629 matches
-
continua studiile, în a divorța, voi fi alături de tine în toate întreprinderile tale și dacă este cazul, vom sta la tatăl tău. Îți dai seama că nici nu aș mai locui la socrii mei dacă m-aș însura, i-aș îndurera să vin cu altă femeie, acolo. O să rămân în relații bune cu ei iar nepoata lor i-ar vizita destul de des pentru că au crescut-o și o iubesc mult. - Mulțumesc, acum eu merg spre casă, poți să mă însoțești dacă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
bătuse drumul de la Vărăști și până la Brănești decât pentru a-i aduce vestea că mama sa, atât de greu încercată de necazuri și de suferințe, nu mai era în viață. Moartea Elvirei, de care se simțise întotdeauna foarte atașat, îl îndureră profund și ochii i se umeziră de lacrimi, ca în anii copilăriei fragede. Vecinul de casă al părinților săi îi dădu și o scrisoare de la Stelian și se grăbi să plece înapoi la țară, unde era nevoie de el. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ai afundat în umbrele din noapte ... Te caut rătăcind pe lungi poteci, în luna mută cuibărită-n șoapte Și-obscure stele, palide și reci. Trec pașii tăi pe-alei însângerate De visul tău, devreme asfințit Și în sclipiri de gând îndurerate O lacrimă de jar mi-a încolțit. Te caut peste munți și-adânc de mare ... De dorul tău mi-e sufletul rănit; Tânjesc după fierbintea mbrățișare, Petală din fiorul nesfârșit. Te caut prin pădurea foșnitoare Și-n inima bătrânului pământ
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din Memfis, unde fiii celor mai puternci scribi își primeau educația și diploma și unde Nakht-re însuși învățase. El mi-a explicat toate astea în grădină, într-o dimineață. Mi-a vorbit delicat și cu compasiune, pentru că știa cât mă îndurera gândul de a-l vedea pe Re-mose plecând. Re-nefer a bătut piețele în căutarea celor mai bune coșuri pentru hainele lui, a unor sandale care să reziste și a unei cutii perfecte în care să-și țină instrumentele. A tocmit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bietului om... — Nu, nu, murmură Henry. În locul tău, oricine ar fi gândit la fel. Poate, oftă Du Maurier. Toți ocupăm locul câte cuiva care a murit, chiar dacă nu ne dăm seama de asta. Dar eu Îmi dădeam, și asta mă Îndurera. Trupul bietului Leech nici nu se răcise când consiliul director de la Punch mi-a oferit postul lui, pentru că aveau nevoie urgentă de cineva care să se ocupe de noul Almanah. M-am dus la Înmormântare având, confidențial, această informație În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plin. Câteva secunde, femeia a rămas fără replică. —Asta să-mi spui tu, a răspuns ea pe un ton scăzut, dar amenințător. —Ești o femeie ciudată, asta ești, i-a declarat bărbatul sfidător. — Nu mai spune? În ea, Julia era îndurerată de respectiva acuzație, dar, la exterior, n-a afișat decât o expresie oripilată. Și pedeapsa cea mai potrivită pentru comportamentul meu „ciudat“ a fost să te duci și să-ți lași sămânța în altă femeie, nu? N-a fost așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
opri din cântat, se întoarse încet și se uită la el. — Iubitule, spuse ea. Așază-te. Iubitule? se gândi Deggle, dar era obosit, așa că se așeză pe scaunul lui Jones. Virgil, se gândi Dolores. Vocea cântătoare a feței puhave. Inima îndurerată în corpul ei fleșcăit. Virgil, care o luase din ceara fără suflet a bisericii și îi dăduse trup. Ce norocoasă era că-l avea! — Virgil, spuse ea cu voce tare, rostindu-i numele cu plăcere. Virgil Jones. Deggle o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prea târziu acum, bineînțeles. La cincizeci și doi de ani și cântărind peste o sută de kilograme, Akiva Shapira n-ar fi putut niciodată să se alăture acestei eroice armate a rezistenței evreiești, nu într-un mod activ. Nu îl îndurera faptul că îi trecuse vremea, ci sentimentul că aceasta nu sosise niciodată. Ca american, a crescut într-o suburbie confortabilă, lipsită de exigențe, din New York. Mai exact, în Riverdale. În timp ce acești tineri israelieni au învățat bine limba tancurilor, a artileriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui peșteri, acum pustii. Oberlus Își căută refugiu În adîncul pădurii de cactuși, dar Își dădu curînd seama că aceasta nu mai era o ascunzătoare sigură și nimerită, iar cînd vocile se Îndepărtară și ieși În sfîrșit din adăpostul lui, Îndurerat de nenumărații spini care Îl Înțepaseră, Își făgădui cu strășnicie să-și dedice cea mai mare parte a timpului camuflării celei mai strîmte dintre peșterile sale, astfel Încît nimănui să nu-i fie dat vreodată să o localizeze. Se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
