3,818 matches
-
după cum aparținem unei familii. și una și alta sunt create și protejate de Dumnezeu, după cum ne arată și Sfânta Scriptură. De fapt neamul Începe acolo unde se termină familia. Națiunile sunt comunități de destin, comunitățile cele mai temeinice, mai statornice, Înfășurate prin mai multe fire de legătură, deosebit de profunde, față de alte feluri de comunități, cu mult mai trecătoare, mai superficiale (Dumitru Stăniloae, Națiune și Creștinism, pag. 119). „Dumnezeu nu mă va răsplăti pentru modul cum am știut să mă desfac de
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
scriitor sârb și-a trăit o parte din anii tineri la Timișoara. Aici a început să scrie. În fața bibliotecii sârbe din Timișoara e statuia lui: este un patron al locului. Scrie poetul Gvozdenovici: „l-am văzut de curând pe Ctrnjanski/ înfășurat în manta-i de piatră/ trecea (însoțit de un tânăr discipol) prin Piața Orașului”. Poemul începe cu istoria marelui scriitor la Timișoara, dar și cu sfaturile lui către tânărul său discipol. N-ar fi rău să încercăm o comparație cu
Slavomir Gvozdenovici – 60 Puțină geografie literară by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3819_a_5144]
-
s-a rugat Tatălui Ceresc pentru minunea care urma să se împlinească, le-a cerut celor prezenți să înlăture piatra de la ușa mormântului și a strigat cu voce tare: „Lazăre, ieși afară!" Acesta a ieșit din mormânt, așa cum fusese îngropat, înfășurat în giulgiu și cu mahrama pe față. Minunea a trezit și bucurie, și uimire, și cutremurare în rândul celor prezenți. Unii au crezut în minunile lui Hristos, alții au hotărât să-L pârască fariseilor. Cu acest prilej, sinedriul s-a
Sâmbăta lui Lazăr sau Sâmbăta morților, tradiții și obiceiuri by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37528_a_38853]
-
ancheta o ceată de țigani acuzată că omorâse, s-a gândit să înspăimânte pe arestați deghizându-se într-o noapte în stafie. În adevăr, într-o noapte brăzdată de tunete și fulgere, judecătorul Florescu apare în odaia unde dormeau țiganii, înfășurat într- un cearșaf alb. Deșteptați din somn în zgomotul unor tingiri ciocnite de din afară de către gardieni, țiganii aud vocea sepulcrală a stafiei acuzându- i și amenințându-i cu moartea. Țiganii, în spaima lor nocturnă, crezând că, în adevăr, sufletul
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
virtuale până în clipa când/ marea oglindă în lumea castanilor înfloriți/ a vrut să ne-nece în litere și să ne schimbe” (p. 88). Astfel debutează Imnul 143, care ajunge, la capătul scenariului acestuia manierist-borgesian, să se împlinească în forma consacrată: „înfășurați în oglinda înfășurată-n oglinda/ înfășurată- n oglinda oglinzii de sine a/ Celui ce nu este de noi dar ne este-n oglinda iubirii/ și noi suntem el și el moare în noi și ne ține/ și fără să fie
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
când/ marea oglindă în lumea castanilor înfloriți/ a vrut să ne-nece în litere și să ne schimbe” (p. 88). Astfel debutează Imnul 143, care ajunge, la capătul scenariului acestuia manierist-borgesian, să se împlinească în forma consacrată: „înfășurați în oglinda înfășurată-n oglinda/ înfășurată- n oglinda oglinzii de sine a/ Celui ce nu este de noi dar ne este-n oglinda iubirii/ și noi suntem el și el moare în noi și ne ține/ și fără să fie: aninese- n rând
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
rituale: „M-atîrn de tine, Poezie,/ Ca un copil de poala mumii,/ Să trec cu tine puntea humti/ Spre insula de veșnicie/ La capătul de dincolo al lumii./ Mă vei lăsa acolo singur/ Alături de toți morții lumii?” (M-atîrn de tine, Poezie). Înfășurat în propria-i mîndrie, fără a nutri speranțe, poetul așteaptă singur în fața infinitului - și asta de la primul la ultimul volum de versuri. Disperarea rece formează substanța poeziilor confesive, ca și a unora dintre poemele alegorice de mare amploare. De-a
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
beletristic, Dumitriu n-a întâmpinat decât ridicări din umăr și schime de dispreț. Cuprinsul haotic al primei sale cărți*), un fel de ghici-ghicitoarea-mea, n-a întâlnit nici un curios care să-și bată capul cu rezolvarea lor șsicț. Micile cancanuri bucureștene, înfășurate în clar-obscur, sprijinite pe pseudonime și camuflate în secrete de stat, n-au nici o căutare pe bulevardele cosmopolite ale Parisului. Cum de a izbutit atunci să le bage pe gât gazdelor sale istorioarele de bârfă măruntă, ecourile de țață pizmașă
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
