sunt țări agricole; nu pentru că s-ar îndeletnici mai bine cu agricultura decât cu orice artă a industriei, dimpotrivă, deoarece în genere nu se îndeletnicesc cu industria. De aceea, ele sunt sărace, pentru că bogăția lor consistă exclusiv în produse agricole. Și tocmai pentru aceasta starea de dezvoltare a țării se află pe o treaptă atât de joasă, căci aici, ca pretutindeni, libertatea muncii și a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o viață în libertate, să justifice lupta popoarelor supuse și a claselor oprimate, să le ajute, prin însuflețirea lor, la câștigarea biruinței”. Dar - constata N. Bălcescu - o asemenea istorie, „o istorie adevărat națională ne lipsește “, de vreme ce toți câți s-au îndeletnicit cu scrierea ei - cu excepția lui M. Kogălniceanu - „nu ne-au dat decât biografia stăpânitorilor. Nimeni nu ne-a reprodus cu acuratețe instituțiile soțiale, ideile, simțămintele, obiceiurile, comerțul și cultura intelectuală a vremilor trecute”. Văzând în istorie un produs al experienței
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
6 Apostolic spune: "Episcopul (...) să nu ieie asupră-și lucruri lumești; IAR DE NU SĂ LE DEPUNĂ"; Canonul 81 Apostolic: "Am zis că nu se cuvine episcopului sau prezbiterului să se deie pre sine în ocârmuiri publice; ci să se îndeletnicească în lucrurile bisericești. Deci, ORI SĂ SE SUPUNĂ a face aceasta, ORI SĂ SE DEPUNĂ; căci nimeni nu poate sluji la doi domni, după dumnezeiasca poruncă"; Canonul 11 al Sinodului local din Constantinopol (861) stabilește: "Pe prezbiterii sau diaconii cari
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Diaconul, lumești purtări de grijă să nu ia asuprăși, iar de nu să se caterisească". Iar Pidalionul spune în tâlcuirea acestui Canon: Nu este iertat celor preoțiți (ori sfințiți) a se împletici pe sineși în lucruri lumești, ci să se îndeletnicească la Dumnezeiasca slujbă a făgăduinței lor, și să păzească mintea lor slobodă de fieștece turburare și zarvă lumeacă". Canonul 7 al Sinodului al IV-lea Ecumenic: "Cei ce odată în cler s-au rânduit, și monahi, am hotărât, ca nici
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
11, Primul și Al Doilea Sinod: Dacă vreunul dintre ei (clerici) ar întrebuința lumești dregătorii (...), să se izgonească din ele". Canonul 81 Apostolic: Nu se cuvine Episcopul, sau Presbiterul a se pune pe sineși în ocârmuiri publice, ci să se îndeletnicească la trebuințele bisericești. Deci ori să se supună a nu o face acesta, ori să se caterisească. Că nimenea poate sluji la doi Domni, după Dumnezeiasca poruncă". Iar Pidalionul spune în tâlcuirea acestui Canon: "Și canonul acesta, asemenea cu cel
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cu cel al 6-lea, oprește pe cei Ierosiți a nu se împletici în lucruri lumești, zicând: Nu se cuvine Episcopul, sau Presbiterul, a se pogorî pe sineși în POLITICEȘTI și lumești purtări de grijă și ocârmuiri, ci să se îndeletnicească în slujbele și trebuințele Bisericii". Canonul 10 al Sinodului al VII-lea Ecumenic: "Nu este lor (clericilor) iertat a primi asuprăși purtări de griji politicești și lumești, ca unii ce sunt opriți de a face aceasta de Dumnezeieștile Canoane". 13
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Volodine este un război difuz, nu numai a vieții cu moartea, ci mai ales a ordinii cu haosul. După ce, În 1988, una din primele sale cărți, Enfers fabuleux (Infernuri fabuloase) era populată cu mutanți rezidenți ai unei mănăstiri, care se Îndeletniceau cu arderea de vii a inocenților Într-un nou holocaust, după ce acțiunea romanului Lisbonne, dernière marge (Lisabona, ultima graniță, 1990) se petrecea Într-un neverosimil secol II, Volodine se desparte de un pseudo-SF și pășește cu Îndrăzneală În plin război
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o expresie a exigențelor sociale -, ci numai acelea care sînt înțelese de membrii grupului și pot fi îndeplinite. Altfel, cerințele educatorului nu vor avea nici un ecou, iar eșecul va fi sigur. Un exemplu edificator: tocmai pentru că aproape toți coloniștii se îndeletniciseră în perioada de vagabondaj cu furtul, cerința de a nu se mai fura a fost exprimată de Makarenko relativ tîrziu, după ce, mai înainte, se formaseră numeroase alte deprinderi de comportare pe baza unor exigențe mult mai accesibile grupului; cerința care