drumul la gură când nu trebuie - era formula de început - și spune lucruri pe care acum le regretă amarnic. Dintre toți oamenii din lume, tu ești pentru mine cea mai importantă. Ești sufletul sufletului meu, sângele sângelui meu și mă îndurerează gândul că remarcile mele tâmpite ar fi putut da naștere la resentimente între noi. Fără tine, sunt un nimic. Fără tine, sunt un nimeni. Draga, iubita mea Rachel, te rog să îi dai bătrânului tău tată fără minte o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lui îl omorâseră pe Harry, dar n-aveam de gând să-i las să îl și jefuiască. I-am cerut lui Tom cheile de la biroul de jos și, pentru că era, pentru moment, într-o stare de aiureală atât de profundă (îndurerat de moartea neașteptată a șefului său, tremurând de bucurie și de groază la această apropiere de M.F.P., făcând tot ce-i stătea în puteri pentru a-l consola pe aproape neconsolabilul Rufus), a băgat distrat mâna în buzunar și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era o operațiune din cale afară de delicată. Până la urmă Toader aduse foarfecele și tăiară haina. Medicinistul văzu imediat că-i o dislocare de umăr. — Ce-ai mai făcut? îl întrebă cu severitate pe Alexandru, dar acesta îl privi atât de îndurerat de bănuială, că se grăbi să adauge: Aveți noroc, domnule... Se uită spre Alexandru, care ridică din umeri spre fratele lui, peste creștetul străinului - nu putea să facă prezentările, uitase să-l întrebe pe necunoscut cum îl cheamă. Bărbatul deschise
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care nu avea cum să se apere. Venea spre el cu o viteză amețitoare și cu intenții agresive. Din acel moment mai avea puțin de trăit; doar câteva secunde. Delirând, începu să le numere în timp ce-și vedea familia îndurerată de dispariția lui atât de misterioasă. Va fi strivit odată cu roca deasupra căreia levita. Acesta îi era sfârșitul. Până aici i-a fost scris! Încă cinci secunde, cel mult zece până la contact și totul se va termina. Nu va rămâne
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
puține și ceea ce spunea era mult prea des ce nu trebuia. Acum zări viața aceea ciudată murind. — Uite, spuse el brusc. Râul a dispărut. Ne-am depărtat de Rin. Nu mai e mult până la micul dejun. Tânăra se simți puțin Îndurerată de un vag sentiment de incorectitudine, dar nu era obișnuită să protesteze. — Va trebui să-mi iau poșeta, spuse ea. Am câteva sandvișuri În ea. El se uită la fată. — Nu-mi spune că ți-ai luat provizii pe trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un timp și tot nici o urmă de butoi sau de rechin. Cerul se transformă din roșu-aprins în albastru-cenușiu, iar mișcarea oceanului se domoli într-un fel de legănare inconștientă. O briză răcoroasă suflă printre balustradele punții și-mi mângâie gâtul îndurerat cu degete tandre. Știam că ceva se schimbase în mine. În parte, mă oferisem să rămân pe punte, de veghe, ca să am timp să mă gândesc la ce ar putea fi acel ceva. Îmi tot imaginam o monedă veche, căzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tramvaie! Mă cutremuram la gândul ăsta. Dar, pe de altă parte, eram și ușor flatat fiindcă voiau să mă bage Într-o acțiune culturală. Ah! suspina suflețelul meu snob și ars de dorul literelor. Of! zicea același suflețel, meschin și Îndurerat de neputințe. Dar ei nu-mi cunoșteau secretul: pe mine, tocmai literatura mă omorâse. Impotența mea avea baze literare, eram sigur de asta. Mă pusese dracu’ să scriu. La Început scrisori de dragoste, mai apoi, de-a dreptul poeme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Joy’s. Asta-l califică. În ce-l privește pe Cătălin... El a cam ratat aterizarea În literatură. A scris o carte - de poezii - l-au băgat În seamă cât l-au băgat. Pe urmă... Cătălin! Bietul de el, e Îndurerat, are o librărie și lumea nu mai citește. Aradul e un oraș de băscari. Și de enciclopediști. Cumpără În draci DEX-ul. Și volumul de la O la Pârț din Enciclopedic. De preferință de la librăria concurentă, o autoservire de cărți. