717 matches
-
stimularea schimburilor de produse. În acest cadru au putut fi reformulate vechile probleme ale vieții sufletești, s-a pus un accent deosebit pe condițiile reflectării conștiente, pe purificarea morală a sufletului. Toate au fost propuse ca mijloace de acțiune întru îndumnezeire, ca un efort de depășire a simplei comentări și interpretări a textelor sfinte. Reprezentanții acestei perioade au abordat și descris fenomenele sufletești doar în litera Sfintei Scripturi. Unii dintre ei însă și-au permis, chiar în numele aceleiași ideologii scolastice, să
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
au abordat și descris fenomenele sufletești doar în litera Sfintei Scripturi. Unii dintre ei însă și-au permis, chiar în numele aceleiași ideologii scolastice, să abordeze fenomenele naturale și sufletești cu detașare, să le descrie cu obiectivitate, altfel decât strict prin îndumnezeire. Acestora li se datorează o serie de încercări reușite de clasificare a tipologiilor spirituale în sensibile, volitive, neîndu-plecabile. În orice etapă istorică, cunoașterea sufletului a însemnat învingerea unor asperități de natură metodologică și conceptuală. Epoca medievală este un bun exemplu
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
omului) nu mai era altceva decât un compus fizico-chimic, în care se aplică întru totul amintitul principiu, al conservării materiei. Determinismul naturii exista independent de ceea ce reprezentau fenomenele de conștiință, credința în divinitate, fenomenele naturale se produceau independent de procesul îndumnezeirii, dar cu deosebire lăsau fără obiect numeroase tendințe de explicație vitaliste ale vremii, care și-au dovedit agresivitatea până și în raport cu creștinismul. Vitaliștii și-au pierdut rostul existențial de bază, de a mai pleda pentru căutarea și descoperirea acelor forțe
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sacrificiul euharistic. El promulga legile favorabile creștinilor, și tot de la el primeau episcopii înscrisuri, onoruri și daruri în bani" (Arnaldi, 2002, p. 73). Sigur, "Biserica apostolilor" reprezintă, prin excelență, expresia care dovedește clar că prezența ascetică, latura nevoitoare, întruparea evangheliei, îndumnezeirea ca și concept, erau o realitate spirituală a trăirii înalte în Biserică. Sfințenia nu este doar un simplu concept regăsit într-un curent ideologic care poartă numele de creștinism, ci atingerea acestei stări prin trăirea în Hristos a celor ce
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
p. 649. footnote>. Sfântul Simeon simte profund tristețea duhovnicească a umanității, mergând încet și ezitant spre Lumină. Dar, în același timp, el înțelege chemarea spre această lumină chiar într-însul, invitându-l să se alăture la lucrarea de renaștere și îndumnezeire, operă proprie Duhului Sfânt ca introducător, ghid și sfințitor. Trebuie să intri așadar în acest proces al luminii, al trăirii, al participării la darul lui Dumnezeu, Izvorul Luminii. Atât timp cât oamenii nu au intrat efectiv, încă de aici, în acest proces
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza XVIII, 16, P.G., XXXIII, 1036B-1037A. footnote>. Fiecare credincios renăscut la o viață nouă are posibilitatea, prin colaborare cu harul să ajungă încă din viața aceasta, prin rugăciune, despătimire și lucrarea virtuților, la vederea luminii dumnezeiești. Îndumnezeirea prin har poate fi atinsă încă din viața aceasta, dar vederea luminii dumnezeiești va fi desăvârșită în viața viitoare. În veacul viitor înaintăm la nesfârșit în taină și vom înțelege treptat ceea ce încă nu înțelegem. În veșnicie fiecare ființă umană
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
footnote>. Lumina dumnezeiască este infinită, iar ființele umane nu o pot vedea în întregime. Dumnezeu se revelează în energiile divine, dar nu este exhaustiv în acestea, în care omul poate înainta veșnic. Cred că vom înainta la nesfârșit în această îndumnezeire, și am luat ca model pe Iisus Hristos de pe Tabor, și pe Moise, și pe Ilie, plini de lumină, dar nu știu dacă în lumină te poți opri vreodată, dacă în cunoaștere te poți opri vreodată, dacă în iubire te
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
d r e p ț i vor fi în cele din urmă transfigurați de lumină și vor deveni ei î n ș i ș i strălucitori ca soarele, este cea care constituie fericirea veacului ce va să vină starea de îndumnezeire a făpturilor, când Dumnezeu va fi totul în toate, nu în ființa Sa, ci prin energia Sa, adică prin har sau lumină necreată<footnote Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu, p. 140-141. footnote>. Tocmai această comuniune cu Sfânta Treime, în care
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
în limitele naturale ale biologicului, într-o căsătorie constituită înafara Biserici, dar nu și pentru o căsătorie creștină, deși ea nu le exclude. Astfel unitatea căsătoriei creștine o crează iubirea care este scopul și mijlocul prin care se ajunge la îndumnezeire, iar nașterea de copii și întruajutorarea deși sunt scopuri secundare sunt trepte spre mântuire. Această învățătură a dat încă de la început o importanță deosebită înțelegerii căsătorii creștine, care s-a manifestat pe mai multe planuri printre care și în măreția