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
convins că dincolo de faptele înseși trebuie să recunoască, după vechiul îndemn goethean, teoria. Dar e nevoie pentru aceasta de o mare capacitate de a transcende realitatea. Încrederea în forța ordonatoare a spiritului rămâne și în acest domeniu indispensabilă. "A te îndeletnici cu istoria însemnează, spunea H. Hesse, a te lăsa în seama haosului și a-ți păstra totuși credința în ordine și sens." Dilema tragică a istoricului n-a rămas neobservată. O recunosc cei mai de seamă slujitori ai istoriografiei, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
singur și care purta tot timpul procese, fără avocați. S-a însurat cu "o armancă, dar n-a făcut copii". Narațiunea aceasta amintește de povestea Sfântul Gheorghe al preafericitei Anglii [Basme și povești populare englezești], când o vrăjitoare, care se-ndeletnicea cu răpirea și uciderea pruncilor abia născuți, a încercat să-l omoare și pe fiul prințului din Coventry. Profitând de moartea mamei în durerile facerii și de lipsa tatălui, prin descântece și farmece, ea a reușit să fure pruncul din
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
încercând să ofere explicații științifice, iar pe de altă parte, există tendința scientizării divinației prin diferite împrumuturi. Ambele situații se pot traduce prin descoperirea limitelor cunoașterii științifice și printr-un deficit simbolic și de credibilitate (valabil pentru cei ce se îndeletnicesc cu arta prezicerii). De aici rezultă compilații și amestecuri sincretiste între diferite tipuri de cunoaștere, religii și sisteme de credințe, confuzii impardonabile, goana după diplome, distincții și recunoaștere formală. Cazul Teissier din Franța este unul ilustrativ în acest sens. Despre
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
zei. Să nu uităm însă că această cunoaștere cu totul și cu totul specială presupunea îndeplinirea unor exigențe. Este vorba de dezvoltarea unui sistem de cunoștințe proprii (pe lângă o bună cunoaștere a naturii, a socialului și umanului, cel care se îndeletnicea cu citirea semnelor subscria sau chiar construia o serie de idei de natură filosofică despre adevăr, cunoaștere, libertate, moarte, destin etc.). Pe de altă parte, acest lucru presupunea deținerea unor tehnici specifice de divinație și, poate cel mai important lucru
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
simbolul. Acesta se poate înfățișa în diverse chipuri, iar mintea umană încearcă să-l descifreze interpretându-l. De aici multitudinea de semnificații atribuite aceluiași simbol. El se sprijină în special pe tradiție, pe experiență și pe trăirea celui ce se îndeletnicește cu această preocupare. Din această perspectivă, divinația se prezintă ca "o inducție ipotetică sau conjuncturală întemeiată pe fapte cunoscute prin observație. Este interpretarea semnelor exterioare care ascund gândirea divină"58. În această categorie intră acele procedee care se sprijină în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
la fund. Unii magicieni au demonstrat însă că este posibilă combinarea lor prin ritualuri speciale. Amestecul ciudat al celor două lichide, diferite ca densitate, formele pe care le sugerează acesta constituie un obiect de studiu serios pentru cei ce se îndeletnicesc cu arta prezicerii. La fel se întâmplă și în ceea ce privește vinul. Utilizarea unor lichide în practicile divinatorii nu epuizează însă tipologia divinatorie inductivă. Pentru că în universul gândirii magico-simbolice, nu numai apele "vorbesc", ci și pietrele. 3.1.2.5. Divinația cu ajutorul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
al comunicării. Ceea ce se ia în calcul este relația prezicător client. Pentru a avea o cât mai corectă reprezentare a divinației la nivelul actului comunicațional, ne-am oprit la trei paliere de analiză: gestica, limbajul și retorica. Cel care se îndeletnicește cu arta prezicerii manifestă câteva trăsături specifice ale limbajului și ale gesticii. Adesea el pare a fi un bun actor, care, pe lângă un bun joc de scenă, stăpânește și arta comunicării. Scrierile unor sociologi precum Erving Goffman 257 sau ale
