654 matches
-
intenționat să pună, nu știu cui, trei dintre întrebările fundamentale: Colecție coordonată de DAN PETRESCU grafului "Melodia", pe ale cărui cearșafuri nu se mai răsfățase nici nu-și mai trosnise oasele de peste zece ani țipenie de film străin, pe deasupra menajeriilor subterane ale înduioșătorului Circ de Stat, unde aceeași criză generală de valută preschimbase siluetele contorsionate ale tigrilor și cămilelor în mogâldețe, aducând izbitor a oi, câini sau pisici, clătinate dintr-o parte într-alta a arenei nu de strigătele metalice ale dresorilor cambrați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
către perete, schițară un semn musafirului să o ia înainte. Pinky se înclinase, mulțumise, dar, când pătrunse în salonul cel mare, își dădu seama de ce meritase să o facă cu o anumită căldură. Încăperea arăta, pe departe, ca cea mai înduioșător pregătită încăpere dintre toate cele prin care cântase el. Garnisită, încondeiată și împodobită ca un ou de Paște. Peste tot, mii de soiuri de dantele, dantelării și danteluțe albe, foarte rar contrapunctate cu unele negre. De parcă fiecare dintre bătrânele doamne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ieftină, dacă în momentul în care te pregătești să te amuzi mai copios pe socoteala ei... observi că melodrama și-a și luat tălpășița. Restul serii de 21 aprilie 1988 se constitui într-un rezumat al celor mai dulci, învechite, înduioșătoare și parfumate lucruri de care auzise, în viața sa, Pinky. Conversară despre copleșitoarea superioritate a tehnicilor de propulsie, dezvăluite în demonstrațiile de balet prezentate de trupa lui Diaghilev, față de salturile neajutorate, viermănoase, 267 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la bungaloul lui Sanger? — O căuta. Acum doarme la el. — Bun. Să sperăm că rămîne așa, adormită, și ne lasă pe toți să ne calmăm cu nervii. Trebuie să recunosc că devotamentul lui Sanger pentru copila asta cu probleme e Înduioșătoare. Sigur, l-am cunoscut pe tatăl ei, și el tot un doctor dintr-ăia cărora le umblă mîinile. Mă rog doar ca Sanger să se poată abține. Nu cred să reușească. — Serios? Și eu mă tem. Ideea asta are ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care, potrivit tradiției, trebuia să-l îmbrac pe dascălul școlii în semn de recunoștință. Mă contempla cu o emoție dezarmantă. L-am privit cu atenție la rându-mi. Preț de o clipă, am revăzut în minte atâtea imagini ale lui: înduioșător când îmi povestea despre Granada; afectuos când mă mângâia pe ceafă; înspăimântător când o repudiase pe mama; execrabil când o jertfise pe sora mea; jalnic atunci când stătea prăvălit la masa unei taverne. Câte adevăruri îmi venea să-i strig de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deja pentru tine un motiv să-i detești. Și de data asta Abbad spunea adevărul. Văzând că nu încercam să mă apăr, m-a hărțuit: — Pentru ce să-i fii ostil lui Soliman? Îmi vorbea cu o naivitate atât de înduioșătoare, că nu m-am putut împiedica să zâmbesc. În aceeași clipă a intrat în încăpere Maddalena. A auzit fraza prietenului meu, pe care acesta s-a grăbit să i-o traducă în italiană, știind că ea îi va sări imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
meleagurile respective. La auzul unui astfel de nume, localnicii tresar Înfiorați de o plăcere subită, devin volubili și exuberanți, spun tot ce știu și Încă ceva pe deasupra despre acel cineva glorios și exemplar, cu un aplomb evocativ care ar suna Înduioșător dacă n-ar fi puțintel cam ridicol prin exces. Bănuisem Întotdeauna În belșugul lor de vorbe aprinse dacă nu convingerea, măcar speranța secretă că o părticică din prestigiul celebrităților În cauză se transferă și asupra empiricilor lor exegeți, prin simplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Proasta de mine, cum am putut să-mi Închipui că...? A surâs strâmb, forțat, plină de dispreț la adresa propriei naivități și a tăcut din nou. Crezusem până atunci că doar copiii sunt capabili să-și exteriorizeze decepțiile cu o asemenea Înduioșătoare lipsă de pudoare. De felul meu, nu cred că sunt un tip foarte impresionabil, Însă mărturisesc că mi s-a făcut milă de ea. - Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o punându-i camaraderește și ocrotitor mâna pe braț. - Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tăcere Încordată, neîndrăznind să lovească, Îi Întinsese plasa lui Herr Rogge, care o luă pe orbecăite, cu ochii ațintiți asupra superbului fluture. Peste un sfert de secol am moștenit