adică în lume, își resimte inadaptarea, iar cînd coboară în obsesie, suferă. Într-o parte inadaptarea, în cealaltă parte chinul, autoarea fiind un medium care se încarcă pînă la identificare cu ființa mamei: îi simte mirosul, îi aude glasul, se înfășoară în șalul ei, se gîndește deja la deshumarea sorocită după șapte ani, într-un cuvînt entuziasmul autoarei vine din spectrul celei din care s-a născut. Cele mai reușite pagini sunt date de rememorarea unor episoade concrete, de la evocarea prieteniei
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
s-a părut între două vârste - n-am vrut să-l opresc, întrucât chipul său, brăzdat de cute stranii, era mult prea interesant, iar eu voiam să fac experiența în condițiile cel mai puțin favorabile. A trecut și un tinerel înfășurat într-o pelerină, însă părul zburătăcit și ochii săi de mâncător de hașiș m-au reținut, întrucât am ghicit în el un visător, un ciudat, un suflet nu suficient de obișnuit, de comun. Cel de-al treilea care-a trecut
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
întîi - povestioara poetică/ a adolescentului/ furișată în caietul de amintiri,/ desenul din caietul de caligrafie,/ viața scurtă a pescarului/ ce-și aruncă năvodul/ sub stîncile frămîntate.// Cînd eu aș vrea/ să mă surprinzi nepregătit/ cu gîndul tu neiertător,/ să mă-nfășori apoi/ în tandrețea ta muzicală,/ să mă faci prizonierul/ sfîrșitului tău zilnic” (Eu, celălalt...). Sînt menționate cu gratitudine miracolele solitudinii: „Fericit ești că ți se dă prilejul/ să cobori singur/ sub geana zilei,/ să fii ochiul ce vede/ muntele care
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
întâmplări că s-a scumpit benzina că unul s-a despărțit alta s-a împărțit că unul a mai scos o carne că palestina că optzeciștii că teroriștii ce-ți faci cu sufletul îl amețești îl tremuri îl desfășori sau înfășori îi zbori creierii sau îl lași cu buza umflată de vei vedea până și în nervurile frunzelor structuri opresive sau îl bucuri că uite iar se amestecă lucrurile din toate părțile epocile din toate cratițele religiile cărțile de tarot de
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
genele lungi ale somnolenței eram cântecul necunoscut strălucirea intensă care nu trece departe în larg se răsturna o barcă plină cu îndrăgostiți și țipătul înfiorat al femeilor umplea cerul cu mirese deflorate în piramida zilei fiecare ceas de vrajă se înfășura în valuri de pânză albă precum odinioară mumiile din acești coconi luminiscenți am scris cu răbdare un kaddish pentru tine în granulația înspăimântătoare a halucinației că sunt bobul de sare din briliantul cu care m-ai inițiat în durere ca
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
corp ascetic, scheletic chiar, cap cât un pumn, privire blajină, plângăreață, bărbița de peri roși de molii, frunte de un deget, tivită de un breton roman, sub care tremurau niște ochelari scoși și puși în fiecare clipă; sperietoare de paseri înfășurată în haine largi, curgând pe trupul deșirat; adus din spate, îl mai trăgea spre pământ și o servietă plină de manuscrise, de broșuri, de petiții, de ziare vechi. Neînfricat poet patriotic și publicist cultural, la orice revistă sau în orice
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
bani răi de formă veche și 9 bani mărunți de argint. III. Acestea sunt într-o ladă mare, albă: două bucăți de postav englez roșu mîncate de molii, o sabie argintie, aurită, acoperită cu piele neagră de rechin, cu mîner înfășurat cu sîrmă de argint, o rochie făcută din catifea roșie, înflorată, pe ea o blană lată de aur, în șase rînduri, în jos tivită cu panglică de aur, o bucățică de catifea înflorată, viorie, nasturi de domn, mari și cu
Ce-am găsit într-o dimineață, deschizînd lăzile bunicilor mei by Ion Drăgănoiu () [Corola-journal/Imaginative/15605_a_16930]
-
rar de tot - oh, dare-ar Dumnezeu să deie! - Ajungem în Cîmpia Elizee, În care ne așteaptă Venus Calipige, Înveșmîntată doar cu piele-ai roz, meninge Pe care să ne-nscriem runele plebeie. Scriind, uităm ce-am vrut să spunem, adormim Înfășurați în Pielea-Univers... Apoi se naște Celălalt, în care Semnul îl căutăm cu-nfrigurare: Că nu murim de tot, cînd Elohim Cu mîna Sa, fruntea ne va fi șters. Cartoon ("Cunoști tu țara...") Mă voi muta, cîndva, în Țara Animată... Voi
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
o limbă care se stinge eu corbul postmodernist întâmpin rândunica o îmbrac în public ploile de primăvară vor fi rouă pentru ochii acesteia o ultimă însemnare pe luciul de apă Crnjanski la Timișoara l-am văzut de curând pe Crnjanski înfășurat în manta-i de piatră trecea (însoțit de un tânăr discipol) prin Piața Orașului „aici la primul colț întâlneam în drum domnișoarele ehei! pălărioarele lor pașii lor mărunți pe caldarâm urcați în teiul acela desigur acela din mijlocul curții bisericii
