1,581 matches
-
canadiană peste pulover. Am băgat în buzunar portofelul, niște mărunțiș și briceagul. Am ezitat puțin, dar am decis totuși să iau craniul cu mine. L-am înfășurat în două prosoape și l-am băgat într-un rucsac, împreună cu cleștele. Am îndesat acolo și seiful în care se afla carnețelul cu datele permutate. Apartamentul în care locuiam nu era deloc sigur. Un profesionist ar fi putut sparge seiful în mai puțin timp decât mi-ar fi trebuit mie să spăl o batistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce mănânc. Cum nu sunt, cum slăbesc. Așa că nu-mi lipsesc untul și smântâna din meniu. — Ei, nu mai spune! Am deschis dulapul din perete și am scos rucsacul. Am verificat mai întâi dacă a rămăsese întreg și apoi am îndesat în el hainele noastre, o lanternă, un magnet, mănuși, două prosoape, un cuțit mare, o brichetă și o frânghie. M-am dus în bucătărie și-am ales dintre lucrurile împrăștiate pe jos două pâini, cereale, piersici, cârnați, o conservă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
împrăștiate pe jos două pâini, cereale, piersici, cârnați, o conservă de grepfrut și le-am băgat pe toate în rucsac. Am umplut un termos cu apă. Apoi am luat toți banii pe care-i aveam în casă și i-am îndesat în buzunare. — Parc-am pleca la iarbă verde, zise fata. — Chiar așa. Înainte de a ieși, am aruncat o ultimă privire camerei ce se afla într-o stare absolut jalnică. Maldăre de gunoaie. Am mai luat o lecție de la viață: îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să mă mai gândesc la asemenea prostii. Nici nu putea fi un scenariu real. Cu cât mă gândeam mai mult la realitate, cu atât se amplifica haosul din mintea mea. Era ca o cutie de carton în care se tot îndesau diverse și din pricina asta devenise grea ca un sac cu nisip. Nu mai puteam pune frână situației. Eu, care nici n-am mai apucat să văd stelele de câteva luni! — Nu mai suport, am zis. — Ce nu mai suporți? mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rolul tău este de spectru luminos. Înțelegi ce vreau să spun? — Da. — Cel căruia îi moare umbra nu mai are dreptul să citească vise și devine una cu orașul. De aceea este el atât de perfect. Toate părțile imperfecte sunt îndesate undeva, într-un tot imperfect, și nu rămâne decât stratul clar și curat de la suprafață. Ți se pare corect? Crezi că asta e lume adevărată? Așa trebuie ea să arate? Te-ai gândit vreodată să privești lucrurile din punctul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vocii, tună: «Lapidem quem reprobaverunt aedificantes, hic factus est in caput anguli» (Piatra pe care au aruncat-o zidarii, a ajuns în capul unghiului) (Ps 117,22). Și a coborât o tăcere respectuoasă în mijlocul acelei adunări de studioși, în timp ce Calabria, îndesat în tunica neagră, s-a îndepărtat cu chipul stânjenit. La alegerile administrative orășenești din 1904, au fost invitați să participe și catolicii. Don Calabria a avut șansa să constate stima și afecțiunea pe care și-a dobândit-o chiar și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
imediat s-o strâng în brațe, despărțiți doar de chitară. Când am sărutat-o, gura i s-a deschis fără nici o rezistență și ne-am prăbușit amândoi într-un perete. Am aruncat chitara peste umăr și am continuat să mă îndes în ea, cu erecția pulsându-mi în blugi, în timp ce se făcea că mă împinge, fără prea multă convingere. La un moment dat mi-a căzut sombreroul de pe cap. - Ești atât de sexy că nu-mi pot lua mâinile de pe tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pescuind din jacuzzi ceva ce semăna cu o cioară moartă. (Duminică seara, la Allen, voi afla că o altă cioară fusese țintuită de trunchiul voluminos al unui pin chiar în fața casei familiei Larson, iar o alta, „ruptă-n două“ și îndesată în cutia poștală a familiei Moore; mai fusese găsita una ciopârțită - “ronțăită“, cum s-a exprimat Mark Huntington - în spatele jeepului Grand Cherokee al lui Nicholas Moore, și o alta atârnând într-o gigantică pânză de păianjen ce se întindea între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe Sarah la birou. Marta a dat din umeri și-a zis: „Cred că arată șic“.) Sarah ținea în brațe o poșetuță Hello Kitty plină cu bomboane Skittels primite de Halloween. A luat o lopățică și a