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pasajele controversate ale lui Grigore din Nazianz și Pseudo-Dionisie, Stăniloae Își reglează conturile cu Origen. Așa cum se știe, Maxim Însuși s-a format la școala lui Origen (direct sau prin intermediul lui Evagrie), Împrumutând mai multe teme fundamentale, precum aceea a Îndumnezeirii omului. În Ambigua, Maxim propune o corectare a teologiei origeniene, expunându-și totodată propriul său sistem metafizic, refondator al unei mistici intelectuale. Mai Întâi, el critică și respinge concepția despre enada primordială, așa cum apărea ea descrisă la Începutul lui De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
o corectare a teologiei origeniene, expunându-și totodată propriul său sistem metafizic, refondator al unei mistici intelectuale. Mai Întâi, el critică și respinge concepția despre enada primordială, așa cum apărea ea descrisă la Începutul lui De principiis. Conform scenariului lui Origen, Îndumnezeirea „ființelor raționale” s-ar fi realizat dintru Început, pentru că acestea fac parte din pleroma divină. Căderea lor, cauzată de un pervers sentiment de sațietate (koros), urmat de o mișcare deviatorie (kinesis), are drept consecință crearea lumii, pe trei paliere: al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
așadar rezuma În următoarea suită : stasis-kinesis-genesis (odihnă paradisiacă-mișcare-creație). În capitolul 7 din Ambigua, Maxim răstoarnă schema, insistând asupra faptului că esența Însăși a naturii create este mișcarea (kinesis), căreia el Îi atribuie un caracter eminamente pozitiv. Prin această răsturnare metafizică, Îndumnezeirea (entheosis), definită ca o lucrare pe care pronia divină o săvârșește În om după ce a primit consimțământul liberului său arbitru, trebuie așezată la sfârșitul și nu la Începutul existenței. Suita schemei ontologice a lui Maxim este, așadar, următoarea: genesis-kinesis-stasis (creație-mișcare-odihnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
definită ca o lucrare pe care pronia divină o săvârșește În om după ce a primit consimțământul liberului său arbitru, trebuie așezată la sfârșitul și nu la Începutul existenței. Suita schemei ontologice a lui Maxim este, așadar, următoarea: genesis-kinesis-stasis (creație-mișcare-odihnă paradisiacă). Îndumnezeirea e posibilă datorită acelor logoi ai ființelor create, care participă la Cristos-Logosul prin mijlocirea voinței dumnezeiești (și nu În mod ontologic, ca la Origen sau Evagrie). „Spre deosebire de concepția origenistă, potrivit căreia omul ar fi fost prima dată zeu, apoi, maturizându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
lume (ce amintește de „Întâia cunoaștere” a lui Evagrie); și, În sfârșit, contemplarea directă a Logos-ului. 4) Contemplarea directă a lui Dumnezeu se Înfăptuiește În afara capacităților naturale ale omului susținute prin har; ea se Împlinește exclusiv prin energia dumnezeiască; Îndumnezeirea omului presupune așadar „moartea mistică a puterilor sale naturale”; simbolic, sufletul intră În „Duminica” vieții, care vine după „Sabbat-ul” odihnei În contemplația naturală și după cele „șase zile” de nevoință ascetică. Grigore Palamas sau geniul ortodoxiei Teologul care l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și coerentă pentru soluționarea problemei misticii creștine. El răspunde Într-un mod foarte convingător la Întrebarea: cum se comunică pe de-a-ntregul Dumnezeu omului fără ca prin aceasta transcendența să-și piardă caracterul de transcendență? Altfel spus, cum este cu putință Îndumnezeirea omului În această viață? Apoi, Palamas este expresia cea mai completă a teologiei athonite, a cărei moștenitoare de drept și de fapt se socotește ortodoxia română. În sfârșit, Palamas Îi oferă lui Stăniloae argumente puternice (sau cel puțin iluzia solidității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ROGOBETE, O ontologie a iubirii. Subiect și Realitate personală supremă În gîndirea Părintelui Dumitru Stăniloae, Iași, 2001; J. HENKEL, Eros und Ethos. Mensch, gottesdienstliche Gemeinschaft und Nation als Adressaten theologischer Ethik bei Dumitru Stăniloae, Münster, Hamburg, Londra, 2003 (trad. rom., Îndumnezeire și etică În opera părintelui Dumitru Stăniloae, Sibiu, 2003). Despre viața lui D. Stăniloae, cf. M. PACURARIU, „Preotul profesor și academician Dumitru Stăniloae. Câteva coordonate biografice”, În Persoană și comuniune, op. cit., p. 1-20 ; ID., Dicționarul teologilor români, București, 2002 (ediția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
pe nume Paisie pe care îl văzuse părăsind această lume de foarte tânăr, cu puțin timp înainte de sosirea lui Platon în Muntenia. Fie din nevoia de a-și atenua durerea pierderii lui Paisie, fie din admirație pentru râvna nouvenitului spre îndumnezeire, starețul Vasile îl ia pe Platon ucenic, dorind totodată să îl vadă cât mai curând hirotonit preot. Îngrozit de răspunderea pe care o presupunea această postură, Platon refuză și hotărăște să nu accepte preoția nicicând în viață. Știa însă că