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ar fi atenți și ar citi cum se cuvine cărțile, nu ar mai veni la mine. Tot adevărul stă scris în carte, eu de acolo aflu tot" ( D., 52 ani, Neamț). În prezent, preotul, dascălul în general, cel ce se îndeletnicește cu decriptarea slovelor cărților sfinte se transformă într-un fel de terapeut social. Comunitatea tradițională cunoaște o multitudine de superstiții legate de prezența preotului în viața comunitară. Practic, toate acestea sugerează existența unor vechi forme de divinație în care preotul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
verbală a unei solidarități de tip organic. Așa putem explica de ce în societățile moderne, caracterizate printr-o solidaritate mecanică, nu se mai creează producții de acest gen. 263 Cel mai des invocate probleme cu care se confruntă cei ce se îndeletnicesc cu practica divinației sunt legate de tripticul existențial uman (naștere, nuntă, moarte), urmate de cele socio-juridice. Preocuparea actuală a oamenilor pentru aspecte atât de familiare le subliniază, de fapt, importanța. Omul modern, la fel ca omul tradițional sau arhaic, rămâne
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
296. 313 Vezi în acest sens Anexele. 314 O analiză interesantă și provocatoare a vechilor culte ale metatelor și pământului propune Mircea Eliade în lucrarea Făurari și alchimiști, ed. cit. Autorul arată că "stăpânii focului", fierarii și cei care se îndeletniceau cu încălzirea, arderea și prelucrarea metalelor se transformă pentru comunitățile lor în veritabili cunoscători ai secretelor metalelor. La rândul lor, metalele erau purtătoare ale unor semnificații magice, misterioase, rezultate din legătura intimă, "de filiație" cu Terra Mater. Exemplele aduse în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
bucuroși și triști, cu dor de părinții plimbați prin Europa, dar care aleg Europa pentru că spiritul e cu totul altul. Fiecare din ei ne aduc o corabie pentru supraviețuire. În orice eșec și în orice refugiu “ e interesant să te îndeletnicești cu profesia ta și să fii profesorul european. Armonia, cinstea, corectitudinea, înțelegerea și iubirea necondiționată sunt argumentele cele mai tari pentru o adolescență liniștită. Am învățat chiar, să întindem noi mâna celui care cade. Cum? Le spunem doar că sănătatea
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
cărți cu legături scumpe, în somptuoasa singurătate a odăilor cu oglinzi adânci, unde lâncezește o risipă de flori rare; ...ar fi făcut fala clubului cel mai închis; ...rufele și le spăla la Londra; ...văzuse multe cutreierând mări și țări; ...se îndeletnicise cu cercetări oculte îndrăznețe; ...privirea i se pierdea aiurea în depărtările unei lumi de vis; ...iscălea sir iar pecetea de ceară prezenta un sfinx cu inscripția Remember; ...îl găsisem frumos pentru că în el vedeam retrăind o icoană din trecut, vedeam
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
L'Argent, p.59]. Doamna Anserre are predispoziție pentru poezie: "Elle faisait des vers et des nouvelles, avait le coeur poétique et était belle à ravir" [Maupassant, Le găteau, în La parure et autres contes parisiens, p.235]. Clorinde se îndeletnicise cu sculptură: "une statue que Clorinde avait ébauchée, mordue un beau jour du caprice d'être une artiste" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.84]. Sidonie Risler, fiica a timpului operetei, este mai mult interesată de acest gen: "Leș refrains
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cuvintele și propozițiile erau formule magice și vrăji" (ibidem, p. 306). Chiar și elevii mai studioși care izbândeau să citească rămâneau analfabeți funcționali, lovindu-se de problema hermeneutică a înțelegerii textului pe care reușeau cumva să îl bolborosească. Sârguincioșii care, îndeletnicindu-se cu învățarea latinei, se înzestrau până la absolvirea școlii primare cu pasaje învățate pe de rost de prin scripturi și catehisme, reușeau să își impresioneze părinții analfabeți cu "răpăiala lor în latină ca un fonograf, fără să înțeleagă un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]