început să-și îndese Skittles în gură de parcă ar fi fost pilule, bălăngănindu-și picioarele pe ritmul trupei de băieți. - De ce înfuleci bomboanele așa, iubito? - Pentru că așa face și mami când e în baie. - Robby, vrei să-i iei bomboanele surorii tale? - Nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cuvânt, cea ce m-a făcut să mă gândesc la vremurile când eram atât de apropiați încât puteam să ne completăm reciproc frazele. Vroiam să-i spun că încă o iubeam, dar nu asta vroia să audă. Continua să-și îndese o șuviță de păr după ureche, un gest pe care nu-l văzusem niciodată la ea dar pe care l-a repetat în mod constant în cele patruzeci și cinci de minute petrecute în cabinetul avocatului ei. Eram atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îi fugiseră dinții, mâinile care îi cam tremurau și-i aruncau supa din lingură și udătura din furculiță, dar ai să vezi mata, o să fie bine, nu-i așa puișor?, îl întreba pe cel care îi stătea alături și-și îndesa în buzunar miile primite de la mama care oferea cu mare dărnicie... Nu avusese moșteniri deosebite, dar ceva îi rămăsese, casa, casă mare, într-un orășel din apropiere, curte spațioasă, bunuri cât putuse aduna părinții într-o viață de om, ceva
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
fosta Școală Militară de Război, Academia Militară de mai târziu, s-a fisurat la cutremurul din 1940. La cutremurul din martie 1977, vechile fisuri au scos la iveală tehnica celor care au consolidat clădirea în 1940: în fisuri a fost îndesată hârtie de ziar, după care s-a aplicat o tencuială! Într-un caz ca aceste cum să dai vina pe Dumnezeu? Românii încă n-au aflat că Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri. Repetatele inundații (2005, 2006
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de repede pot!" Vorbe, își dădea seama, dar ce altceva să facă? Ieșind împreună din biroul căpitanului, camaradul Vernea îi spuse: "Chiar dacă nu sunt de semnalat deocamdată incidente, se apropie de noi, Aldan. După Polonia, e rândul nostru!" Se despărțiră îndesându-și chipiele pe capetele înfierbântate ca niște oale sub presiune. Locotenentul își petrecu noapte, bătând cu pasul sectorul, controlând patrulele, vorbind cu soldații. Mulți aveau neveste și copii și vedeau cum li se amână și mai mult liberarea: "O să fie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
posomorască și mai tare. Viața devenea insuportabilă. Ea, care altădată cheltuia fără nicio măsură, nu avea, cu siguranță, nicio rezervă. Tocmai se întreba cum să-i ofere bani fără s-o jignească, când năvăliră Panaiota, cu o tocă de blană îndesată până deasupra sprâncenelor, și învățătorul, cu un fular mare în jurul gâtului, care compensa fleandura ce-i servea drept palton. Totul e bine, Panaiota a fost foarte curajoasă, anunță de la început învățătorul, știind că Grigore ar fi putut să se îngrijoreze
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vrut să-i trimită pe evrei în Madagascar..." Și apoi, cu mai mică dificultate, al doilea text: Într-o zi de noiembrie, șeful de gară a ieșit din casă să ia aer. Vremea era rece, pâcloasă. Marea mugea. Și-a îndesat căciula de blană pe cap și, cu mâinile în buzunare, a luat-o pe cărarea tivită de acea vegetație săracă, dar rezistentă, pe jumătate îngropată în nisip, care te face să presimți deșertul. După ce a trecut de sanatoriul de tuberculoză
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
intrării în clădire și grupuri de soldați cărau în brațe, de-a valma, cutii și lăzi cu documente, cu benzi audio, cărți, luate fără nici un fel de evidență. Unii dintre băieți credeau că acele role au imprimată muzică, așa că le îndesau prin buzunare. I-am întrebat unde duc toate acele lucruri, mi-au spus că la Pitești, la garnizoană. Aceeași soartă a avut-o și arhiva Comitetului Central al P.C.R. depozitată la un etaj special amenajat în clădirea de pe strada Ministerului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