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai avem decât o soluție, Mișcarea Legionară, singura putere izbăvitoare din leșinul pierzării. De aceea, tot românul ar trebui să gândească înainte de a bate din palme, de a aduce acuze și de a-i omorî pe legionari, scornind minciuni care îndurerează inimile noastre și derută pe cei mai șubrezi cu hăuliturile lor lascive. Din 1919, pădurea Dobrina Huși, neîntrerupt, când hoardele roșii ne amenințau cu invazia, iar alte hoarde din interior, evreii și studențimea evreiască cu șepci și bonete roșii, demonstrau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
exemplare, emite sentenția, pentru a feri de eșecuri pe principe și pe toți aceia dispuși să-l urmeze în demonstrația lui. Este interesant cum această citire a faptelor istoriei se sprijină deopotrivă pe "înțelepciunea veche", condensată în maxime ("oamenii sînt îndurerați de răul abătut asupră-le, dar se leapădă de bine" 1,37), verificată în timp ("De fiecare dată cînd oamenii nu au a se bate dintr-o necesitate, ei se bat din ambiție. Această pasiune este atît de puternică, încît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
greutatea legăturii sus, pe umeri, merse pe șoseaua paralelă cu șinele ferate, lăsând În spate orașul ars În fiebințeala zilei, și ocoli un deal străjuit de altele două, pe șoseaua care-l ducea Înapoi În miezul ținutului. Mergea pe drum, Îndurerat din cauza greutății pe care o căra. Drumul urca În mod constant. Era greu să urci. Îl dureau mușchii și ziua era fierbinte, dar Nick era fericit. Simțea că lăsase totul În urmă, nevoia de a gândi, nevoia de a scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fost ucis cu bătătorul de șnițel”. Ceea ce denotă o stare normală de spirit, conformă bătrînei maxime: unde șnițel nu e, nu-i nici socru. În același cotidian, citesc, spre seară: „Corneliu Vadim Tudor, achitat!” Plîng, cumpăr o garoafă, mă postez Îndurerat În fața capelei cimitirului Bellu. CÎnd mă Întorc acasă, observ că supratitlul se referea de fapt la procesul de la Ploiești, nu la deces. RÎd fericit, arunc garoafa de la fereastră Într-o doamnă. Pe la miezul nopții, apuc România Mare și, la pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să mă conducă spre ieșire. Și am știut că primisem postul. 3 — Mie nu mi se pare că ai obținut postul, mi-a spus prietenul meu, Alex, cu voce domoală, În timp ce se juca cu părul meu, căci Îmi pusesem capul Îndurerat pe genunchii lui, să mă odihnesc după ziua aceea infernală. De la interviu mă dusesem direct la apartamentul lui din Brooklyn, nemaiavând eu nici un chef să dorm Încă o noapte pe canapeaua lui Lily și pentru că simțisem nevoia să Îi povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În seara asta - doar noi doi? am Întrebat eu, În speranța că nu‑și făcuse alte planuri, dar pe jumătate așteptându‑mă să și le fi făcut. După ce mă extrăsesem din pat de dimineață, În timp ce Îmi târâiam trupul extenuat și Îndurerat spre duș, el Îmi spusese că ar vrea să Închirieze un film diseară, să comande ceva de mâncare și să stăm acasă. Eu mormăisem drept răspuns ceva de un sarcasm care nu‑și avea rostul - cum că nu merită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a pritocit În mine toată ambra zeiască din atâtea Încercări irosite (Sunt cu Întrebările departe de scâncetul lumii) Mi-adie prin labirintul ce nu mi-l cunosc, făr’ să le chem, vânturi duioase Pentru tine, mamă, care m-ai născut Îndurerată de bucuria facerii, Mă Încearcă iară o reverie tandră spre lucrurile domestice Cât de mult Înseamnă, semenilor, o bucurie mândră de mamă!... Oricând aș vrea să fiu mârșav, chipul tău Îmi cere tributul durerii de a mă fi născut Oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce-l am eu, nu am nevoie de nimeni, vreau să rămân singură, nu te mai iubesc, ești și tu un biet om ca ceilalți, chiar dacă poți fi un geniu!“. Izbucnesc În hohote de râs, dar văd că acestea o Îndurerează și mai mult. „Niciodată n-o să mergi cu mine acolo sus pe Fisura Albastră!“ Râd și mai tare, plec de lângă ea, respir profund ozonul greu al serii de după ploaie, Înțesat cu esențe afrodisiace. (azi) Când sunt Înconjurat de verdele neverosimil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]