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
pe un pod și despre mâna ridicată cu un cuțit deasupra capului mamei într-o casă cu obloanele trase dar vă rog nu zâmbiți vă rog din suflet să nu râdeți cu ho-ho-te și până la lacrimi de acela care dansează înfășurat într-o plasă Peisaje de la subsolul memoriei cubul de întuneric din camera noastră se umple de râsete o ce de frânghii coboară din cer și ce se mai umplu de frunze copacii într-o singură noapte și cum pe cea
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3051_a_4376]
-
în palmele răsfirate peste chipurile noastre contorsionate de teamă. Reclamele luceau stins luminînd capete îngenuncheate ale mulțimii. Îmbrăcați în veșminte strălucitoare, idolii cu picioare de lut își ridicau fața din cenușă. Ne tîram scheunînd ca niște cîini la picioarele lor înfășurate în steaguri fumegînde, uitînd de Dumnezeul nostru bun, uitînd de noi și de țară, în timp ce pămîntul cărat se transforma într-o mîzgă cleioasă, ne ungeam trupul cu el, încingînd un dans în jurul idolilor ce vegheau groapa comună.... Cînd treceam înapoi
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
parte și în cealaltă parte a rîului groapa comună.... Reclamele luceau stins luminînd capete îngenuncheate ale mulțimii. Îmbrăcați în veșminte strălucitoare, idolii cu picioare de lut își ridicau fața din cenușă. Ne tîram scheunînd ca niște cîini la picioarele lor înfășurate în steaguri fumegînde, uitînd de Dumnezeul nostru bun, uitînd de noi și de țară, în timp ce pămîntul cărat se transforma într-o mîzgă cleioasă, ne ungeam trupul cu el, încingînd un dans în jurul idolilor ce vegheau în beznă. Fără să ne
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
un cristal. Dacă privești prin el vezi curcubeie, Izvoare verzi din care nimfe vin să beie, Spălîndu-și fluturii și șoldul ideal. Stau doar pe brînci și-așteaptă printre mure, Vreun cerb, vreun zmeu sau poate chiar un înger Să le-nfășoare-n șoapte și-n răsfrîngeri Spre a le face-apoi, moi, să îndure Cele mai strașnice și îndelungi alaiuri De fauni lăudînd-le sînii din naiuri, Cînd roua lin pogoară, bleu, pe plaiuri, Ademenită de privighetori și grauri, Linsă cu poftă, de pe
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
o aceeași radiere a realității cotidiene și fixare într-un cer intermediar. Nimic biografic, prozaic, accidental în sens existențial nu transpare în asemenea versuri limpezite de orice ,impuritate", abstrase din registrul comunicării curente și din lumea pe care aceasta o înfășoară. Totul este ridicat la putere simbolică și la o relevanță supraverbală: cuvintele sunt un simplu material pentru combustia ideii. Simptomatic, focul își joacă limbile prin aceste poezii: ,chipurile noastre se sting", ,numai sarea de pe cuvintele noastre/ mai pâlpâie în lumânări
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
cod adecvat, reflex al flăcării negre, demonice: ,- E întuneric ca în demon, zise plictisită rău negresa.// în acel întuneric scriu, rescriu/ așa, să crape de rîs negresa.// Cînd crapă de rîs negresa/ doldora de ochițîțebuze mari vitroase/ în care se-nfășoară toată, fără rest// chiar se luminează de ziuă și ploaia stă/ și tot omul poate merge tăcut la casa lui/ în care se roagă singură negresa/ doldora de ochițîțebuze mari/ în care se-nfășoară toată" (E întuneric ca în demon
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
ochițîțebuze mari vitroase/ în care se-nfășoară toată, fără rest// chiar se luminează de ziuă și ploaia stă/ și tot omul poate merge tăcut la casa lui/ în care se roagă singură negresa/ doldora de ochițîțebuze mari/ în care se-nfășoară toată" (E întuneric ca în demon). După ce notifică, tulburat, că ,Noaptea petrec călare pe negresă/ după ce-am făcut dragoste cu ea dîndu-i bice, epuizînd-o", poetul trage în jos fermoarul poeziei, eliberînd-o prin mijlocirea cîtorva imagini magnanim proiectate pe ecranul
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
să se reflecte, convulsiile ființei nu provoacă tensionarea și scurtcircuitarea rețelei lirice prin care circulă. Într-o generație în care cele mai bune efecte sunt scoase, ca la Mircea Dinescu, din instinctul liric pur, fără complicațiile culturii, Claudiu Komartin se înfășoară, pe jumătate orgolios și pe jumătate nemulțumit, în mantia Artificialității; în acea gesticulație bine studiată și voit enigmatică a unui Emil Botta. La antipodul teoriei lui Al. Cistelecan, rezumată pe coperta a IV-a a volumului de față (,Multă lume
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]