a devenit o afacere profitabilă și un instrument redutabil de influență politică) la Guadalajara, acum patru ani, în noiembrie 1996, la un congres al PEN Centrului Internațional, unde i-am și luat un interviu. Michnik își recuperează cu vârf și îndesat anii de disidență și de pușcărie - a fost încarcerat aproape trei ani, după decretarea Legii Marțiale, în ’81 -, uzându-și statutul de principal lider de opinie din țara sa și de vedetă a high life-ului intelectual: călătorește tot timpul, participă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu avea timp să se ocupe de ei și cu mare bucurie îi depunea dimineața și îi lua seara. Deodată, fata cea mare, Aglaița, și cei doi băieți nu mai salutară, ba George, mai obraznic, întâlnindu ne pe stradă, își îndesă pă lăria pe cap cu pumnul. Pe de altă parte, doamna Moruzi încetă să mai vină la mama. Câțiva ani în urmă o întâlnii la doamna general Manu la vizită. Noi nu vorbisem de această purtare în lume, le evitam
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
biroul meu. Ghiță se oprește lîngă ușă, îmi arată tabla și-mi face semn să-l urmăresc cu atenție. Bagă tabla cu partea ascuțită între tocul ușii și ușă, în dreptul zăvorului de yală, o împinge cu podul palmei, apoi se îndeasă în ușă și ușa se deschide. Așa să faceți și dumneavoastră, îmi zice, întinzîndu-mi tabla. Mulțumesc, Ghiță! îi spun. Pun tabla în buzunar și intru în birou. E frig, ca de obicei, așa că nu-mi mai dezbrac scurta îmblănită. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
destul de furios, așa că intru la spălător și mă opresc în fața oglinzii. Bag dosarul în sîn, mă uit în oglindă, mă privesc cu ciudă și-mi zic: Dumnezeii tăi de laș! Apoi, jap-jap!, îmi ard două palme că răsună încăperea. Îmi îndes mai bine casca pe cap, îmi aranjez fularul la gît, scot dosarul din sîn și ies, dînd un picior ușii să se închidă în urmă mea. Bat de două ori la ușa pe care e afișat programul săptămînal de lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu trebe să aibă nic, niși-o boabă cît inu... Voi, se întoarce el spre trei mecanici, băgați peria... Mecanicii scot dintr-o ladă o perie rotundă, din sîrmă, de diametrul conductei, o montează pe tija mașinii de curățat și o îndeasă în conductă. Își trag ochelarii pe ochi, doi prind conducta, iar al treilea manevrează mașina de curățat, improvizată dintr-o bormașină electrică, portabilă, cu axul motorului prelungit, să se poată monta pe el peria. Dom' inginer, mă întîmpină Cornea fericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rîd, faptul că Ion mi-a împrumutat cincizeci de lei nu înseamnă că mi-a plătit băutura. Nu luasem bani destui la mine. Poftim, Ioane, banii, spun, scoțînd din portmoneu cinci hîrtii de cîte zece lei, pe care i le îndes lui Ion în mînă. Mulțumesc, Ioane! Soacra întinde mîna, iar Ion, galben tot, îi pune banii în palmă. Cumplită scenă! Și, te rog, mi se adresează soacra, nu-i mai zice Ion, că-l cheamă Nelu. "Paștele mă-ti de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se așeză turcește în zăpadă și strigă mai vreau o cană, bunico, măcar una și o felie de cozonac, așa cum faci matale, cu multă nucă... Cât mai multă nucă, ținea minte că în copilărie fura nucile din bucătăria bunicii, își îndesa buzunarele și fugea în camera de la stradă pentru a înghiți miejii pe nemestecate, uitându-se pe fereastră spre uliță, minunându-se de puterea armăsarilor focoși care trăgeau sănii acoperite cu cergi. Auzi clopoței și pocniturile bicelor. Iar dinții se înfipseră
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
acceptați-mi această răbufnire, în fond este vorba de mine și de Durerea mea, una peste alta), iar pe ziaristul acela l-aș pune să înghită niște lame de ras. Una câte una. După ce s-ar sătura, i-aș mai îndesa câteva pe gât, din partea casei. Oricum, din ce am citit reiese că nimeni n-a văzut nimic. Ore înaintate, întuneric, trotuar pustiu. Nu sunt martori. Asta dacă nu cumva polițiștii vor să-mi întindă vreo cursă, știu că așa se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Roma. Văzu că tocmai intrau În Canale din Cannaregio. În cinci minute, poate mai puțin, aveau să ajungă la destinație. Femeia se opinti afară și se opri pe punte. O neașteptată pală de vânt Îi smuci chipiul, iar ea-l Îndesă pe cap cu o mână, apoi Îl luă și Îl lăsă pe lângă corp. Fără să mai fie rigidă, se dovedi a fi mai mult decât atrăgătoare. Brunetti urcă scările și rămase lângă ea. Cotiră la dreapta În Marele Canal. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]