acel specimen și l-am expus În vitrina mea. Un amănunt Înduioșător: aripile au „sărit“ pentru că a fost desprins din cadrul lui prea devreme, cu prea multă nerăbdare. Într-o vilă pe care am Închiriat-o În vara anului 1904, Împreună cu familia unchiului meu Ivan de Peterson, pe țărmul Adriaticii (numele ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ceasuri până ce ziua se va topi și totul - cer, flori Înalte, apă neclintită - va rămâne Într-o stare de așteptare vesperală, adâncită, și nu risipită de mugetul tânguitor al unei vaci dintr-o poiană Îndepărtată sau de țipătul și mai Înduioșător al unei păsări din josul râului, unde se află vasta Întindere de smârcuri cu mușchi de turbă albăstruie aburindă, botezată America de copiii familiei Rukavișnikov, pentru că era misterioasă și Îndepărtată. În salonul casei noastre de la țară, mama Îmi citea deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
La sfîrșitul primei săptămîni, Oberlus era deja În stare să deosebească literele și să le deseneze cu ajutorul unui bețigaș pe nisipul de pe plajă, unde valurile veneau să le șteargă imediat, cu blîndețe. Era cu adevărat un spectacol insolit și oarecum Înduioșător, dacă n-ar fi fost vorba despre o ființă atît de profund respingătoare, Îngenuncheată acolo ore Întregi, făcînd bețișoare sau conturînd litere grosolane, pe care le repeta cu voce tare, ca un școlar concentrat asupra explicațiilor lui Dominique Lassa. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
împreună... Ioana nu putea să creadă că toate aceste lucruri nu le va mai vedea, nu le va mai putea numi „ale mele” sau „ale noastre”.” (Casa părintească). În acest univers mirific, fericirile sunt simple și, cu atât mai mult, înduioșătoare, mai ales că, fără bani și alte posibilități materiale, chipul și sufletul unui copil se pot lumina cu surpriza împlinirii unui vis arzător: „...Eu adormisem și mai tristă. Dimineața, când mă trezisem, aveam în pat, alături de mine, o păpușă. Credeam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Cînd? ― Acum patru zile, preciză Cristescu. ― Îmi pare extrem de rău. Marin îmi vorbea mereu despre omul ăsta... Ținea la el. Înainte de plecare mi-a povestit ceva... Făcu un gest cu mâna. Ceva impresionant. Cristescu își ridică privirea. ― Pur și simplu înduioșător, zâmbi Doina Popovici. O adora pe nevastă-sa. Un sentiment puțin obișnuit după atâția ani de conviețuire... Ați cunoscut-o? ― Nu. ― E o femeie ștearsă, măruntă, prost îmbrăcată, indiferent de ce pune pe ea. Și totuși Panaitescu o adora. Ciudat, nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
particulară a individualității ei. ― Probabil că nu vă înșelați. ― Mă întreb cum e posibil? Are un farmec greu de definit poate, dar care te reține imediat. Intră grație aici, sensibilitate, o feminitate debordantă, fără nimic agresiv, fantezie și o tinerețe înduioșătoare. Coborî privirea: Colegul dumneavoastră mi-a spus că pentru moment n-o voi putea vedea. ― Chestiune de câteva zile, preciză maiorul. V-aș fi recunoscător dacă în acest interval nu veți încerca să luați legătura cu ea. ― Sper... Sper că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Așa arătau numerele de cabaret ale Tinei Hott, duminica seara: nu o cântăreață, ci o falsă cântăreață, mimând textele unor cântece din musicaluri și ale pieselor de jazz cunoscute, interpretate de soliste legendare. Era măreț și absurd. Era caraghios și înduioșător. Era mișcător și comic. Era tot ce era și tot ce nu era. Și iat-o pe Tina, gesticulând din brațe și prefăcându-se că rostește cuvintele cântecului. Pe chip nu i se citea decât tandrețea și iubirea. Ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
respecta această promisiune. Ei bine, nici nu știu exact cum mă voi mișca și nici n-am chef să mă angajez în „promisiuni” ! Sînt un șofer liber într-un trafic liber ! Semnalizarea e pentru loseri. Există însă și un element înduioșător în tot acest darwinism rutier : cînd semnalizezi că vrei să intri pe o bandă sau pe o stradă, iar cel din spatele tău chiar îți respectă semnalizarea și îți permite să „te bagi”, ești atît de uimit, încît simți nevoia să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Eroul său principal, care încearcă să organizeze o campanie de donat spermă pentru a răscumpăra o uzină pe cale de privatizare și în prag de concedieri, este un Mitică proletar suculent, care se transformă într-un nea Anghelache de un dramatism înduioșător cînd află de la autorități că sperma proletară este doar bonne pour