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în mănăstire, precum și regulile care să le facă posibilă conviețuirea în armonie. Într-un anume sens, în textul acestui Așezământ reapare modelul paisian de desăvârșire, modelul de călugăr-om mort pentru lume și reînviat pentru Dumnezeu. Un om transfigurat prin îndumnezeire, model pe care Paisie îl căutase toată tinerețea într-un învățător și pe care, fără a-l fi găsit, avea să-l întruchipeze el însuși de acum încolo pentru ucenicii săi. Călugărul trăitor în obștea paisiană trebuia să accepte o
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
incapacitatea de a putea ajunge la capătul cunoașterii acestui necuprins, totodată omul cunoscându-și propriile limite. Sufletul, atras fiind de Dumnezeu, este într-o continuă și fără oprire mișcare ascendentă pe scara virtuților către treptele superioare ale plenitudinii harului, până la îndumnezeire. Acest urcuș este elanul către Dumnezeu ce presupune eliberarea de patimi și o creștere spirituală spre „măsura vârstei deplinătății lui Hristos”. Este vorba de doctrina epectazei (întindere, urcuș, alungire) ce este una dintre contribuțiile majore ale Sfântului Grigorie de Nyssa
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
spre desăvârșirea a cărei hotar este nehotărnicirea. Cu alte cuvinte, singura limită a perfecțiunii este faptul că nu are nici o limită. Potrivit acestei învățături, sufletul, atras fiind de Dumnezeu, este într-un continuu urcuș către treptele superioare ale plenitudinii harului. Îndumnezeirea omului, aici pe pământ, ca și în veșnicie, implică un progres permanent și o întindere fără sfârșit. Este și o formă de stabilitate, căci sufletul este fericit, participând la Dumnezeu, dar și o continuă mișcare ascendentă, fără limite, către înălțimi
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
footnote Ieromonah Alexander Golitzin, Mistagogia - experiența lui Dumnezeu în Ortodoxie. Studii de teologie mistică, Traducere și prezentare: Diac. Ioan Ică, Editura Deisis, Sibiu, 1998. footnote>, a fost „un filosof de o mare vigoare ..., teolog și un mare dascăl al doctrinei îndumnezeirii, căreia îi precizează în mod clar sensul și natura..., moștenitor al Alexandriei, familiar cu Capadocienii”<footnote Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu, traducerea, prefața și notele de Vasile Răducă, Asociația filantropică Christiana, București, 1995. footnote> și nu în ultimul rând unul
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa”, în Ortodoxia, Anul XXIII footnote>. Ideea aceasta o întâlnim și la Sfântul Maxim Mărturisitorul. În viziunea Sfântului Maxim, lucrarea desăvârșirii umane are două aspecte. Dintr-un punct de vedere, ea înseamnă restaurare, unificare și îndumnezeire și din alt punct de vedere, înseamnă „sălășluirea dumnezeiască în multiplicitatea umană”<footnote Lars Thunberg, Antropologia teologică a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Microcosmos și mediator, traducere din limba engleză de Anca Popescu, Editura Sophia, București. footnote>. Dumnezeu dorește să se facă
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
le pune hotar”. Deci, tot ce se mișcă este creat, fiind în devenire, pornit de la un început și dezvoltându-se spre o stare desăvârșită, care e ținta lui, spre care aspiră. Odihna făpturilor în odihna Sfintei Treimi e o continuă îndumnezeire: „... vom primi în viața viitoare îndumnezeirea mai presus de fire, ce se va lucra fără încetare”<footnote Răspunsuri către Talasie, în: Filocalia...; a se vedea pe larg la Dumitru Stăniloae, „Sfânta Treime, plinătatea existenței și deci a iubirii”, în: Îndrumător
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
se mișcă este creat, fiind în devenire, pornit de la un început și dezvoltându-se spre o stare desăvârșită, care e ținta lui, spre care aspiră. Odihna făpturilor în odihna Sfintei Treimi e o continuă îndumnezeire: „... vom primi în viața viitoare îndumnezeirea mai presus de fire, ce se va lucra fără încetare”<footnote Răspunsuri către Talasie, în: Filocalia...; a se vedea pe larg la Dumitru Stăniloae, „Sfânta Treime, plinătatea existenței și deci a iubirii”, în: Îndrumător bisericesc, misionar și patriotic. footnote>. Într-
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
fiind o ființă finită deschisă infinitului, și totuși cunoaște și o mișcare eternă imobilă, din moment ce sfârșitul ființei umane finite este infinit și intangibil. Staza finală este astfel „o vibrație dialectică între timp și atemporal, între creatură și Creator”. În descrierea îndumnezeirii, Sfântul Maxim vorbește despre desăvârșirea facultăților naturale ale creaturii și despre atingerea unui mod supranatural de existență, ca un eveniment transcendent unic; într-adevăr, încetarea puterilor naturale reprezintă în același timp și ridicarea lor dincolo de scopul natural: „... veacurile vieții în
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]