l’Orient - și deci nevandabilă. Rîzi cu poftă, dar te cuprinde și o tristețe iremediabilă în fața condiției derizorii a omului post-socialist, pe care scenariul nu-l ia nici o clipă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care o avea în față era chiar mama lui ce povestea ca de obicei ceva, în timp ce el, frații, surorile, chiar și capul familiei, adică tatăl, adunați în jurul ei, ascultau cu gurile căscate. Nu înțelegea ce spune, însă trăia o scenă înduioșătoare petrecută în propria lui familie. La noi în sat e o căsoaie lungă cu vreo șapte, opt odăi mari boierești, cu ziduri groase și gratii de fier ca la pușcărie. Se trece dintr-o odaie în alta. Dacă intri în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
secundă. În jur nici țipenie. Era singur, într-un smârc dens, murdar și lipicios care nu-i dădeau voie să pășească. De undeva, din interiorul cutiei cufundată pe jumătate în apa lacomă și amenințătoare, se auzea un scâncet sinistru și înduioșător de copil nou născut, care se părea că-și trăiește ultimele clipe, deoarece violoncelul, cu tot cu copilul din interior, se îndreptau rapid și sigur spre vâltoarea ce țâșnea din adâncuri, în timp ce scâncetul nevinovat devenea din ce în ce mai anemic, mai slab, neputincios și deznădăjduit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu disperare asupra unei teme de casă care nu-i ieșea. Putu vedea că-și scosese mănușile ca să poată ține creionul mai bine și degetele Îi erau albastre de frig. Chiar și ostentația hainei lui de blană i se părea Înduioșătoare, pentru că era totalmente inutilă. Nu-i putea pune În ordine sumele și nici nu-i putea Încălzi degetele. Coral deschise ușa și intră. El Își ridică fața și zâmbi, dar munca Îl absorbi. Ea simți nevoia să-i ia hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Își puse degetele peste hârtiile de pe genunchiul lui - mâini mici, pătrate, cu pudra așezată gros În gropițe articulațiilor, cu unghiile Înroșite la vârfuri ascunzând șirul de cifre, calculele domnului Eckman, subterfugiile și viclenele lui capcane -, oferindu-se cu atrăgătoare și Înduioșătoare nesiguranță. El spuse Încet, În timp ce mintea lui mai urmărea pe jumătate debitele și creditele ascunse ale domnului Eckman: — Am crezut că nu mă placi. Își ridică mâinile de pe hârtii și spuse absent: — Poate pentru că sunt evreu. — Ești obosit. E ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
au persistat În sistemul meu de cunoaștere. Eram studentă la facultatea de filologie și la colocviul de materialism filosofic, Îl aveam profesor pe Henri Wald, fiind Întrebată cum Îmi explic eu teoria materialistă a cognoscibilității lumii, am răspuns cu o Înduioșătoare candoare - nu aveam pe atunci nici o bibliografie În acest sens care să mă fi putut satisface - că eu Îmi Închipui universul asemănător unui organism uman, soarele fiind creierul care guvernează totul și plantele celelalte organe care i se supun. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai degrabă o despărțire decît o Întîlnire - și chiar și ca despărțire, era prea tristă ca să aibă vreun farmec. Anna purta aceiași pantaloni bleumarin ca atunci, la hotel, iar la gît Își legase o eșarfă, care-i dădea un aer Înduioșător de fragil... De jur Împrejur - o mulțime de tăvi și cratițe de aramă; un bufet vechi de stejar, o pendulă elvețiană cu cuc și cu ornamente sculptate În formă de plante agățătoare. — Noaptea trecută a fost la fel de Îngrozitoare, urmă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
te omoare-n bătaie! — Poartă-te ca o doamnă! spuse bărbatul cu glas ceva mai domol. Nu-ți dau nici un sfanț dacă nu te porți ca o doamnă! Trebuie să te porți ca o doamnă! insistă el cu un respect Înduioșător față de normele de politețe. Și scena s-a prelungit pînă ce bărbatul a pornit motorul mașinii și a plecat furios, În mare viteză, iar ea a rămas mai multe ceasuri umblînd de la un capăt la altul al străduței, țipînd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înjurătură - ceea ce era o formulă obișnuită de salut - și ele răspundeau la fel. Dar dacă le vorbea mai calm sau dacă le adresa o privire și un zîmbet mai blînd, se Întîmpla să-i răspundă printr-o Încercare caraghioasă și Înduioșătoare de a-și dovedi cochetăria, Îmblînzindu-și vocea Într-o șoaptă răgușită și hîrÎită, apropiindu-se tandru de el, apropiindu-și obrazul mînjit și boit de ai lui, ademenindu-l printr-un jalnic simulacru de chemare, cam În felul acesta. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]